Fericirea mea, la naibaaa!

Publicat în Dilema Veche nr. 467 din 24-30 ianuarie 2013
Fericirea mea, la naibaaa! jpeg

La ieşirea din restaurant, am văzut-o pe Albă ca Zăpada. Îşi scosese peruca brunetă şi îşi scutura părul blond platinat în timp ce vorbea la telefon cu un oarecare „pisi“. Avea o fustă foarte scurtă şi cizme cu tocuri înalte, iar costumul satinat îi atîrna trist, într-o mînă. Atunci copiii au început să-şi dea coate. „Ia uite-o, mami, pe Albă ca Zăpada! Da’ de ce e blondă?“ m-a întrebat, candid, fetiţa mea. Un băieţel a început să-i facă „pa-pa!“ cu mîna, dar ea nu l-a băgat în seamă, preocupată de conversaţia cu „pisi“ al ei. Am luat copiii repede şi i-am urcat în maşină, ca să-i scutesc de o dezamăgire. Fata costumată în Albă ca Zăpada fusese animatoare la petrecerea pentru copii care tocmai se încheiase. Îi pictase pe faţă, le umflase baloane în formă de pisicuţă, căţeluş sau dinozaur şi-i antrenase în diverse joculeţe distractive, pentru ca părinţii să-şi poată savura liniştiţi cocteilurile la masa de lîngă, discutînd despre preţurile şcolilor private, vacanţele în străinătate sau mersul crizei economice globale.

Cam ăsta este scenariul obişnuit al unei aniversări de copii din zilele noastre. Habar n-am cum ne-am descurcat noi, copiii anilor ’80, la petreceri fără animatoare, dar acum este musai să existe măcar un pirat, un spiriduş, dacă nu un magician, care să-i antreneze. Dacă vă imaginaţi însă că nu oricine poate avea un asemenea job de animator de petreceri de copii, că ai nevoie de cine ştie ce abilităţi actoriceşti sau măcar de o înfăţişare convingătoare, vă înşelaţi. Îmi amintesc de un Peter Pan cam gras, îmbrăcat în nişte colanţi verzi care stăteau să-i plesnească şi care în nici un caz nu ar fi avut cum să se ridice în zbor către Ţara de Nicăieri. Asistenta lui era o Tinkerbell trecută de vîrsta a doua, dar foarte bine caramelizată la solar, care se simţea datoare să explice că ea, de fapt, îi ţine locul fiicei sale, adevărata animatoare, care se îmbolnăvise. Tanti Tinkerbell în cauză trebuia să presteze nişte face painting, dar, cum nu prea le avea cu desenul, încerca să se orienteze după nişte schiţe descărcate de pe Internet, aşa că la sfîrşitul petrecerii toţi copiii arătau la fel, şi anume ca nişte spidermani în mizerie. Altă dată, un băieţel a refuzat să fie desenat pe faţă de o Cenuşăreasă, pe motiv că era „urîtă“...

Prima oară cînd am fost la o astfel de petrecere, la ziua unei colege de grădiniţă cu nume de star hollywoodian (Angelina), fetiţa mea nu a vrut să participe la acest ritual obligatoriu de pictat pe faţă. Am fost foarte mîndră de nonconformismul ei, dar au fost de ajuns încă două-trei petreceri din astea şi a cedat, intrînd şi ea în rîndul lumii. Nu-i place să-şi facă chestii diafane, de prinţesă, cu roz, mov şi sclipiciuri, şi alege de fiecare dată nişte modele gotice, cu mult negru în jurul ochilor, pe care, pentru a le da jos înainte de culcare, îmi consum un demachiant întreg.

Nu ştiu dacă aţi fost vreodată la vreun loc de joacă din mall. Din acelea cu biluţe. Dacă aveţi copii, ştiţi despre ce vorbesc. Dacă nu, consideraţi-vă fericiţi şi nu încercaţi să înţelegeţi. Oricum, se pare că locurile cu biluţe sînt locaţia cea mai trendy pentru a organiza petreceri de copii. În weekenduri se închiriază cu ora şi se fac aniversări pe bandă rulantă. Cu invitaţii tipărite, piraţi, tinkerbelle, face-painting, junk food, tort cu artificii, şampanie cu gust de căpşunici artificiale, muzică disco românească şi tot tacîmul. E un fel de mini-nuntă. După două ore de stat în mijlocul unui mall, sîmbătă seara, într-o hărmălaie îngrozitoare (dacă ai noroc, mai prinzi şi un concert Alex Velea sau ceva de genul ăsta...), simţi că ţi-ai ispăşit toate păcatele, nu numai pe cele din viaţa asta, dar şi din vieţile viitoare. Dar pînă la urmă, asta nu contează foarte tare, pentru că adevărul este că ăştia mici se distrează oricum, fără să le pese cît de kitsch sau de stilată este petrecerea. Aleargă şi ţipă pînă la epuizarea totală (în anturajul Clarei, obiceiul este ca trei-patru fetiţe să fugărească un băiat pentru a-l pupa cu forţa) şi adorm apoi în maşină, fericiţi, pe drumul de întoacere acasă.

Vara trecută, hiturile absolute ale party-urilor de copii au fost melodiile cu oameni care nu dorm sau care dau vina pe viaţa lor (Connect-R şi Voltaj, adică). De mare succes a fost şi Vunk feat. Antonia, cu melodia în care se repetă obsesiv „fericirea mea, la naibaaa“. La grupa mică merge cîntecul cu nu-mi-e-frică-de-bau-bau, un soi de manea disco pentru copii, cu potenţial de obsesie. Plus ceva Cleopatra Stratan. La petrecerile mai şic o să găsiţi în playlist Fatboy Slim, INXS, AC/DC şi, culmea culmilor, David Bowie (dar asta e mai degrabă obsesia părinţilor).

Îmi dau seama că este foarte posibil să-i fi distrus viitoarea viaţă socială a Clarei cu articolul ăsta, aşa că mă simt datoare să menţionez că am fost şi la petreceri de copii încîntătoare, la picnicuri în aer liber, în locuri cochete unde au învăţat să facă prăjiturele sau să construiască, în echipă, castele, la petreceri bio-eco şi la aniversări în sufrageria părinţilor, care au rămas apoi fără uşi, clanţe şi alte chestii esenţiale, în urma jocurilor dezlănţuite.

Eu, una, aştept cu mare nerăbdare ziua în care ăştia mici îşi vor serba zilele de naştere singuri la discotecă şi voi putea rămîne acasă să citesc, în linişte, ceva plicticos.

Adina Rosetti este scriitoare şi jurnalistă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.