- interviu cu Nicoleta GHIURTU -Coaching sau terapie?O întrebare cu adevărat... dilematică! Mai curînd, aş reformula-o: De ce este nevoie de o "intervenţie" - oricare ar fi orientarea sa - adresată unei persoane avînd calitatea de membru al unui grup organizat deja în numele unui obiectiv oarecare? Dacă ieşim din perspectiva individuală, ceea ce observăm este că statutul de membru al unui grup, experienţele trăite în grup, simpla co-prezenţă creează subiectivitate: adică generează, la ambele niveluri, individual şi de grup, gînduri, emoţii, trăiri reale, onirice sau fantasmatice. Mai mult, starea de grup reactivează, în fiecare membru, procese psihice latente, inconştiente, pattern-uri de relaţionare intrate într-o "rutină" imperceptibilă, cu efecte adesea neglijate, dar nu mai puţin active.Avem, iată, un al doilea termen în ecuaţie!Într-adevăr! Descoperirea grupului înseamnă descoperirea relaţiei, a legăturii. Grupul devine un partener în sine. El este o entitate cumva autonomă. E mult mai mult decît suma tuturor membrilor. E o entitate ce se află la intersecţia a ceea ce fiecare aduce ca aport psihic: e o reţea, o matrice de stări mentale. Apare astfel o fenomenologie complexă, intens conceptualizată: iluzia grupală, rezonanţa fantasmatică, alianţe inconştiente de a nu vorbi, de a nu asculta, de a nu înţelege, jocul identificărilor reciproce ş.a. - fenomenologie care, dispusă pe niveluri diferite, constrînge individul la un fel de întoarcere în timp - o regresie - la moduri mai vechi de funcţionare psihică. Cum între membrii grupului există diferenţe notabile, acestea tind cumva să se egalizeze. Şi o fac printr-o aliniere situată undeva la limita organizării mentale celei mai simple, a nivelului de organizare psihică a membrului celui mai "regresat". Individul "organizaţional" se vede cumva captiv în hăţişul acestei reţele în care a fost prins... de bunăvoie! El continuă să rămînă deliberat în grupul uneori "promiţător", alteori "ameninţător", susceptibil însă de a-l face să reviziteze zone mai inconfortabile, care pentru el păreau demult depăşite. Trebuie să se adapteze, să se acordeze tonului general al grupului. Şi atunci, problemele lui nu mai sînt doar cele ale propriei sale lumi interne, ci şi cele ale legăturii, ale relaţiei. Pare, astfel, mai convenabil să "antrenăm" şi să "tratăm" grupul ca întreg.Vorbim mai curînd despre o lume aflată "dincolo" de frontiera conştientului! Psihanaliza individuală, clasică are la dispoziţie un cadru foarte clar. Cum aduci însă grupul... pe divan! Cum baţi la uşa analistului de grup?Asta ar fi una dintre întrebările care te poate lăsa în afara spaţiului analitic. Pentru că răspunsul nu-l poţi avea decît după ce vei fi intrat. Într-adevăr, în cazul grupului, lucrurile stau diferit. O îndelungată practică, de peste 50 de ani, a imaginat şi testat, în Europa, o serie de tehnici şi dispozitive de lucru care abordează relaţiile dintre membrii unui grup, dar mai ales legăturile inconştiente dintre aceştia. Acestor formaţiuni şi legăturilor inconştiente li se adresează tehnicile şi instrumentele de lucru cu grupurile. Admise sau contestate, formaţiunile inconştiente sînt "acolo" şi, vrînd să ne spună ceva, o fac uneori distorsionat, în limbajul bizar al disconfortului şi al crizei. Miza noastră este să le punem în evidenţă, să rentabilizăm acest "negativ". Încercăm ca, de-a lungul acelei thin red line dintre manifest şi latent să facem o lectură a vieţii grupului care nu e un antrenament de evitare a conflictului, ci unul de temperare şi de convertire a sa în factor de creştere individuală, dar şi de grup. Plecăm de la grup pentru a-i reda individului capacitatea de a fi singur în prezenţa celorlalţi - adică de a rămîne unic, fără a se simţi ameninţat în integritatea sa de către ceilalţi, de a-şi conserva capacitatea de performanţă, de a gîndi şi simţi "ca el însuşi", de a converti temerile faţă de grup în sentimentul mai stenic de apartenenţă la un grup. a consemnat Cătălin BUCIUMEANUNicoleta Ghiurtu este psiholog şi preşedinte al Asociaţiei de Psihoterapie Psihanalitică de Grup din România.