Familia extinsă - suport şi vulnerabilitate

Raluca POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 564 din 4-10 decembrie 2014
Familia extinsă   suport şi vulnerabilitate jpeg

Familia nostalgiei 

În ciuda unei bogate literaturi nostalgizante şi a opiniei publice, cercetările pe tema familiei demonstrează că tipul extins nu a fost nici în trecut cel mai răspîndit. Familia lărgită, cu multe generaţii sub acelaşi acoperiş, a reprezentat mai degrabă modelul ideal, puternic valorizat. De exemplu, cercetările unor istorici (Laslett) au arătat că dimensiunea medie a gospodăriei în Anglia (incluzînd servitorii) se situa în jurul a 4,5 membri, începînd cu secolul al XVI-lea, şi a rămas constantă de-a lungul industrializării pînă spre sfîrşitul secolului al XIX-lea, cînd a început să înregistreze un declin – pînă la trei membri, la începutul secolului XX. Gradul de coabitare intergeneraţională era, de asemenea, redus, dacă ţinem cont de mortalitatea deosebit de ridicată a vremii. Părinţi, copii, bunici sau alte rude colaterale trăind şi muncind împreună reprezintă mai degrabă un mit, „familia clasică a nostalgiei Vestului“ (Morgan) decît o realitate. 

Deşi tipul extins de familie nu a reprezentat modelul cel mai răspîndit, ci, mai degrabă, cel mai puternic idealizat, poate fi considerat caracteristic societăţii preindustriale prin atributele asociate: rolul fundamental în societate, funcţiile de bază pe care le îndeplineşte, distribuţia inegală a statusurilor şi a rolurilor, relaţiile strict reglementate dintre membrii, autarhia şi izolarea de societate. 

Familia tradiţională (cu referinţa idealizată a familiei extinse) reprezenta o instituţie conservatoare, o comunitate închisă, în care valorile erau puternic modelate de religie, iar normele rigide menţineau o puternică stabilitate şi loialitatea membrilor, spiritul de clan fiind mai presus de interesul propriu. Economia gospodăriei era una autarhică de subzistenţă, fiind un indicator al circuitului închis al familiei şi al tuturor activităţilor şi funcţiilor pe care le îndeplinea. Producţia şi consumul erau realizate în cadrul gospodăriei, la ele participînd toţi membrii familiei. La nivelul funcţiilor, familia tradiţională asigura totalitatea nevoilor individului, de la funcţia de reproducere, educaţia copiilor, îngrijirea bătrînilor, pînă la transmiterea tradiţiilor şi a obiceiurilor culturii respective. Relaţiile de gen erau asimetrice, bărbatul deţinînd poziţia privilegiată. Stilul de viaţă al familiei consacra superioritatea părinţilor asupra copiilor, a vîrstnicilor asupra tinerilor, a bărbaţilor asupra femeilor, a fraţilor mai mari asupra celor mai mici ş.a.m.d. 

Prin prisma nevoilor din societatea contemporană, familia tradiţională este o familie în care nu ai vrea să trăieşti, o familie care anihilează libertatea individului şi dezvoltarea personală. Totuşi, familia extinsă şi viaţa în comunităţile tradiţionale, „familia şi satul de altădată“ sînt şi în prezent repere nostalgice, fiind considerate păstrătoarele „adevăratelor valori“, pe fondul mişcărilor valorice din ultimele decenii – de respingere a modernităţii, de redescoperire şi revalorizare a tradiţiei.

În România, influenţa familiei extinse nu pare a fi de tip simbolic pe fond nostalgic, ci mai degrabă o realitate. Definită strict, nu reprezintă tipul cel mai frecvent de familie, dar într-o formă modificată, aceasta continuă să reprezinte modelul tipic de familie din societatea românească. 

Familia suport  

Conform recensămîntului din 2011, dimensiunea medie a gospodăriei în România este de 2,66 persoane, în scădere faţă de valoarea de 2,92 membri de la recensămîntul din 2002. Modelul familial cel mai răspîndit este cel al familiilor nucleare, dar există o pondere importantă a familiilor extinse, de aproape 7%, printre cele mai ridicate valori din Europa.

Familiile extinse

(înţelese ca mai multe nuclee familiale locuind împreună şi avînd menaj comun) sînt tot mai puţine. Totuşi, familia lărgită rămîne probabil tipul dominant de familie în România prin „familia extinsă modificată“, înţeleasă ca familia în care, deşi nu mai trăiesc împreună, membrii săi rămîn foarte bine conectaţi, iar solidaritatea intergeneraţională rămîne la fel de importantă. Chiar dacă nu mai locuiesc sub acelaşi acoperiş, membrii familiei vorbesc şi se vizitează des, se susţin emoţional şi material, participă la activităţile domestice, la creşterea copiilor şi îngrijirea bătrînilor. 

Peste jumătate din părinţi declară că se văd aproape zilnic cu copiii lor, deşi nu locuiesc în aceeaşi gospodărie. Contactele sînt frecvente şi cu celelalte rude, peste 40% declarînd că se văd cu aceştia cel puţin o dată pe săptămînă şi peste 60% declarînd că vorbesc prin telefon sau Internet cel puţin săptămînal (Datele prezentate sînt din anchetele europene European Quality of Life Survey – 2012 şi Generaţii şi Gen – 2005). 

Întîlnirile atît de frecvente indică nu numai o solidaritate crescută, ci şi proximitatea spaţială a familiei, majoritatea indivizilor avînd părinţii, copiii şi chiar alţi membri ai familiei în localitate sau în apropiere. 

