"Iluziile au fost sfărîmate"

Ludmila ULIŢKAIA
Publicat în Dilema Veche nr. 332 din 24-30 iunie 2010
"Iluziile au fost sfărîmate" jpeg

Uliţkaia către Hodorkovski, 
18 noiembrie 2008 

Stimate Mihail Borisovici, 

Am fost suprinsă de răspunsul dumneavoastră, la care nu prea mă aşteptam. Ne petrecem jumătate din viaţă construind stereotipuri, etichete şi clişee, dar apoi acestea încep să ne sufoce. Mai tîrziu, atunci cînd aceste stereotipuri încep să se prăbuşească, sîntem fericiţi că am scăpat de ele. Pînă acum am vorbit despre propriile mele idei. Cu timpul, sper, o să ajung şi la ideile dumneavoastră. 

Deci. Părinţii dumneavoastră erau membri de vază ai generaţiei anilor ’60 – ingineri, lucrători în producţie, oameni oneşti şi decenţi: tatăl dumneavoastră cu o chitară într-o mînă şi un pahar în cealaltă, fericit şi vesel; mama dumneavoastră, întotdeauna pregătită de oaspeţi şi gata să îşi ajute prietenii la nevoie. Atitudinea lor faţă de regimul sovietic e de înţeles: să se ducă dracului... 

Copiii din generaţia anilor ’60 citeau la 16 ani cópii bătute la maşină după Arhipelagul Gulag de Soljeniţîn şi 1984 de Orwell. Se fereau de autorităţi şi, în cel mai bun caz, îşi scriau disertaţiile, lucrau ca medici sau liftieri sau luau parte la o mişcare socială care mai tîrziu avea să se numească „disidenţă“. Unii din copiii acestei generaţii au trecut prin închisori şi lagăre în anii 1970-1980, cînd s-au făcut mari, iar alţii au emigrat în Occident. Dar dumneavoastră aţi reuşit cumva să evitaţi asta. Aţi reuşit să vă strecuraţi în mecanismul timpului, să vă găsiţi locul acolo şi să lucraţi efectiv. Inocenţa unui tînăr pregătit să lucreze în industria de apărare, deoarece ţara trebuie apărată, este deosebit de tulburătoare.  

Diferenţa de vîrstă de aproape douăzeci de ani dintre noi elimină o situaţie pe care ne-am putea-o imagina cu uşurinţă, dacă am fi de aceeaşi vîrstă. Cînd m-am prezentat în faţa comitetului Comsomolului de la facultate, pentru că aveam nevoie de o scrisoare de recomandare, aveam un sentiment de repulsie şi un permis de călătorie în buzunar. M-am confruntat cu ipocriţi insensibili sau cu idioţi, dar am reuşit totuşi să răspund la întrebarea despre cine era secretarul Partidului Comunist din Bulgaria. Asta se întîmpla în anii ’60, iar dumneavoastră aţi fost acolo sau în biroul de alături, la începutul anilor ’80. Fără îndoială făceaţi parte dintr-un anturaj cu ai cărui membri nu prea aveam, ca să fiu blîndă, relaţii de prietenie. Dar se pare că – şi asta a fost ceea ce m-a surprins în scrisoarea dumneavoastră – în anii ’80 unele din aceste persoane chiar aveau motivaţie „pozitivă“. 

Aţi fost acolo, eraţi un tînăr talentat, care visa să devină „director de fabrică“, să producă ceva semnificativ şi s-o facă bine, poate chiar să fabrice arme pentru apărarea ţării. În acest mediu aţi întîlnit oameni cu vederi progresiste ca Elţîn şi reacţionari ca Ligacev. Eraţi în sistem, v-aţi găsit locul acolo şi aţi creat o echipă. Spuneţi că nu vă interesa ideologia, că ceea ce conta era „dorinţa de a conduce“. Dar această aspiraţie este o definiţie destul de bună a conceptului de „carierism“. În anii ’80, la toate nivelurile guvernamentale (de la băi publice şi pînă la grădiniţe), ideologia socială era o cauză pierdută şi din ea nu mai rămăsese decît un schelet. Acum îmi dau seama că imaginea pe care mi-o creasem era incompletă. Poate chiar m-am înşelat. Repulsia mea faţă de sistemul sovietic era atît de mare, încît nu mi-am imaginat că în perioada aceea a comunismului tîrziu te puteai baza pe cineva sau puteai avea încredere în cineva. Sau chiar să admiri pe cineva. Pentru mine, Elţîn a fost doar un membru de partid şi am fost foarte supărată cînd toţi prietenii mei s-au repezit la Casa Albă. Eu am stat acasă tristă, întrebîndu-mă de ce nu am vrut să merg la demonstraţie cu toată lumea. Cîteva zile mai tîrziu am spus că, dacă ar avea loc o epurare, aşa cum s-a întîmplat în Germania după înfrîngerea regimului nazist, atunci mi-aş recăpăta încrederea. Lumea era foarte entuziastă, la fel şi eu. Dar nu a fost nici o epurare: aproape toţi liderii au rămas în funcţii. Au făcut schimb de locuri şi cîţiva au fost daţi afară. 

Înţeleg că Elţîn avea şarm, fler şi intenţii bune. Dar totul s-a sfîrşit prost – a dat ţara pe mîna KGB. Acelea erau „mîinile curate“ pe care le găsise. Cred că şi dumneavoastră recunoaşteţi asta, deşi vă exprimaţi altfel. 

Cum apreciaţi figura lui Elţîn azi, zece ani mai tîrziu? Dacă a avut loc o reevaluare, atunci cînd a avut loc? La un moment dat, credeam că reformele lui Gaidar puteau să creeze o economie eficientă, dar nu i-a reuşit. Cartea lui despre căderea imperiului este foarte interesantă şi explică multe lucruri, dar cu efect întîrziat. 

