<i>Deci</i> mă joc

Dragos TUDOR
Publicat în Dilema Veche nr. 124 din 8 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Sînt Dragoş şi sînt dependent de jocuri pe computer. Bună ziua tuturor! Am început să joc pe vremea cînd computerele se numeau "Cobra" şi erau realizate pe platforma Pipera. Costau 12.300 de lei bucata şi nu se puteau cumpăra decît aşteptînd luni întregi să-ţi vină rîndul sau dînd şpagă cuiva pe la poarta fabricii. Nu mai ştiu cum, dar în final am luat şi eu unul. Fireşte, cu motivaţia că îmi va servi, în primul rînd, la studiul matematicii şi al fizicii, materii cărora le eram dedicat cu tot trupul. Sufletul umbla brambura prin lecturi din camera cu cărţi interzise de la biblioteca oraşului, sau pe la echipa de handbal a oraşului, aflată în campionatul naţional la juniori. Din acea zi am jucat la greu cam orice se putea găsi atunci pe casete audio. Dacă sînt persoane, care mă ascultă întîmplător, fără să facă parte din club, atunci le explic. Orice soft, la acea vreme, se salva şi se instala pe/de pe casete audio. Informaţia se putea chiar auzi - să auzi informaţia, ce s-a pierdut prin apariţia DVD-urilor! - sub forma unui scîrţîit foarte apropiat de tonul de fax. Casete audio nu se găseau, dar le foloseam pe cele cu muzică populară, care erau lungi (unele chiar de 90 de minute) şi se găseau peste tot pentru că nu le asculta oricum nimeni. Pe cea care se numea "Ieşi mîndruţo la portiţă" am înregistrat Winter Games şi Swamp, două dintre jocurile care mi-au mîncat zile şi nopţi din viaţă. Pentru mine, trecerea de la ficţiunea din carte, la acţiunea din jocuri s-a produs lent, fără conştientizare. Trebuia oricum să citesc în continuare pentru bac, pentru teze, pentru orgoliile părinţilor şi, ce-i drept, din cînd în cînd şi pentru ale mele. Dar de jucat, nu poţi juca decît din plăcere. Şi mai apoi, din nevoie. Nu te mai poţi stăpîni, nu mai poţi amîna, viciul devine presant, te macină. Trecerea la alt nivel, progresul în scenariul jocului, curiozitatea, nevoia de competiţie cu tine însuţi au devenit de atunci plăceri prea mari pentru a mai fi refuzate. În plus, intrasem în club. Schimbam casetele. Aveam mereu noutăţi. Timpul devenise scurt. Orice joc trebuia terminat la timp pentru că veneau continuări, serii noi sau, pur şi simplu, alte jocuri. Trebuia să le primeşti la timp, relaxat, fericit că eşti în grafic şi că poţi să îi ajuţi pe codaşi cu sfaturi sau trucuri utile. O carte merge frunzărită, fără să pierzi prea mult. Un joc îl sorbi cu pasiune sau nu-ţi place. Lara Croft a fost prima femeie virtuală din lume. Şi asta nu se uită! Acum nu cred că m-ar mai interesa aventurile ei, dar primesc de fiecare dată cu emoţie vestea lansării unui nou joc care îi poartă numele. Şi sînt deja vreo nouă. Am intrat greu în atmosfera primei părţi. Ideea de a mă pune în pielea unei fete, la 16 ani ai mei, cînd hormonii mărşăluiau prin sînge în pas de defilare, mi s-a părut o prostie. Sistemul de comenzi, aflat exclusiv pe taste, fără nici un sprijin de la mouse, a fost aproape de neîndurat. Şi totuşi Lara nu m-a lăsat indiferent. Codiţele şcolăreşti, alergarea puţin cam mecanică şi stîngace, icnetele din momentul căzăturilor, avîntul eroic spre lianele pe care trebuia să le prindă exact la mijlocul săriturilor peste abisuri... sînt lucruri care nu se uită! Am încercat - jur că am încercat - să îmi imaginez, încă de atunci, un Făt-Frumos sau un Harap-Alb ca personaje pe care să le joc. Îi cunoşteam din lecturi, îi admiram, le trăisem aventurile cu sufletul la gură. Dar ce ar fi putut face ei în jocul meu? În lumea virtuală nu ai prieteni. Eşti singur, de la început pînă la sfîrşit, şi nu ai decît o opţiune: să învingi în fiecare secundă. Aşa cum se întîmplă în Max Payne, Deus Ex, Silent Assasin, Medal of Honour. Poveştile şi jocurile sînt două tipuri de aventuri diferite, chiar dacă au multe locuri comune. Jocul este pentru simţuri, se percepe direct, emoţionează prin orice: prin imagine, prin sunet, prin tactilitatea specială a atingerii tastelor mai violent sau, dimpotrivă, foarte subtil, în funcţie de efectul pe care doreşti să îl produci. Poveştile citite, cele de pe diafilm sau cele transpuse pe discuri de vinil au farmecul lor: vocile personajelor, desenele pline de culoare, mirosul cernelurilor aruncate pe hîrtie... Dar nu te lasă să treci dincolo de pragul imediat al imaginaţiei. Nu poţi fi eroul principal decît imaginînd, în secundele de dinaintea inevitabilului somn, poveşti paralele şi isprăvi la care participă personajele. Comparaţia devine inegală aici. În joc, personajul depinde de tine. Tu eşti personajul. Ai o responsabilitate directă şi o misiune pe care trebuie neapărat să o îndeplineşti pentru a merge mai departe. E gamer cel care termină un joc, de la început pînă la final, fără coduri, fără walkthrough-uri, fără cheating-uri. Nu poţi trece, ca în lectură, peste pasajele care nu-ţi plac. Şi mai ales, e lipsit de sens să te întorci la capitolele deja rezolvate. E ca în viaţă: fiecare clipă trece, ireversibil, indiferent de modul în care ţi-ai bătut joc de ea. Sînt Dragoş şi sînt dependent de jocuri pe computer. Mulţumesc tuturor pentru atenţie!

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.