România conservă un pattern al relaţiilor strînse dintre generaţii, comparativ cu ţările occidentale, asemănător cîtorva state estice şi sudice (mediteraneene). Cei în vîrstă le aduc oale cu mîncare, borcane de murături şi zacuscă copiilor adulţi, au grijă de nepoţi, îi iau de la şcoală, rămîn cu ei cînd ies părinţii în oraş, îşi pun chiar şi casa la bătaie, ca să îi poată lua tinerei familii un apartament. Aproape 80% consideră că bunicii trebuie să aibă grijă de nepoţii lor dacă părinţii au nevoie de acest lucru, trei sferturi consideră că părinţii trebuie să acorde ajutor financiar copiilor lor adulţi dacă e cazul, şi peste 40% consideră chiar că părinţii trebuie să-şi adapteze propria viaţă pentru a-i ajuta pe copiii lor adulţi dacă aceştia au nevoie.

Copiii adulţi, atunci cînd părinţii se îmbolnăvesc sau îmbătrînesc şi nu mai au putere, îi iau cu ei în casă şi au grijă de ei, chiar cu preţul afectării vieţii de cuplu sau a vieţii profesionale. O majoritate de peste 90% crede că propriii copii ar trebui să-şi asume responsabilitatea pentru îngrijirea părinţilor atunci cînd aceştia au nevoie de acest lucru, peste 80% – că ar trebui să le ofere sprijin financiar cînd aceştia se confruntă cu dificultăţi şi aproximativ 70% – că ar trebui să-i ia pe părinţi să locuiască la ei cînd aceştia nu se mai pot îngriji singuri. 

Implicarea în treburile casnice şi îngrijirea persoanelor dependente sînt aspecte care confirmă modelul familiei lărgite. Îngrijirea vîrstnicilor sau a persoanelor cu dizabilităţi ca activitate curentă a familiei înregistrează în România printre cele mai ridicate valori din Europa. Aproximativ 8% (10% dintre femei şi 5% dintre bărbaţi) declară că se ocupă cu această sarcină în fiecare zi, valoarea fiind la fel de ridicată numai în Spania şi Lituania. Diferenţele de gen sînt unele dintre cele mai scăzute din ţările Uniunii Europene: bărbaţii sînt implicaţi la cote ridicate în creşterea copiilor, gătit şi alte treburi casnice şi chiar în îngrijirea bătrînilor. 

Modul în care românii se raportează la timp confirmă, de asemenea, importanţa relaţiilor cu familia în viaţa lor. Peste 40% consideră că petrec prea puţin timp cu familia, valoarea fiind, alături de cea din Cipru, cea mai ridicată din Uniunea Europeană. Nemulţumirea faţă de bugetul de timp priveşte mai puţin sfera personală şi hobby-urile, pentru care o pondere mai scăzută declară că nu au suficient timp. 

Familia este totodată principala sursă de suport pentru majoritatea situaţiilor dificile: îmbolnăvire, probleme personale, pierderea locului de muncă, o nevoie urgentă de bani, tristeţe etc. România, ca şi alte ţări estice, se aseamănă mult cu tipul de familie mediteranean, în care reţelele de familie reprezintă plasa de siguranţă cea mai importantă. Ţările nordice, central-europene şi baltice au un model de familie în care suportul este acordat de servicii specializate, instituţii, ONG-uri. O parte din populaţie consideră chiar că nu ar primi ajutor de la nimeni: de exemplu, peste 35% dintre olandezi declară că nu ar apela la nimeni în cazul în care ar fi în căutarea unui loc de muncă. 

Familia românească, chiar dacă nu mai locuieşte sub acelaşi acoperiş, continuă să funcţioneze ca o familie lărgită bine integrată în comunitate, ca o reţea de suport: legături strînse între membri care oferă sprijin emoţional, îngrijire, ajutor domestic şi suport material. Dar familia din România este şi o familie cu nivel de trai scăzut, fapt ce poate reprezenta o explicaţie importantă pentru solidaritatea ridicată şi pentru menţinerea acestor aranjamente de tip extins. Distribuţia mai egalitară a treburilor casnice, îngrijirea copiilor, a bătrînilor şi a bolnavilor nu reprezintă numai o egalitate de gen şi o solidaritate intergeneraţională sporită, ci şi un standard de viaţă scăzut, imposibilitatea externalizării sarcinilor domestice şi o lipsă de acces la servicii destinate vîrstnicilor. 

Faptul că membrii locuiesc în apropiere indică nu numai modelul familiei unite, ci şi o mobilitate rezidenţială redusă, explicabilă prin structura pieţei muncii şi factori economici. Vizitele frecvente ale copiilor adulţi la părinţii vîrstnici şi îngrijirea acestora, cînd este cazul, indică şi faptul că nu pot apela la servicii de îngrijire pentru că nu şi le permit. De asemenea, bunicii sînt foarte implicaţi în creşterea nepoţilor, cel puţin pînă la vîrsta şcolară, şi pentru că părinţii nu pot suporta costurile grădiniţelor particulare şi a altor centre de zi. Ca să nu mai amintim de sarcinile menajere care, pentru majoritatea gospodăriilor din România, reprezintă un lux. 

Oferta de servicii publice care să compenseze efortul familiei a înregistrat un continuu regres începînd cu anii 1990, în timp ce oferta de servicii private nu reprezintă încă o alternativă viabilă nici din punctul de vedere al posibilităţii de a susţine costurile asociate şi nici din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare. Cu alte cuvinte, familia românească a continuat să funcţioneze ca o familie extinsă, nu numai ca urmare a unei valorizări crescute a modelului, ci şi ca mijloc de adaptare la un nivel de trai scăzut.  

Profiluri teritoriale ale calităţii vieţii în România

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.