Fractura „în lemn verde“

Publicat în Dilema Veche nr. 600 din 13-19 august 2015
Fractura „în lemn verde“ jpeg

Cîndva (era pe vremea lui Dej, aveam vreo opt sau nouă ani), la o joacă, am căzut şi mi-am frînt mîna. A fost ceea ce se cheamă, cu un termen medical, o fractură „în lemn verde“, pe care dr. Valeria Herdea (

) o defineşte în felul următor: 

„Fracturile «în lemn verde» sînt fracturi incomplete care apar în special la copii pînă la vîrsta de 8-10 ani. Oasele copiilor sînt mai moi şi mai flexibile decît oasele adulţilor, aşa că sînt mai predispuse la îndoire decît la rupere, ca şi în cazul ramurilor verzi ale copacilor (de unde şi numele). […] 

Mecanismul de producere este de obicei o cădere cu antebraţul în extensie şi în pronaţie sau supinaţie. Astfel, în cazul antebraţului în pronaţie, fractura prezintă o angulaţie dorsală, iar în cazul antebraţului în supinaţie, angulaţia este volară, primul caz fiind şi cel mai frecvent. În afară de componenta angulară, acest tip de fractură prezintă şi o deformare prin rotaţie. Din punct de vedere anatomic, majoritatea acestor fracturi survin distal faţă de inserţia muşchiului pronator teres, astfel fragmentul distal este rotat în supin faţă de fragmentul proximal.“ 

N-am idee dacă antebraţul meu era în pronaţie sau în supinaţie cînd mi l-am rupt şi nu cred că un asemenea amănunt ar fi relevant într-o discuţie despre inspiraţie. Cred, în schimb, că inspiraţia este pe undeva o fractură „în lemn verde“. Ce altceva să fie? Un zefir molcom, purtînd aroma înălţării, desprins (pentru a te învălui ca o perdea sau ca un triplu voal) de pe ambele buze ale muzei tale, care te mîngîie pe creştet şi îţi călăuzeşte pana, pe neştiute căi, spre ideal? Dulce învolburare de petale fragede, culese în zori (cînd roua dimineţii încă n-a apucat să se usuce) din rozele cele mai proaspete, care-ţi îmbracă tărtăcuţa? Penaj multicolor al unei păsări-liră la care cînţi? Şirag de nestemate (unele Swarovski, altele nu prea – dar nu-i bai) ce ies din gura ta şi pe hîrtie se aştern, mişcîndu-şi graţios codiţa? O cinzeacă de ambrozie păstrată în butoaie de stejar, la Glasgow ori în împrejurimi, cu 40% alcool? Un fel de fulg care te gîdilă şi, cînd te-a gîdilat destul, versifici? Nişte munci grele – tras de fiare, ridicat greutăţi materiale, mutat munţii din loc etc. – care te fac să asuzi amarnic pînă ce iese opera din tine? Sau poate un nod în gît şi unul în stomac, din fiecare ivindu-se, la răstimpuri, ceva elegiac? Nexam. Nu asta este inspiraţia. 

Ca fractură „în lemn verde“, inspiraţia conţine o doză de cruzime şi aduce cu sine, în aşezarea firii, un dezastru necesar, prin surparea unor echilibre împietrite. Ea taie în carne vie (sau, la vegani, în sfeclă vie şi în ridiche bio), distruge temple unde gloriile zilei zac pe canapele editoriale şi rumegă la nesfîrşit acelaşi catren sleit, îi smulge autorului semeţ cununa de lauri de pe tîmple şi i-o preschimbă,

, într-un cactus necruţător. E, deopotrivă, turnesol şi bisturiu. Aşa lucrează, din cîte mi-am putut da seama în anumite clipe, veritabila inspiraţie: te atinge la nerv şi deschide un culoar. 

Cum bine spune doamna doctor Herdea, mai sus, avem de-a face cu o „deformare prin rotaţie“. Cînd inspiraţia s-a pogorît asupră-ţi (naiba ştie de unde întrupîndu-se), apuci de un colţ al realităţii şi tragi de el tare. La început, dumneaei nu-i convine, se cabrează – e totuşi ditamai realitatea şi uite că s-a trezit un derbedeu inspirat s-o înşface de poala rochiţei. Ce neobrăzare! Mai că i-ar veni să te scuipe, dacă realităţile ar scuipa. Se opune din răsputeri, se propteşte într-un zid (Marele Zid Omenesc, vizibil şi din cosmos), încearcă să cîştige timp, fiindcă spaţiul e deja pierdut. Degeaba, tu n-o laşi. (Ce descriu aici le-ar putea sugera unora un viol, însă ar greşi aceia judecînd atît de româneşte – inspiraţia nu e din Vaslui.) Treptat, realitatea se înmoaie, rotaţia pe care i-ai imprimat-o o îndeamnă să-şi arate alte feţe, ascunse, cu totul noi sau doar ignorate. Acum nu mai e una singură, un singur trup compact, ci are o mulţime de odrasle diferite: prin acuplarea cu ea însăşi, printr-o autogenerare, s-a multiplicat, ca un detaliu împlinindu-se într-un întreg. Fractura „în lemn verde“ a inspiraţiei a dezlegat-o, i-a şters eticheta

de pe frunte, i-a blocat frîna de motor şi îi permite să circule, cum vrea, pe contrasens. A îndoit-o, însă fără a o rupe. Ea (realitatea) a devenit, astfel, un granit elastic, un soi de lut pe care-l poţi modela. 

Dar despre modelaj, poate cu alt prilej.  

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.