Frica, un posibil impediment în medicină

Nicolae BOLOG
Publicat în Dilema Veche nr. 653 din 25-31 august 2016
Frica, un posibil impediment în medicină jpeg

„Cea mai veche și mai puternică emoție a omului este frica, iar cea mai veche și puternică frică este frica de necunoscut.“ – H.P. Lovecraft 

Frica este o emoție primară fundamentală, cu care ne întîlnim, conștient sau inconștient, în fiecare zi a vieții noastre. Ca student, am învățat doar că, din punct de vedere anatomic, centrii care controlează frica sînt localizați la nivelul amigdalei sau corpului amigdalian (a nu se confunda cu amigdalele de la nivelul faringelui). Tot în timpul facultății am mai învățat că acest sentiment este în mare parte benefic și mi-a rămas întipărită în minte expresia care caracterizează din punct de vedere fiziologic frica: „luptă sau fugi“. Într-adevăr, la baza sentimentului de frică stă un sistem ancestral care e în­tîlnit la toate animalele și a cărui funcție principală este de a ne proteja de pericole reale sau imaginare. Uneori, acest sistem funcționează atît de rapid, încît nici măcar nu sîntem conștienți atunci cînd reacționăm în fața unui pericol. Și… cu aceste cunoștințe „ample“ despre frică am rămas după șase ani de facultate, fără să îmi dau seama decît mai tîrziu că sentimentul de frică este prezent, de fapt, în cea mai mare parte a vieții de medic.

Pe parcursul carierei mele de medic am realizat că frica nu este doar acel sentiment căruia trebuie să-i fim recunoscători, funcționînd ca un scut împotriva pericolelor sau ca o piedică în a acționa într-un mod care poate fi dăunător pentru tine sau pentru cei din jur; din contra, există tipuri de frică ce nu doar că frînează dezvoltarea profesională a medicului, ci, în anumite cazuri, pot deveni dăunătoare, atît pentru medic, cît și pentru pacient.

Poate că una din fricile cel mai des întîlnite în medicină este frica de propria neștiință. Mă refer aici la frica de a te întîlni în munca ta cu cazuri pe care nu poți să le rezolvi din cauza lipsei de cunoștințe. Dacă o astfel de frică este benefică în perioada de pregătire (rezidențiat), deoarece te obligă să apelezi la colegii sau superiorii tăi să te ajute și, în acest fel, să înveți din astfel de cazuri, din momentul în care devii medic specialist, un asemenea sentiment poate să ducă la situații neplăcute, atît pentru medic, cît și pentru pacient. Frica te poate face să te blochezi în situații critice și să nu reacționezi adecvat sau chiar deloc (medicii de urgență și chirurgii știu cel mai bine acest lucru) sau, ca să îți ascunzi frica și neștiința, să „ocolești“ realitatea și să perseverezi în greșeli. Acest tip de frică este proporțională cu cunoștințele tale: cu cît ești mai slab pregătit, cu atît riscul de trăi frica în fața pacientului este mai mare. Dacă slabei pregătiri profesionale i se adaugă și mîndria sau trufia (un sentiment comun tagmei medicale), atunci rezultatele pot fi dezastruoase. Chinezii spun că dacă îți cunoști inamicul (în acest caz, propria ta neștiință) și dacă te cunoști pe tine însuți, nu trebuie să-ți mai fie frică de bătăliile vieții. Cu alte cuvinte, o soluție pentru a scădea posibilitatea de a trăi astfel de sentimente de frică, ce s-ar putea transforma chiar în angoase, este de a învăța permanent și, mai ales, de a învăța din greșeli. Pe de altă parte, nu există nici o garanție că o pregătire cvasiperfectă te va scuti în viață de o situație în care vei fi depășit. Medicina nu este o știință exactă și trebuie să conștientizezi faptul că s-ar putea să ajungi într-o situație dificilă. Și în acest caz există soluții, iar cea mai bună este de a-ți înfrînge mîndria și de a te sfătui cu colegii tăi. S-ar putea ca unul dintre ei să fi avut „norocul“ de a fi trăit experiența unui caz similar sau, dacă nici unul din ei nu te poate ajuta, vei avea cel puțin satisfacția sau confirmarea faptului că nu pregătirea ta suferă, ci pur și simplu cazul este extrem de complicat sau extrem de rar, iar soluția nu poate sta în mîinile unui singur om.

