Grijă mare la axă!

Cristian MEDELEAN
Publicat în Dilema Veche nr. 311 din 28 ianuarie - 3 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cu deschiderea oferită de globalizare (integrarea economiilor, societăţilor şi culturilor regionale în reţeaua globală), întrebarea pe care şi-o pune fiecare român cu privire la locul unde ar vrea să trăiască pare legitimă. Construcţia Uniunii Europene, ca să dau doar un exemplu, implică, printre multe altele, şi libertatea de mişcare în interiorul ei, dreptul de a alege unde trăim şi muncim. Mai mult, această deschidere (incluzînd aici deschiderea comunicaţională adusă de Internet) permite românilor, mai mult ca niciodată, comparaţia între diferite moduri de viaţă desfăşurate în spaţii economice, politice şi culturale dispersate. Românii văd astăzi limpede că, pentru aceeaşi muncă depusă, răsplata e net inferioară aici, comparativ cu cea dintr-o ţară dezvoltată. Cu alte cuvinte, românii nu sînt deloc motivaţi să rămînă în ţară cînd observă că ar putea cîştiga mult mai mult – nu numai în termeni financiari, ci şi sociali – într-o ţară din Vest.

În fond, această disparitate marcantă şi vizibilă e leitmotivul plecării românilor din ţară, cel puţin a celor pe care-i cunosc şi care au ales Canada ca destinaţie. Din punct de vedere strict economic, migraţia către Canada pare a aduce multe beneficii. Un salariu şi o putere de cumpărare mai mari decît cele existente în ţară sînt factori importanţi, care-l pot convinge pe orice român să emigreze în această ţară. O educaţie superioară dobîndită la şcoli de renume mondial îi motivează mai ales pe tinerii dornici de realizări profesionale şi academice superioare să aleagă Canada. În plus, gradul de civilizaţie mai înaintat al acestei societăţi nord-americane – respectarea drepturilor individuale, o justiţie dreaptă – le oferă confortul necesar atingerii idealurilor.

Lehamitea faţă de tarele perpetue ale societăţii româneşti e un alt factor care provoacă plecarea românilor, mai ales a elitelor. Din discuţiile purtate cu diverşii conaţionali de aici, reiese foarte clar că lehamitea faţă de clasa politică, de „manelizarea“ spaţiului spiritual şi cultural, de mizeria din spitale şi justiţie, de nepotismul generalizat şi de acel comportament neputincios – acel tipic „asta e, nu se poate face nimic“ – arătat de multe ori de autorităţi a contribuit substanţial la luarea deciziei de a pleca din ţară.

Cît costă emigrarea

Costurile plecării se învîrt în general în jurul subiectivităţii personale, a valorilor şi sentimentelor noastre. În timp pierzi legătura cu familia extinsă, cu prietenii, cu tradiţiile şi ethosul în care ai crescut. Acea axis mundi dispare sau se înclină în cu totul alte direcţii. Absenţa sau înclinarea bolnăvicioasă a acestei axe – fundamentale, cred – cauzează pierderea direcţiei spirituale, cel puţin la începutul emigrării. Iar pierderile acestea lasă răni sufleteşti adînci care dor şi vor durea mereu.

Sînt în contact cu mulţi români care regretă lipsa spaţiului spiritual românesc, în fiecare zi, chiar dacă toţi realizează că beneficiile materiale pot, oarecum, să le contrabalanseze. Dar şi pierderea spirituală se poate recupera cu timpul prin inventarea de noi axe spirituale. Mulţi se transformă în aşa-numiţii cetăţeni globali, adoptînd o cultură nivelată, omogenă; se integrează, cum s-ar spune, prin topire, în noua societate. Sau – cei mai mulţi – evadează regulat din cultura nou adoptată prin participarea activă la activităţile din interiorul tinerelor comunităţi româneşti. Participarea asta nu exclude însă adoptarea parţială a valorilor culturii de adopţie, ci mai degrabă o sinteză, mai reuşită sau nu, a celor două spaţii spirituale şi sociale, cel original şi cel de adopţie.

Personal, aş fi rămas în România tocmai datorită acestor costuri culturale ale migraţiei, subiective, dar atît de importante la nivel individual. Le întrevedeam, dar de simţit nu le-am simţit pe propria-mi piele decît atunci cînd am aterizat în Toronto... Mi-am asumat însă riscul.

De plecat n-am plecat sub nici o formă din motive economice. Mai mult din curiozitate şi din dorinţa de a vedea şi de a participa la viaţa altor lumi. Am vrut să „pun mîna“ pe civilizaţia şi cultura altui univers – s-a întîmplat a fi cel canadian. Am vrut să-mi confirm sau infirm anumite idei, concepte şi practici caracteristice societăţii canadiene – a Lumii Noi în general – pe care le citisem sau auzisem de la prietenii deja plecaţi. În mare parte am aflat aceste „secrete“ şi am reuşit să fac ceea ce mi-am propus pînă acum.

Referitor la motivele drumului înapoi… Pentru unii dintre românii naturalizaţi în Canada „înapoi, nici un drum nu mai duce“. Au plecat de multă vreme, iar tot ce au realizat este aici. Legăturile lor cu România se reduc la cîteva convorbiri telefonice pe lună sau la o vizită la doi-trei ani, dacă aceasta mai are loc. Axa lor spirituală s-a re-orientat radical. Ei sau copiii lor sînt viitorii canadieni de origine română. Mulţi alţii se gîndesc însă la reîntoarcere, cu seriozitate. Doar avantajele materiale – salariul mai mare, confortul civilizaţional de aici – îi reţin încă să purceadă înapoi. Aşteaptă motivele: cînd o slujbă în ţară, corespunzătoare aşteptărilor, se va ivi la orizont, nu vor pregeta să se urce în avion şi să aterizeze acasă. Mulţi dintre studenţii de aici, masteranzi şi doctoranzi, se încadrează în această ultimă categorie. Au venit, au văzut, au învins… Axa lor e încă acolo, în ţară… Ca elită trecută prin furcile globalizării, această categorie poate contribui semnificativ la revigorarea materială şi spirituală a României. Totul e să găsească acasă recunoaşterea socială, universitară şi, poate, politică de care se bucură aici.

În final, nu fac apologia nici a emigraţiei, nici a sedentarităţii… Ambele abordări au avantaje şi dezavantaje. Doar că, dacă vă hotărîţi a pleca, grijă mare la axă! În Vest, cu multă muncă şi ambiţie, vă puteţi îmbunătăţi viaţa materială şi profesională; însă absenţa sau înclinarea haotică a axei spirituale vă poate marca profund…

Cristian Medelean este project manager în cadrul diviziei de Knowledge Management a Ministerului Sănătăţii din Ontario.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.