Aţi avut idei privind reorganizarea, sau eraţi destul de mulţumit de oportunităţile de afaceri apărute? Fără nici o îndoială aţi fost un director foarte bun al unei fabrici foarte mari – de mărimea a aproape jumătate din ţară. 

Şi, în final, cea mai dureroasă din toate întrebările posibile. Este atît de dureroasă, încît sînt pregătită să nu primesc nici un răspuns. De fapt, am putea să o lăsăm baltă. A fost o vreme cînd apropiaţii lui Elţîn au preluat controlul sau dreptul de proprietate asupra unor entităţi enorme – uzine, fabrici, ziare şi nave. A avut loc o distribuire, apoi o serie de „redistribuiri“. Acestea erau, de multe ori, foarte brutale. Eraţi deja, la vremea aceea, director de fabrică. Care erau pentru dumneavoastră atunci graniţele permisibile? Ce idei aţi păstrat din acele zile în care visaţi să deveniţi director de fabrică? Ce idei aţi pierdut? Vorbesc, desigur, de valorile dumneavoastră. 

Dintre toţi oligarhii, am reţinut numele dumneavoastră cînd am vizitat o şcoală de corecţie alături de nişte prieteni psihologi şi am asistat la o oră de informatică finanţată de dumneavoastră. Mai tîrziu, am tot auzit de Fundaţia „Rusia deschisă“, creată de dumneavoastră. După cîţiva ani, cînd fuseserăţi deja arestat, am fost la liceul Koralovo, unde i-am cunoscut pe părinţii dumneavoastră şi am văzut sanctuarul inimaginabil de frumos pentru orfani şi semiorfani. Nu am mai văzut niciodată ceva asemănător în Europa. Şi aceasta era iniţiativa dumneavoastră. Spuneţi că, pentru dumneavoastră, punctul de cotitură în relaţiile cu guvernul a fost distrugerea NTV. Fiecare are, într-adevăr, „Rubiconul“ său. Dar înainte de asta, reuşiserăţi cumva să colaboraţi îndeaproape cu un guvern care pierdea, din ce în ce mai mult, orice urmă de decenţă. Mai am o întrebare dură: aţi simţit că lucrurile puteau fi schimbate? Dacă NTV rămînea neatinsă, credeţi că aţi fi putut să reluaţi legăturile speciale pe care le aveaţi cu Kremlinul? 

Peste tot în lume presa poate fi cumpărată şi se supune autorităţilor. Dar, în fiecare ţară, mărimea conductei de evacuare a emoţiilor negative este diferită. Conflictul dumneavoastră chiar a avut legătură cu diametrul conductei de informaţii (şi nu cu cel al conductei de petrol)? Pentru mine, asta ar însemna că dumneavoastră, un om practic, nu v-aţi pierdut iluziile romantice. 

Vă rog să mă iertaţi, poate sînt prea dură. Dar „epoca de aur“ s-a sfîrşit. Iluziile au fost sfărîmate. Avem puţin timp la dispoziţie. Şi presimt că timpul „se contractă“ în mod catastrofal. Mi-ar plăcea foarte mult să dau de capăt acestei poveşti. Deşi nimeni nu a reuşit să facă asta pînă acum. Dar cel puţin vreau să fac tot ce îmi stă în putinţă. Mai este o problemă pe care aş vrea să o discutăm: omul, viaţa sa personală şi presiunea societăţii. Cum îşi păstrează demnitatea şi valorile… Cum se schimbă aceste valori? Se schimbă ele oare? Experienţa din închisoare este unică şi total diferită de experienţa din exterior. Vă avertizez încă de pe acum despre ceea ce doresc să discutăm pe viitor, dacă vom avea ocazia. 

Vă doresc sănătate, curaj şi calm. 

Cu stimă, Ludmila Uliţkaia  

Ludmila Uliţkaia s-a născut în 1943 într-o localitate din Munţii Urali. A absolvit biologia la Universitatea din Moscova şi a lucrat la Institutul de Genetică. Este una dintre cele mai apreciate scriitoare din Rusia. A publicat 14 volume de ficţiune, trei poveşti pentru copii şi şase piese de teatru. A obţinut mai multe premii internaţionale, printre care: Premiul Medicis în Franţa (1998), Premiul Giuseppe Acerbi în Italia (1998 şi 2006), Premiul Grinzane Cavour în Italia pentru Al dumneavoastră sincer, Şurik (2008). În limba română au apărut, la Editura Humanitas, volumele: Soniecika, Înmormîntare veselă, Minciunile femeilor, Cei dintîi şi cei de pe urmă, Al dumneavoastră sincer, Şurik. Minciunile femeilor a apărut şi în variantă audio, în lectura Mihaelei Rădulescu.

Această scrisoare a apărut pentru prima dată în publicaţia rusă Novaia Gazeta, apoi tradusă în limba engleză şi publicată în Open Democracy şi Eurozine. Versiunea în limba germană a apărut în Osteuropa 1/2010. Versiunea originală a întregii corespondenţe a apărut în ediţia din octombrie 2009 a publicaţiei Znamya. Toate drepturile rezervate.

Original în limba rusă. Traducere în engleză de Felicity Cave, Susan Richards, în openDemocracy, 14 septembrie 2009. Traducere din limba engleză: Laura RĂDULESCU ©Ludmila Uliţkaia © openDemocracy © Eurozine © Dilema veche pentru versiunea românească. 

Citiţi şi răspunsul lui Mihail HODORKOVSKI, "Am fost înghesuit într-un colţ din care nu am mai putut ieşi"

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.