O altă frică des întîlnită în medicină este frica de eșec. Și nu mă refer aici la frica de culpa medicală. Și acest tip de frică, frica de eșec, poate fi nocivă într-o anumită măsură pregătirii profesionale. Îmi aduc aminte că atunci cînd am început facultatea, tatăl meu mi-a spus că în medicină trebuie să fii curajos, să îți înfrîngi frica atunci cînd e nevoie de decizii sau intervenții. Asta nu înseamnă să experimentezi pe pacienți și să-i pui în pericol. Înseamnă, în primul rînd, să ai puterea de a acționa și de a fi deschis la lucruri noi. Este greu de crezut, însă există medici și asistenți medicali care au oroare și frică de ace și sînge, de exemplu. Sau există medici care nu doresc să încerce metode noi de diagnostic sau tratament din cauza fricii de nou. Toate acestea sînt, pînă la urmă, în detrimentul pacientului. Curajul este o trăsătură comună „marilor“ medici. Curajul de a învăța lucruri noi la orice vîrstă, curajul de a implementa metode noi de tratament și, nu în ultimul rînd, curajul de a accepta că oricînd poți să înveți chiar și de la alții mai tineri ca tine.

Un tip de frică des întîlnit în medicină și mai ales în medicina din România este frica de superior. Am spus superior și nu mentor. În general, față de mentor există mai mult un sentiment de respect decît de frică. Din păcate, avem în acest moment mai mulți superiori decît mentori. S-au publicat studii în Occident care au arătat că există o cultură a intimidării rezidenților în spital și că cei mai mulți dintre aceștia aveau sentimentul că părerea lor nu contează la locul de muncă. Această cultură a fricii și intimidării tinerilor medici a fost treptat schimbată în țările dezvoltate, însă este de actualitate în România. Există o frică reală a tinerilor medici de a-și spune părerea în fața superiorului, chiar și atunci cînd aceștia știu că superiorul greșește. O astfel de atenționare a superiorului/profesorului poate avea consecințe negative asupra carierei tînărului medic, care poate fi marginalizat foarte ușor și a cărui carieră poate avea de suferit. De asemenea, sînt cazuri în care un tînăr medic foarte bine pregătit nu este pur și simplu lăsat să facă ceea ce a învățat (de obicei, în altă parte). Superiorilor lui nu le va conveni apariția unui „star“ în clinica pe care o conduc și care îi poate eclipsa profesional. Acest lucru va duce la întîrzieri în implementarea unor noi tehnici în clinici (cu consecințe și asupra pacienților), la plafonarea medicilor talentați și ambițioși sau la pierderea de valori din sistemul medical românesc, prin plecarea acestora în alte sisteme medicale mai „deschise“.

În afara acestor tipuri de frică ce sînt legate intrinsec de meseria de medic, mai există în practica clinică și frica medicului de alte sisteme, externe medicinei. Și mă refer aici la sistemul judiciar. Frica de culpa medicală este o realitate prezentă de mulți ani în medicina occidentală. Pe de o parte, această frică a avut un efect benefic pentru pacienți, deoarece a crescut responsabilitatea personalului medical. Pe de altă parte însă, există țări în care, de teamă că ar exista posibilitatea de a ajunge în instanță, tinerii medici ocolesc anumite specialități care sînt mai dispuse unor astfel de evenimente (pediatrie, ginecologie etc.). Presiunea fricii de culpa medicală poate deveni angoasantă pentru medici și ar putea chiar să devină o problemă pentru pacient în cazul în care medicul preferă să nu intervină, pentru a evita viitoare probleme legale. Soluțiile pentru a degreva (parțial) medicul de această presiune și frică au fost: apariția unui sistem de asigurare a medicului bine pus la punct și apariția unor protocoale sau ghiduri de diagnostic și tratament explicite și complete. Din păcate, în România astfel de protocoale lipsesc sau sînt incomplete.

Tot legat de sistemul judiciar, dar mai specific anumitor țări, printre care și România, este frica de a lua atenții de la pacienți. Sau, mai direct, frica de șpagă. După ani de zile în care sistemul a funcționat nestingherit (sistemul șpăgii), a venit momentul în care reflectoarele sînt puse din ce în ce mai mult pe medicii care primesc sau cer cadouri de la pacienți. S-a ajuns chiar la un sentiment de frică sau chiar paranoia a medicului față de pacient (să nu cumva să fie trimis pacientul de cineva pentru a-l prejudicia). Nu sînt de acord cu sistemul de „bonusare“ a medicului de către pacient, însă sînt convins că modul represiv prin care se încearcă stoparea fenomenului nu va avea rezultate. Pentru a devia pe un făgaș normal relația medic – pacient, soluția nu este, din punctul meu de vedere, de a avea mai mulți procurori decît medici într-o țară. Poate s-ar putea încerca o modificare a modului de salarizare, crearea unor spitale moderne, introducerea unui sistem de asigurare privat, dezvoltarea sistemului privat de servicii de sănătate, cu apariția unei concurențe reale între stat și privat. În acel moment, pacientul ar putea să aleagă cu discernămînt unde și la cine apelează și modul în care dorește să plătească. 

Nicolae Bolog este medic primar radiolog, cercetător științific și doctor în științe medicale.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.