Hîrtii de umblat

Ian SANSOM
Publicat în Dilema Veche nr. 638 din 12-18 mai 2016
Hîrtii de umblat jpeg

„Hărţile sînt desenate de oameni, nu trasate automat de maşini“, scria geograful J.K. Wright în clasicul său eseu Cartografii sînt oameni din 1942. Timpurile s-au schimbat: în ziua de azi, hărţile sînt trasate în mod automat de maşini, sau cel puţin de oameni care folosesc maşinării numite generic Sisteme de Informaţii Geografice (SIG) – computere şi programe utilizate pentru a înregistra, stoca şi afişa date geografice şi topografice şi care, în conformitate cu o prezentare standard a SIG, „transformă lumea şi aproape tot ce cuprinde ea“. Primele sisteme de cartografiere computerizate au fost dezvoltate de guvernul canadian şi de cercetătorii de la Universitatea Harvard în anii ’60, iar în prezent fiecare dintre noi este deja familiarizat cu hărţile pe care le poate descărca de pe Internet sau le poate studia online, mărindu-le ori detaliindu-le după preferinţă, în locul celor pe care le poate împături şi lăsa apoi să zacă pe fundul unui rucsac: atlase la îndemînă, globuri pămînteşti uriaşe în buzunar. În mod logic, hărţile pe hîrtie ar trebui să fie deja exilate în cel mai de jos sertar al istoriei. Dar nu sînt.

Motivul? Poate pur şi simplu acela că oamenilor le place să privească şi să atingă hărţile pe hîrtie – fireşte, unora mai mult decît altora. În 2006, un domn pe nume Edward Forbes Smiley al III‑lea a fost condamnat la închisoare pentru că a furat mai bine de o sută de hărţi în valoare de trei milioane de dolari din colecţiile universităţilor Yale şi Harvard şi de la British Library din Londra. Smiley a decupat hărţile din diverse lucrări cu ajutorul unei lame de ras, la fel cum a procedat un alt celebru hoţ de hărţi, Gilbert Bland, un aparent inofensiv anticar din Florida, care – în conformitate cu biograful său – a fost un „Al Capone al cartografiei“, deşi fără violenţele acestuia din urmă, fără comerţul la negru cu băuturi, mita şi sifilisul lui. Aidoma lui Smiley, Bland era doar un hoţ mărunt cu o pasiune pentru hîrtia veche.

Dar de ce fură oamenii hărţi? Din acelaşi motiv pentru care fură cărţi şi bani, desigur: fiindcă sînt bucăţi de hîrtie marcate cu simboluri care le conferă valoare. Dar poate într-o măsură mai mare oamenii fură hărţi fiindcă ele sînt reprezentări simbolice ale cuceririlor, astfel încît furtul unei hărţi constituie cucerirea supremă – alt­fel spus, denotă posesia mijloacelor de a poseda.

Nimic nu pare mai natural decît să-ţi găseşti drumul cu ajutorul unei hărţi – probabil fiindcă vreme de secole oamenii s-au ghidat folosind hîrtia, astfel că ne-am obişnuit ca ea să ne îndrume spre destinaţia dorită; descifrarea hărţilor este doar una dintre numeroasele noastre obişnuinţe în privinţa hîrtiei. Într-un articol publicat în 2008 în Journal of Environmental Psychology, intitulat „Orientarea cu ajutorul Sistemului Mobil de Navigaţie bazat pe GPS: O comparaţie între hărţi şi experienţa directă“, dr. Toru Ishikawa, geograf specializat în ştiinţe cognitiv-comportamentale la Universitatea din Tokyo, a constatat că pietonii care foloseau dispozitive GPS făceau mai multe greşeli de orientare decît cei care apelau la hărţile pe hîrtie (dar şi că aceştia din urmă greşeau mai des comparativ cu cei cărora li se arăta drumul în mod direct). Dr. Ishikawa a studiat şi perspectiva asupra exponatelor din muzee a vizitatorilor care utilizau ghiduri audiovizuale în comparaţie cu cei care se bazau pe broşurile tradiţionale: cei din prima categorie tind să uite mai repede ceea ce au văzut, spre deosebire de cei din categoria a doua. Buna şi brava hîrtie, cea mai bună prietenă a omului, alături de el la drum lung, ca un cîine credincios.

