Horia Bernea, mare iubitor de Tescani

Gabriela ILAȘ
Publicat în Dilema Veche nr. 870 din 10 - 16 decembrie 2020
Horia Bernea, mare iubitor de Tescani jpeg

Cînd am început să scriu, mă gîndeam să numesc această înșiruire de gînduri și amintiri „20 de ani fără Horia Bernea”. Suna trist. Au trecut, iată, 20 de ani de cînd peisajul Tescanilor își trăiește frumusețea și vraja nepereche fără  privirea căutătoare a lui Horia Bernea.

A fost, cu siguranță, cea mai vibrantă prezență în spațiul Tescanilor. Cînd cobora din mașină, umplea curtea conacului cu vocea sa tunătoare, ușor răgușită, și ne umplea nouă, celor care îl asteptam, sufletele de bucuria de a fi din nou cu noi. Venea des la Tescani, uneori și de mai multe ori în același an, în drumurile sale moldovene către mănăstiri. În vara anului 2000, în cadrul unui proiect anual numit „Permanențe”, și-a adunat prieteni pictori, muzicieni, filozofi. A fost grozav că s-a întîmplat, pentru că, în iarna aceluiași an, a urmat plecarea, atît de dureroasă. Și atunci, ca de fiecare dată, zilele însemnau lucru, iar serile, prilejuri de aduceri aminte, polemici, mese îmbelșugate și gustoase, stropite cu băuturi alese. Peste toate, trona prezența lui, de neegalat.

Noi, „truditorii” de la Tescani, am avut privilegiul de a cunoaște un Horia Bernea pe care nu știu cîți alții l-au cunoscut: trăind firescul stării de „acasă”, sentiment pe care-l trăiește orice oaspete care poposește aici. Ne întreceam în a-i face pe plac, fiecare cum putea, de la bucătăresele care îi făceau toate poftele, începînd cu dulceața și paharul cu apă rece de la ora 17, pînă la băieții din curte, căutînd fiecare să-i fie cu ceva de folos. Impunea respect, dar și un pic de teamă: teama de a nu-l supăra pe dom’ Bernea. Știa asta și îi plăcea, fără să o spună.

Am petrecut seri minunate, împreună cu Mihai Sârbulescu, prieten drag amîndurora, Horea Paștina, cel care a refuzat să mai vină aici din 2000, Doru Ulian, Teodor Rusu... Iubea jazz-ul, era știut. Cu el am vizionat, pentru prima dată, un film despre Billie Holiday pe care o iubeam și ascultam îndelung și am aflat despre Champion Jack Dupree pe care, în timp, l-am căutat, găsit și ascultat. Uneori, cînd serile se prelungeau mult în noapte, pleca spre cameră, vădit obosit și nemulțumit că pleacă. Noi rămîneam să continuăm discuțiile și să ne terminăm licorile. După ceva vreme, ușa sufrageriei era dată de perete și îi auzeam glasul autoritar care, cu ușoară candoare, ne întreba: „Ce se întîmplă aici?“. Îi plăcea să știe tot, nu neapărat din dorința de a controla, ci din curiozitate. Era un bun cunoscător al bucatelor și băuturilor. Avea un fel unic, migălos, de a-și pregăti, pe un tocător de lemn, brînzeturi și cîrnați de Pleșcoi pe care îi cumpăra, în drum spre noi, de la un țăran, întotdeauna același. După un astfel de ritual, într-o bună zi, a ieșit din sufragerie pentru cîteva minute, închizînd ușa în urmă. Doar că geamul era deschis și Mona Lisa, cățelușa din curte, a sărit în cameră, s-a înfruptat cu tot ce a găsit pe masă și a făcut drumul îndărăt. Cînd Horia Bernea s-a întors, și-a dat seama ce s-a întîmplat, dar nu s-a supărat. Iubea animalele.

După anul acela trist, al despărțirii, în serile reci de iarnă, ne întreceam în a ni-l aduce aminte. Îmi vin în minte două întîmplări ce-mi evocă starea de complicitate pe care o crease între noi. Într-o zi nu tocmai fericită pentru mine, dar fără să arăt asta, a venit și mi-a pus în brațe două caiete cu schițe și desene cu vechi sate românești. Le-am avut în grijă două zile și nu numai că mi-au luat răul, dar atunci a fost singura dată cînd m-a încercat dorința de a-mi însuși ceva ce nu-mi aparținea. M-am gîndit să rup o foaie, fără ca el să știe. N-am făcut-o. A doua întîmplare îmi trezește și acum emoție. Eram oarecum vecini, avînd camerele pe același hol. Într-o zi, din motive pe care sigur le stăpînea, pentru că nu făcea nimic întîmplător, și-a scos șevaletul în mijlocul holului și a început o „Coloană“. În drum spre camera mea, am fost martora începerii unei „Coloane“ din creația lui Horia Bernea. Lacrimile mi-au țîșnit, fără întîrziere. Și acum, vara, mi-l aduc aminte plimbîndu-se prin curtea interioară a conacului, într-un hanorac ușor, cu gluga trasă pe cap, bombănind, veșnic nemulțumit.

În atelierul în care lucra și care acum îi poartă numele sînt expuse cele opt lucrări pictate și donate la Tescani, dar și fotografia ce-a însoțit ultimele sale zile în această lume, în biserica Mavrogheni, de lîngă Muzeul Țăranului Român, creația sa fără cusur. Fotografia îl surprinde exact așa cum era: curios, nerăbdător, întrebător. A dăruit-o Tescanilor, după înmormîntare, draga de Irina Nicolau, gîndindu-se că ăsta e locul cel mai potrivit, pentru că Horia Bernea a trăit, iubit și pictat Tescanii cu sinceritate. Și locul acesta magic, atunci cînd e iubit cu sinceritate, iubește, la rîndu-i. Sînt mîndră să mă fi aflat printre oamenii îndrăgiți de Horia Bernea. Am pentru el admirație și prețuire, nemăsurate. Doar felul în care mi-am căutat cuvintele are măsură. Așa l-am cunoscut eu pe Horia Bernea. La Tescani.

Gabriela Ilaș este coordonator de proiecte culturale la Tescani.

Foto: Tescani (wikimedia commons)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.