„Felul în care fotograful vede și povestește”

Publicat în Dilema Veche nr. 384 din 23 - 29 iunie 2011
„Felul în care fotograful vede și povestește” jpeg

Care e cea dintîi amintire legată de o fotografie? 

Eram în primii ani de liceu cînd mi-a căzut în mîini un album cu fotografii de familie şi m-am văzut pe mine la trei ani: eram simpatic şi zîmbeam frumos lîngă nişte lebede metalice, undeva, pe litoral. 

Dar prima emoţie în faţa unei fotografii/ imagini? Vă mai amintiţi ce era? 

Cînd am început să cochetez cu hobby-ul acesta, am primit – nu mai ştiu de unde – albumul Family of Man care m-a lovit/marcat şi a fost, pentru mine, prima revelaţie a faptului că există şi alte imagini în afara celor de pe vederi sau din fotografiile de familie sau de la nunţi.  

Ce vă mai emoţionează azi la o imagine? 

Mă emoţionează sinceritatea fotografiilor, în primul rînd. Şi faptul că o imagine îţi spune – dacă ai ochiul şi mintea cît de cît antrenate pentru asta – foarte multe lucruri despre fotograf. Îmi place să mă uit la imagini şi să încerc să ghicesc ce-a gîndit fotograful cînd a făcut-o. Mă mai emoţionează fotografiile în care se vede că fotograful şi-a pus sufletul pe masă şi intimitatea transmisă de acele imagini.  

Cît de greu e să mai găseşti ceva care să te mişte cu adevărat într-o imagine, în epoca aceasta a democratizării absolute, cînd toată lumea face poze, Internetul ne bombardează cu tone de imagini etc.?  

Din punctul meu de vedere, cred că ne vor mişca imaginile de care spuneam mai înainte. Democratizarea aceasta a scos meşteşugul din ecuaţie. E foarte simplu ca meşteşugar să realizezi o fotografie corectă; tot ce trebuie să faci este să ai răbdare să citeşti manualul de utilizare. Ce ne va emoţiona în viitor nu va mai fi imaginea în sine, ci felul în care fotograful vede şi povesteşte.  

Este o soluţie a regăsirii emoţiei pierdute – pentru un fotograf – să se întoarcă la film? 

Ştiu o grămadă de fotografi buni şi tineri care nu au tras niciodată pe film. Eu îl mai folosesc uneori, dar nu pentru emoţii, ci pentru că mi-e dor să armez manual, să încarc filmul şi să ştiu că am doar 36 de declanşări în aparat. Estetica filmului nu e pierdută, poate fi reprodusă de mii şi mii de programe pe calculator care simulează orice. S-au luat premii importante de fotojurnalism cu fotografii făcute cu un iPhone şi apoi prelucrate cu un soft care imita polaroidul, de exemplu. Estetică sau emoţie? 

Cum resimţiţi presiunea tehnologiei în domeniul fotografiei?

Presiunea tehnologiei a apărut odată cu mutarea camerei obscure în computer, adică tot procesul pe care îl implica developarea înainte de apariţia aparatelor digitale: scanare, prelucrare. Odată cu aparatele digitale, petrec mai mult timp pe calculator decît cu aparatul în mînă. Învăţ continuu programe, noi modele de camere, update-uri de firmware, imprimante – cred că domeniile pe care trebuie să le stăpînească azi un fotograf depăşesc graniţa fotografiei. Imaginea simplă nu mai e suficientă, se cer proiecte multimedia care necesită abilităţi de regizor, director de imagine, sunetist şi monteur. Dacă stau să număr, ştiu să lucrez cu vreo trei-patru programe foto, cu vreo două de montaj de film, cu unul de printat imagini, pot să folosesc aparatul pentru fotografiat şi filmat, pot să înregistrez sunet. Înainte aveam un aparat, o pungă cu filme şi un exponometru. Da, cred că se poate spune că simt o oarecare presiune.  

Dacă ar fi să vă gîndiţi la fotografia perfectă şi s-o descrieţi în procente, cum ar arăta ea? Emoţie, execuţie tehnică, hazard etc.? 

Execuţia tehnică aproape că iese din discuţie la ora actuală. Nu poţi să greşeşti. Mai rămîne doar interpretarea a ceea ce vezi. Legat de hazard, cred că din cauza asta există nostalgici ai filmului. Te poţi întreba încă înainte de developare „oare cum a ieşit o poză?“. Pe digital, întrebarea asta nu mai există sau poţi afla răspunsul imediat uitîndu-te pe display. Hazardul e bun în imagine. Aduce acel plus care poate să îţi scoată fotografia din mulţime. Dar hazardul acesta de care vorbesc trebuie provocat. Adică trebuie să munceşti cu aparatul în mînă. Altfel nu îl prinzi. Matematic, aş zice aşa: o fotografie bună are 70% tehnică, 25% sinceritate, implicare, dăruire şi 5% hazard. Prin comparaţie, cred că o vedere comercială cu Delta sau cu Ateneul are 90% tehnică şi doar 10% sinceritate, implicare, dăruire.

a consemnat Ana Maria SANDU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.