FM-ul a murit, trăiască online-ul

Publicat în Dilema Veche nr. 580 din 26 martie - 1 aprilie 2015
FM ul a murit, trăiască online ul jpeg

1) Ce v-a atras/împins (în)spre online?
2) Care sînt criteriile selecţiei din playlist?

3) Ce conţinut nonmuzical oferiţi?

4) Cum vedeţi viitorul FM-ului? 

1) Alegerea online-ului este alegerea viitorului. Presimţim că FM-ul va avea o mare problemă peste patru-cinci ani, atunci cînd conectarea la Internet în maşini va deveni ceva uzual.

2) Autobaza este un radio cu linie muzicală indie-rock, am zis noi, cu un

de muzică retro. Avem în

de la Pink Floyd şi James Brown pînă la The National, Fink sau Hozier. Muzica românească îşi are şi ea locul ei în

cu noul val de indie-rock.

3) Sperăm să putem oferi cîteva programe în special pe teme muzicale începînd cu sfîrşitul lunii mai, atunci cînd sperăm să avem gata studioul pe care îl amenajam într-un Bus VW T2.

4) FM-ul va trebui să se repoziţioneze în viitorul apropiat, în sensul în care radiourile FM vor oferi combinat programe FM/online (ceea ce se întîmplă deja, în principiu), aşa încît să se elibereze de încărcătura de publicitate din antenă. Practic, vor exista platforme online/FM mai curînd decît radiouri clasice.  

● Mihai BUMBU,

1) Online-ul ne-a împins înspre radio, nu invers. Ştiam cum vrem să arate, aveam în minte platforma şi ce vrem să transmitem – vară şi senzaţia de lejer. Întîmplător a luat forma unui radio asortat cu imagini. După care s-a transformat într-un radio cu trei canale alternate în funcţie de ora la care asculţi. De anul acesta vom adauga mixuri şi

-uri, toate

. Va suna în continuare ca un radio, dar unul pe care poţi să-l remixezi.

2) E mai uşor să te identifici cu o stare sau cu o persoană decît cu un gen muzical. Aşa că toată selecţia am gîndit-o în funcţie de ce fac oamenii cînd ne ascultă. Surf rock de plecat la drum dimineaţa, tolăneală şi funk după-amiaza la birou, iar seara o briză de swing şi

. Ca să nu depindem doar de un fus orar, am împărţit asta pe trei canale şi fiecare îşi poate alege ce/cînd vrea: o tură pe barcă cu David Bowie, un şpriţ pe marginea piscinei cu Bill Murray sau un cocktail în cadă cu Kate Moss. Mi-e greu să spun în genuri, dar ca să vă faceţi o idee, asta ar fi felia de muzică românească: Minus, Aura Urziceanu şi Danaga.

3) Mai mult de jumătate din

e non-muzical. Prin imagini promovăm oameni şi locuri, transmitem o stare, vă purtăm prin senzaţii, texturi, detalii şi

-uri.

4) Radio, TV, print, toate sînt înlocuite treptat de variantele lor online. Atîta timp cît mesajul e acelaşi, n-ar trebui să conteze platforma, cum n-a contat nici cînd s-a trecut de la peliculă la digital. Diferenţa e că în Vest mai sînt posturi susţinute de ONG-uri, la noi doar de reclame la hemoroizi. Din păcate, şi viitorul pe online va fi cam acelaşi, atîta timp cît radiourile iau tot ce a stricat FM-ul (public din ce în ce mai general) şi nu vin cu nimic nou (interacţiune, personalizare).  

● Răzvan EXARHU,

1) Libertatea mediului, integrarea din ce în ce mai complexă în viaţa noastră de consumatori, mobilitatea, interactivitatea.

2) La Clandestino am construit un ceas orar care combină ritmul, genul, perioada şi notorietatea pieselor, plus o rotaţie a noutăţilor ceva mai relaxată faţă de radiourile FM.

3) Pînă să renunţăm la a avea un studio, aveam un fel de matinal tîrziu, pentru cei care se instalau în faţa computerului pe la ora 10. O parte din show-uri sînt disponibile ca

-uri. La asta se adăugau texte pe site şi zumzetul din

Lucrăm acum la o nouă versiune a site-ului.

4) Radioul FM a pierdut mult din prestigiu sau relevanţă în viaţa oamenilor, parţial din lupta inegală cu TV-ul, dar şi din cauza comercializării excesive şi a dispariţiei oamenilor de radio ca breaslă. A devenit un accesoriu utilitar de maşină, dar rămîne un canal de comunicare fascinant şi puternic. Pentru mine e un mediu în care plănuiesc să revin curînd. 

● Cristina HURDUBAIA,

1) Noi chiar credem în online, pentru că sîntem oameni care nu ne mai uităm la TV şi nu mai ascultăm FM de multă vreme. Întîi a fost platforma (site-ul) Cooperativa Urbană, o platformă de cultură urbană din toate mediile, şi abia după aceea a fost radioul, noi deja aveam publicul format cînd i-am dat drumul.

