„Ideea este să nu arătăm ca niște roboți“ - interviu cu medicul estetician Angelica BANU

Publicat în Dilema Veche nr. 788 din 28 martie - 3 aprilie 2019
„Ideea este să nu arătăm ca niște roboți“   interviu cu medicul estetician Angelica BANU jpeg

Ce mai înseamnă bătrînețea în epoca în care imaginea e totul și medicina estetică promite tinerețea veșnică?

Percepția s-a schimbat foarte mult. Se spune că 40 e noul 20. Și nu întîmplător, pentru că există multe proceduri minim invazive care ne pot ajuta să ținem la distanță schimbările aduse de înaintarea în vîrstă. În plus, asistăm și la o schimbare de mentalitate, oamenii avînd tot felul de preocupări din afara sferei lor de activitate, cu ajutorul cărora își mențin spiritul tînăr. Alimentația, stilul de viață, sportul, moștenirea genetică, toate acestea contează.

Cum ne ajută chirurgia și procedurile de medicină estetică pentru a nu ne arăta vîrsta?

De fiecare dată încerc să vorbesc cu pacienții mei în așa fel încît să înțeleg ce așteptări au, care le sînt motivațiile. De cele mai multe ori, nu îmi spun că au 50 de ani și vor să arate de 20, ci că vor să arate mai bine. Asta înseamnă că, în funcție de problemele pe care le prezintă, de la aspectul pielii, la adîncimea ridurilor sau pierderea de volum de la nivelul feței, recomandările variază de la sisteme de îngrijire a tenului pînă la intervenții chirurgicale, evident, dacă pacienții își doresc acest lucru.

Cît de mare e presiunea „imaginii perfecte“, promovată de toate mediile sociale?

Sigur că asta are o mare influență. Sînt pacienți care vin și spun că își doresc să arate ca vedeta X, dar acest lucru este dificil de realizat. Pentru că fiecare pacient are anumite trăsături caracteristice care pot fi schimbate doar prin intermediul unor proceduri foarte invazive. Există țări unde se practică astfel de intervenții, de exemplu, în Coreea de Sud.

După efectuarea intervențiilor, un aspect important este modul în care pacienții acceptă schimbarea atunci cînd se privesc în oglindă. Consider că este bine ca aceia care se pregătesc pentru o intervenție estetică, în special la nivelul feței, să beneficieze și de consiliere psihologică. Pentru că îi va ajuta să treacă mai ușor peste perioada post-operatorie și să‑și asume schimbarea.

Pacienții aduc în discuție teama de bătrînețe ca fiind unul dintre motivele pentru care apelează la chirurgia estetică?

După o primă etapă în care le fac anamneza pacienților mei, le adresez întrebarea: „De ce doriți să faceți această intervenție?“ În general, răspunsul este pentru că își doresc să arate mai bine. Nu am avut nici un pacient care să îmi spună că îi este frică de bătrînețe. Deci, chiar dacă în subsidiar teama de bătrânețe este unul dintre motive, aceasta nu este clar exprimată.

Cît de mari sînt schimbările în materie de tehnici de rejuvenare de cînd profesați în acest domeniu? Și unde se va ajunge în 20 de ani?

E greu de estimat unde se va ajunge în 20 de ani, probabil că foarte departe. Există proceduri în care ne folosim propriile țesuturi pentru a ne ajuta, cum este, de exemplu, propriul sînge, în cazul PRP-ului, sau propria grăsime, cînd dorim să refacem volumul pierdut de la nivelul feței și să reîntinerim aspectul pielii.

Pot să spun că în zece de ani, de cînd practic medicina estetică, lucrurile s-au schimbat foarte mult. Procedurile s-au rafinat, ca de exemplu injectarea cu toxină botulinică și cu acid hialuronic. De cîțiva ani buni, tendința este ca aspectul ridurilor să fie mai degrabă atenuat, astfel încît ridurile să nu fie șterse în totalitate, pentru a păstra un aspect cît mai natural. Ca să nu arătăm ca niște roboți, ci să ne păstrăm mobiliatea și expresivitatea feței. Aceeași tendință este urmărită și în cazul injectării acidului hialuronic și al intervențiilor chirurgicale.

Cum negociați cu pacienții care vă cer să le faceți intervenții despre care știți că nu vor duce la un rezultat satisfăcător?

Îmi informez corect pacienții și le spun că există anumite limite peste care nu se poate trece. De exemplu, cantitățile mari de acid hialuronic pot să determine o mulțime de complicații. Consider că pacientul trebuie să știe ce urmează să se în­tîmple cu corpul lui. Cît despre eficiența procedurilor noninvazive, dacă o pacientă în vârstă de 50 de ani se prezintă cu niște riduri adînci pentru care nu a urmat nici un fel de tratament în prealabil, nu va fi posibilă corectarea lor în totalitate numai prin injectarea Botoxului, pacienta în cauză avînd nevoie de asocierea mai multor proceduri pentru un rezultat bun. Apoi, e important să informezi pacientul de la început că unele proceduri nu au efect peste noapte, ca să știe la ce să se aștepte.

Putem să eludăm bătrînețea cu ajutorul medicinei estetice?

Aici cred că este vorba despre o com­bi­nație între stilul de viață și tinerețea spi­ritului și a minții. Și, în mod cert, chirurgia estetică ne poate ajuta. Dar există și oameni care își acceptă vîrsta. Pînă la urmă, este o artă să știi să îmbătrînești frumos. Depinde cum te poziționezi tu ca individ. Iar dacă simți că nu ai nevoie de ajutor din partea chirurgiei estetice și-ți asumi vîrsta, e foarte bine.

Se întîmplă des ca pacienții, în momentul în care îi informați despre posibilele riscuri, să se răzgîndească? Sau dorința de a-și îmbunătăți aspectul e atît de mare încît își asumă orice?

Pentru fiecare posibilă complicație, le spun și ce soluții există. Decizia de a apela la o intervenție chirurgicală e una strict personală. O mică parte dintre pacienți, după ce analizează ce le-am explicat, aleg să se răzgîndească sau să se mai gîndească. Și e perfect normal să fie așa. Important e să fie informați corect și să ia deciziile în cunoștință de cauză.

Există dependență în zona procedurilor estetice?

Da, pentru că ne obișnuim repede, ochiul uită și ne dorim mai mult și mai mult. De aceea rolul medicului e foarte important în a-și sfătui pacientul cînd și cum e cazul să intervină și să-l tempereze. Cel mai frecvent am această discuție cînd este vorba de mărirea în volum a buzelor pe care unele doamne și le doresc din ce în ce mai mari. Le explic de ce nu e sănătos, pentru că dincolo de aspectul estetic, e vorba și de impactul asupra sănătății lor.

Noi ne imaginăm că, după ce facem o intervenție oarecare, vom arăta într-un anumit fel. Dar e posibil ca rezultatul să nu se suprapună peste imaginea pe care o avem în minte și atunci apare un decalaj între rezultat și acceptarea lui. Dacă acidul hialuronic se poate dizolva, iar efectul Botoxului dispare după cîteva luni, după o intervenție chirurgicală efectul este definitiv. Iar dacă nu ești pregătit, e posibil să ai o problemă cu acceptarea acestei schimbări. Primordială pentru mine este siguranța pacientului și nu latura comercială a actului medical.

a consemnat Ana Maria SANDU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.