Exilaţii

Ioana COSTA
Publicat în Dilema Veche nr. 647 din 14-20 iulie 2016
Exilaţii jpeg

„Sătul de Triste, am început o nouă carte pe care am s-o numesc Ponticele, biet omagiu adus locului exilului meu. […] Augustus nu vrea să mă ierte. Astfel că o iau de la capăt, cu aceleaşi argumente. Prietenii cărora le adresez aceste misive se vor agita ca să-mi obţină iertarea, vor fi trimişii mei pe lîngă Cezar. Îi scriam lui Brutus: «În rest, deşi titlul nu sugerează nici o idee de tristeţe, vei vedea că această lucrare nu e mai puţin tristă decît cea pe care am publicat-o mai înainte. Este acelaşi subiect cu un titlu diferit». Există, totuşi, o diferenţă tactică între cele două cărţi. De data asta nu fac nici un secret din numele destinatarilor.“

Este glasul lui Ovidiu – nu poetul augustan, ci omul virtual, aşa cum îl auzim în romanul lui Vintilă Horia (Dumnezeu s-a născut în exil, traducere de Ileana Cantuniari, Art, 2008, cap. „Al patrulea an“, p. 100). Personajul nu se confundă doar cu poetul, ci şi cu creatorul său. Din scrisori citate în Enciclopedia exilului literar românesc (p. 378 şi 379) prinde contur un portret al lui Vintilă Horia aflat într-o „existenţă în suspensie“, îndurînd un exil definit în termeni lingvistici, „într-o permanentă luptă cu adaptarea la limba spaniolă în care trăiam, dar şi cu înrădăcinarea din ce în ce mai disperată în limba română, pe care nu o puteam părăsi fără primejdia de a mă pierde“. Aşa ajunge să scrie, în franceză, cu citate latineşti, cu o deschidere către limba geţilor, o carte despre exil, despre Dumnezeu şi despre devenire.

Ovidiu este, ca şi el, un exilat fără întoarcere, asemănător şi neasemănător cu Seneca, ce avea să fie trimis, după cîteva decenii, pe un ţărm neprimitor, la o margine a lumii sale. Seneca, surghiunit în Corsica, se uită în jur (Consolaţia pentru Helvia, 7.8) şi simte dureros „apăsarea climei, […] marea fără de porturi, […] sălbăticia locuitorilor“. Încearcă să-şi răscumpere întoarcerea la Roma prin petiţii adresate lui Claudius şi chiar printr-o străvezie „consolaţie pentru Polybius“, secretarul împăratului, căruia îi supralicitează importanţa jenant şi, deopotrivă, ineficient. Echilibrul avea să se restabilească tîrziu, odată cu moartea surghiunitorului, cînd Seneca scrie o satiră menipee memorabilă (Apokolokyntosis sau Prefacerea în dovleac a divinului Claudius, traducere de Ilieş Cîmpeanu, Paideia, 2002), care l-a aşezat pe împărat, pentru posteritate, într-un ridicol pe care puţini savanţi moderni reuşesc să-l atenueze.

„Scrisori din exil“ (cum sînt numite Tristia şi Ex Ponto, în minunata traducere a lui Teodor Naum, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1957 – faţă de care apare surprinzătoare opţiunea traducătoarei Ileana Cantuniari, care a preferat varianta lui Eusebiu Camilar) sînt în mare tiparul pe care se aşază scrisorile trimise de personajul lui Vintilă Horia celor din lumea pe care o părăsise şi în care îşi dorea aprig, apoi tot mai stins, să se întoarcă, dar şi celor din noua lui lume. Dincolo de conţinut, putem găsi în toate aceste scrisori detalii alese cu grijă pentru a da consistenţă personajului. Versurile ajunse la noi prin tradiţie manuscrisă sînt (transpuse în limba română de Teodor Naum) congenere: „Tu vei vedea că ele sînt tot aşa de triste, / Cum sînt şi celelalte; doar titlul nu e trist. / Cuprinsul e acelaşi: alt nume are însă. / Şi cui trimit scrisoarea, pe nume-i spun deschis.“ (Pontice, 1.1, „Lui Brutus“)

Ovidiu poetul este topit şi turnat în forma unui personaj de roman – credibil, plauzibil, verosimil. Mai familiar decît anticul Ovidiu.

Transferul este continuu între poet, autor şi personaj, se luminează unul pe altul şi se modelează unul pe altul. Vintilă Horia îşi încheie Memoriile unui fost Săgetător (Vremea, 2015, p. 324) sub semnul romanului ovidian: „Mi-am petrecut vara [id est , 1957] gîndind la romanul meu. Îmi era atît de groază să mă apuc de el, încît scriam poezii, cîte două-trei pe zi. […] cartea nu se lăsa începută.“

„Ades doresc a-ţi scrie şi altceva, dar mîna / Aceleaşi vorbe-nseamnă, chiar fără voia mea.“ (Pontice, 4.15, „Lui Sextus Pompeius“)

„Tot am pierdut! Viaţa mi-a fost lăsată, numai / Ca să-mi hrănesc durerea, să sufăr că mai sînt! / De ce să-mplînţi pumnalul în trupul care moare?/ Nici nu mai ai tu unde pumnalul să-l împlînţi.“ (Pontice, 4.16, „Unui invidios“)

Seneca îşi răzbunase exilul cu un sarcasm pe care nu l-am fi bănuit că zace în stoicul care îl sfătuia atent pe prietenul său Lucilius. Ceilalţi doi exilaţi, Ovidiu şi Vintilă Horia, şi-au asumat înstrăinarea, au primit-o – chiar împotriva voinţei proprii – în viaţa lor. Neîntorşii, rămaşi captivi într-o călătorie fără sfîrşit, se aşază pe un alt drum şi privesc, într-un tîrziu, către o altă ţintă.

Ioana Costa este profesor dr. univ. la Facultatea de Limbi si Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Antichităţile noastre, Ratio et revelatio, 2013. Cele mai recente traduceri: Petrarca, Despre ignoranţă: a sa şi a multora, Polirom, 2016, şi Georg Captivus Septemcastrensis, Tratat despre obiceiurile, starea şi viclenia turcilor, în curs de apariţie.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.