Un italian care se autodefineşte ca „un arhitect jedi şi maestru media“, pe nume Iacopo Boccalari, a conceput o metodă simplă de a transforma ternele hărţi Google online în hărţi Google online cu aparenţă de hîrtie (vezi iacopoboccalari.com), în vreme ce site-ul MapsOnPaper.com, administrat de o agenţie suedeză, poate transforma o hartă prietenoasă cu ecranul într-una cu format printabil. Hîrtia îşi păstrează deci statutul de deus ex machina. Metaforic vorbind.

Dar să trecem acum la modul literal. Recent, disponibilitatea tot mai largă a datelor şi a instrumentelor de cartografiere din domeniul public le-a permis oamenilor să-şi realizeze propriile hărţi. În modul deja familiar Web 2.0, consumatorii de hărţi au devenit producători de hărţi. Această nouă metodă este numită uneori neocartografie, iar în 2004, un ins pe nume Steve Coast a intrat în rîndul unora dintre primii neocartografi cînd a creat OpenStreetMap(OSM), un fel de Wikipedia a hărţilor. Folosind un dispozitiv GPS ieftin, manual, Coast a creat o hartă care să poată fi accesată gratuit, fără restricţii de drepturi de autor, şi care să poată fi modificată şi actualizată de alţii. Conform declaraţiei sale de intenţii, OpenStreetMap are „menirea de a încuraja sporirea, dezvoltarea şi distribuţia datelor geospaţiale gratuite şi de a oferi informaţii geospaţiale pe care oricine să le poată utiliza şi distribui“. Uluitor este faptul că, pentru a fi eficiente, utilizarea şi distribuirea de date geospaţiale prin intermediul OSM necesită hîrtie. Nu toată lumea dispune de instrumente digitale de ultimă generaţie sau de un ascuţit instinct cartografic pentru a putea adăuga detalii semnificative la hărţile digitale deja existente, astfel încît au apărut în scurt timp diverse metode de îmbunătăţire a hărţilor OSM, printre care şi aşa-numita metodă Walking Papers – în traducere liberă „Hîrtii umblătoare“ – care permite oricui să printeze hărţile OSM, să adauge cu creionul detaliile dorite şi apoi să le transfere prin scanare pe hărţile online, folosind programul OSM dedicat. Totul e foarte simplu; acum sîntem toţi neocartografi. Şi, foarte important, nu e doar un hobby pentru geografii de ocazie.

Kibera este o întinsă suburbie săracă a capitalei kenyene, Nai­robi, cu o populaţie estimată undeva între două sute de mii şi peste un milion de locuitori. În 2008, proiectul independent Map Kibera, pus la punct de italianul Stefano Marras, a început cartografierea zonei folosind metoda Walking Papers, pentru a realiza hărţi actualizate, corecte, destinate locuitorilor acestui oraş în continuă schimbare. Copiii din suburbie sînt instruiţi în privinţa bazelor tehnologiei GPS, pentru a surprinde datele geografice ale unei zone folosind dispozitive manuale, iar organizatorii şi voluntarii printează apoi hărţi pe hîrtie de format A1 utilizînd aceste date, pentru ca alţii să poată adăuga ulterior, cu ajutorul hîrtiei de copiat şi al markerelor colorate, detalii importante precum amplasarea pieţelor, a canalelor de scurgere şi a cursurilor de apă. Hîrtia cu note adăugate este fotografiată şi copiată într-un computer, harta iniţială este actualizată şi ulterior tipărită într-un număr mare de exemplare pentru a fi distribuită – un flux dinamic mediu virtual – hîrtie – mediu virtual – hîrtie.

În ciuda progreselor înregistrate de tehnologia digitală, încă ne înfăşurăm în hîrtie şi în reprezentările ei, încă ne străduim să discernem între hărţi şi teritorii, sperînd în van că ghidul nostru din hîrtie are considerabile proprietăţi de împăturire, este impermeabil şi rezistent la abraziune şi îşi păstrează forma, fără a se îndoi sau mototoli, în călătoriile lungi. Sau poate că doar eu procedez aşa.

(fragment din volumul Hîrtia, o elegie, traducere de Adriana Bădescu, Editura Baroque Books & Arts, 2013)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.