2) Radioul nostru e singurul care are doar muzică românească, doar din zona alternativă (noncomercială). Nu avem nimic comercial, nu avem nimic de afară. Accentul e pe rock alternativ, pe hip-hop şi electro; cam pe aici se încadrează muzica artiştilor independenţi. În general, nu ratăm nimic nou şi, uşor-uşor, au început să ne trimită trupele piesele noi, nu le mai cerem noi. Nu avem un

care să se repete zilnic/săptămînal în aceeaşi ordine, este împrospătat constant.

3) Nu oferim aşa ceva şi, deocamdată, nici nu avem de gînd. Radioul curge doar cu muzică şi atît, target-ul nostru fiind tinerii pînă în (maximum) 30 de ani. Iar tinerii de azi trăiesc în secolul vitezei, nu mai au răbdare să asculte o emisiune despre film, de exemplu, la radio. Intră pe Internet şi găsesc în două secunde ce le trebuie, au citit tot pe diagonală şi… gata. Aşa că îi lăsăm pe alţii să se ocupe de nonmuzică la radio.

4) Viitorul FM-ului va fi în maşină. 

● KIRK,

1) E o combinată. Mai întîi a fost dorinţa de a veni cu altceva faţă de ce se întîmplă acum în FM-ul românesc, pentru că muzica nu se rezumă doar la cîteva sute de piese. Şi apoi au fost prietenii, care m-au împins de la spate şi au crezut în mine. Aşa s-a născut Radio Trib.

2) În Trib difuzăm muzici care ne plac. Veţi auzi rock în mare parte. Cele mai prietenoase forme de rock. Însă ajungem şi la alte genuri. Se întîmplă să ne tragă de urechi sunete la care nu ne aşteptam şi împărtăşim asta şi cu ascultătorii noştri. Difuzăm multă muzică nouă, dar coborîm şi spre anii ’90. Apoi, e muzica românească, ea nu are cum să lipsească. Trupe cunoscute, dar şi o grămadă de trupe noi, la început de drum, care sună tare bine. Pe scurt, susţinem trupele cu potenţial. Pe cei care pun mîna pe instrumente, exersează la greu şi încearcă să transmită ceva. Sînt cei pentru care putem zice că existăm.

3) Emisiunile noastre. În fiecare zi, de luni pînă vineri, de la 11 la 13, există linia mea: „Dă-o tare cu Kirk“. Aduc aici ştiri din muzică, aniversaţii zilei, povestesc despre muzicile noi care merită să fie ascultate, din punctul meu de vedere, şi promovez concertele din ziua respectivă. Pe lîngă linie, mai fac „RomTop“-ul, clasamentul muzicilor româneşti. L-am luat cu mine pe la toate radiourile la care am fost şi acum a ajuns şi în Trib. Şi mai avem două emisiuni: „Metal Trib“ şi „Rock din capul lui Moţoc“. Prima este realizată de Vlad Buşcă, membru al formaţiei L.O.S.T., iar cea de-a doua, de George Moţoc, om de radio în România în anii ’90. Idei mai sînt, dar o luăm încet, pentru că nu e totul atît de uşor de realizat.

4) Normal că radiourile ar trebui mutate pe digital. Instituţia numită radio e clar că nu va muri. Trebuie doar să iasă din cercul vicios în care a intrat. Momentan totul se duce din ce în ce mai jos. Nu poţi să te bazezi doar pe glume şi concursuri cu premii. 

● Ioan-Mircea POP,

1) Monotonia, impostura, incompetenţa, mizeria din media românească.

2) Singurul criteriu este valoarea. Important este cine face selecţia, nu genurile, perioada etc.

3) Deocamdată doar muzică.

4) Viitorul FM îl văd ca într-un banc: mic, negru şi bate la uşă. 

● Vlad TĂNASE,

1) Trăim în lumea nişelor. Iar asta se întîmplă numai din cauza sau datorită – nu îmi dau seama încă – online-ului. Online-ul ne rupe de restul lumii, ne transformă în nişe şi, mai tîrziu, devenim nişe individuale. Eh, asta ne-a făcut să credem că .fm e mai bun decît FM. Ştiam că aveam o pîine mai de lux şi că nu puteam să o vindem decît într-un

. Asta e şi eclecticfm: un

cu produse greu de apreciat de către un public mai public.

2) Cuvîntul de dezordine e noutatea. Cuvîntul de ordine îl are Mihai Dinu. El e curatorul a tot ceea ce asculţi mai bun în ţara asta de cîţiva ani încoace. Unii nu o recunosc, alţii o recunosc furînd muzică de la noi. E bine şi aşa. Mai bine un frustrat copiat decît unul nebăgat în seamă.

3) Nu am ajuns la non. Încă sîntem la muzical. Cam tot ce facem se învîrte ca un vinil în zona muzicii.

4) FM-ul românesc a greşit cînd s-a legat de TV. Cu cît se va îndepărta mai mult de

-urile care vînd, cu atît FM-ul mai poate exista ca un canal media cu farmec aparte. Pînă atunci, FM-ul se duce în jos ca o piesă nevotată de nimeni în topuri. Nu mai daţi feţe vocilor. O voce fără faţă are şanse mai mari decît o faţă cu voce fără mesaj.  

anchetă realizată de Marius CHIVU 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.