Găsiți cîteva asemănări...

Publicat în Dilema Veche nr. 372 din 31 martie - 6 aprilie 2011
Găsiți cîteva asemănări    jpeg

În noiembrie anul trecut am fost invitat să particip la primul forum al tinerilor lideri arabi şi europeni (1st Arab-European Young Leaders Forum) organizat de Ministerul de Externe al Austriei şi susţinut financiar de Fundaţia BMW. A fost o experienţă de învăţare serioasă pentru mine. Erau acolo tineri activi şi educaţi din toată lumea arabă, din Maroc şi Libia pînă în Bahrein, din calmul pe atunci Egipt, instabilele Irak şi Palestina şi tot Golful cel bogat. Aveam ocazia rară să întîlnesc tineri dintr-o lume care nu îmi este uşor accesibilă, şi i-am cunoscut. Pe o parte dintre ei o să vi-i prezint şi dumneavoastră mai jos. 

Anas   

Este un tînăr sirian entuziast care lucrează într-un program guvernamental ce urmăreşte o mai bună calificare a tinerilor pentru a se adapta la piaţa muncii din Siria. Programul este ambiţios: are drept scop calificarea unei bune părţi din corpul profesoral sirian şi mai urmăreşte formarea de traineri care, la rîndul lor, să-i formeze pe alţii. Programul accentuează ceea ce numim în limba universală soft skills: lucru în echipă, comunicare, leadership etc. Şi este finanţat în principal din fonduri internaţionale, la care contribuie şi guvernul sirian. După ce Anas D. şi-a prezentat cu aplomb şi mîndrie programul la care lucrează, a venit rîndul întrebărilor. Un tînăr mai răutăcios dintr-o ţară europeană l-a întrebat de ce se concentrează Siria pe programe de formare profesională, şi nu pe dezvoltarea pieţei muncii sau pe încurajarea antreprenoriatului. Aşa am aflat că nu se prea poate, din motive culturale: în Siria este ruşinos să lucrezi la patron. Cu toţii preferă slujbe prost plătite şi sigure, la stat. Productivitatea e foarte mică, statul nu-şi permite salarii mari. Iar ca o femeie să lucreze la patron este exclus. Mi-a mărturisit că la ei este o expresie: „Patronii sug sîngele muncitorilor“ (blood suckers). Expresia mi s-a părut familiară. Am aflat de la Anas că programul nu s-ar fi putut desfăşura fără sprijinul direct al preşedintelui Siriei, sub al cărui înalt patronaj se derula.  

Balsam şi Lulwa 

Mi-au atras atenţia chiar cînd am aterizat pe aeroportul din Viena. Fără să îmi doresc să accentuez şi eu stereotipuri rasiale, dar Balsam şi Lulwa semănau atît de bine cu personajul din frumosul desen animat Aladdin… Cele două surori erau îmbrăcate după ultima modă occidentală. Se remarcă prin două lucruri excepţionale: practică sport de performanţă, sînt campioane la scrimă, au fost la Olimpiadă şi sînt activiste în mişcarea de emancipare a femeilor. De ce sînt acestea lucruri excepţionale? Pentru că se întîmplă în Kuweit. Pe cartea lor de vizită scrie Equality / Rights and Gender Equity. În Golf, femeilor nu li se permite să devină atleţi de performanţă şi de multe ori nici să practice sporturi ca hobby. Strategia surorilor e simplă: în primul rînd, îşi demonstrează succesul propriu ca atleţi de performanţă, astfel devin modele pentru tinerele fete din Golf. În al doilea rînd, creează o nouă percepţie asupra femeilor, demonstrînd că acestea pot fi lideri şi formatoare (trainers) în timp ce antrenează atît fete, cît şi băieţi tineri. În cel de-al treilea rînd, promovează sportul în şcoli în rîndul tinerelor fete, tocmai pentru a dărîma zidurile ce duc la excluderea socială a femeilor în Kuweit. Le inspiră astfel pe tinere, care ajung să îşi dorească să se implice mai mult în domenii variate, destinate tradiţional bărbaţilor. Am primit cu mare plăcere broşura de popularizare a asociaţiei lor, frumos scrisă în engleză şi arabă, un material cu multe fotografii. Aşa am aflat că erau susţinute de fratele Şeicului, care le era ceva unchi… Fetele spun că fără sprijinul acestuia nimic nu ar fi fost posibil. 

Alia 

Are aproximativ 35 de ani şi vine din Sultanatul Oman. Alia debordează de optimism şi entuziasm. Provine dintr-o etnie africană şi îi place să poarte culori vii şi turbane. Este o femeie cultă, bine pusă la punct cu scena politică internaţională, iar discuţiile cu ea sînt o plăcere. Nu cedează uşor şi este convingătoare. Chiar din prima seară, la petrecerea de bun-venit, am aflat de la Alia că avea mari emoţii. Era membră a Camerei Superioare a Parlamentului Sultanatului Oman şi se afla la sfîrşit de mandat. Nu ştia dacă va mai prinde unul nou, iar asta se decidea exact atunci, cînd ea venise la Viena. Aveam să aflu a doua zi că totul mersese bine, primise un nou mandat. Nici nu se putea altfel… În Sultanat, regele numeşte membrii Camerei Superioare a Parlamentului, iar regele îi era rudă, aşa mai pe departe, şi o avea la suflet. Era mîndră că se bucura în continuare de încrederea acestuia.  

Ce aveau în comun aceşti tineri lideri din lumea arabă, în afară că erau educaţi şi plini de entuziasm? Vă las pe dumneavoastră să răspundeţi, dar vă rog să nu generalizaţi. 

Ciprian Ciucu este director de programe la Centrul Român de Politici Europene (www.crpe.ro).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.