"Pe ruinele comunismului, spun prozatorii noştri, triumfă democraţia. Cei mai siguri de victorie întăresc prin jurămînt triumful unui Ťmodel de civilizaţie». Al nostru. Nimic mai puţin. Cine spune Ťcivilizaţie», mai ales în forma triumfului, anunţă şi dreptul celor civilizaţi la creneluri pentru cei care n-au înţeles la timp din ce parte sună trompetele triumfului. Drepturile omului nu mai sînt o slabă pretenţie intelectuală. E vremea dreptului cu muşchii tari, a dreptului de intervenţie. Mişcări triumfale ale trupelor democratice. Război la nevoie, acest pandant inevitabil al civilizaţiilor triumfătoare. Morţii irakieni zăcînd cu miile, excluşi chiar şi de la numărătoare, sînt numai restul anonim al operaţiilor triumfale. Nişte musulmani suspecţi, rebeli necivilizaţi, la urma urmei. Căci, atenţie, există religii şi religii: cea creştină şi Papa fac parte din civilizaţie, rabinii sînt demni de luat în seamă, dar molahii şi ayatolahii ar face bine să se convertească la acestea. Şi în primul rînd la economia de piaţă. Căci marele paradox al vremii este că Ťmoartea comunismului», îmbătrînirea acelei politici marxiste, este articulată dinăuntrul singurului triumf adevărat vizibil, dinăuntrul marxismului vulgar, acest marxism pozitiv, care susţine primatul economiei. Sîntem, şi e important, într-o fază a recunoaşterii. Că substanţa, conţinutul oricărei Ťdemocraţii» este existenţa unor bogăţii gigantice şi suspecte, că maxima ŤÎmbogăţiţi-vă» este alfa şi omega epocii, că materialitatea brutală a profiturilor este condiţia absolută a oricărei socialităţi reale, pe scurt: că proprietatea este esenţa Ťcivilizaţiei» - şi tocmai asta stabileşte consensul, după ce a fost, timp de aproape două secole, teza fantastică şi injurioasă a revoluţionarilor care voiau să pună capăt unei Ťcivilizaţii» atît de jalnice. Un Ťmarxism» fără proletariat şi politică, un economism care plasează proprietatea privată în centrul determinării sociale, conştiinţa-mpăcată, proaspăt recuperată de speculaţii la bursă, de finanţişti şi guvernanţi, care n-au altă grijă decît să sprijine îmbogăţirea celor bogaţi - iată ce viziune despre lume ni se propune sub bannerele triumfale ale civilizaţiei!"("Despre un dezastru obscur, necunoscut. Despre sfîrşitul statului ca adevăr", traducere de Maria-Magdalena Anghelescu, în IDEA artă+societate, nr. 21, 2005)