În dialog muzical

Cătălin TEODORU
Publicat în Dilema Veche nr. 474 din 14-20 martie 2013
În dialog muzical jpeg

„L’improvisation ne s’improvise pas.“ Joëlle Léandre 

Trăim într-o societate condusă, de atîţia ani, sub semnul improvizaţiei, dar vrem să ne dezvoltăm spiritual în spaţii improvizatorice: în spaţii dominate de forme de dialog, de comunicare a unor identităţi pe care încercăm să le negociem pentru a forma comunităţi.

Muzica improvizatorică este, probabil, cea mai veche şi mai dominantă formă de făcut muzică – şi, probabil, singurul antidot valabil la discursurile privind „filozofia muzicii“. Astăzi, muzica

improvizatorică a devenit foarte uşor recognoscibilă, este o formă de artă pozitivă şi creativă în cel mai înalt grad, fiind rezultatul experienţei acumulate în decenii, de către artişti creatori pentru care limitele improvizaţiei din teritoriile muzicale din care veneau au fost depăşite şi integrate unui concept comun.

Poate că unii ar nominaliza jazzul ca sursă a muzicii care are la bază improvizaţia. Dar scena muzicii creative de astăzi e formată din artişti care au vrut să elibereze jazzul de clişee,

devenind în ultimele decenii o căutare a singularităţii fiecărui muzician creator. Dacă ne gîndim la jazz ca la muzica clasică a Americii, vom înţelege afirmaţia chitaristului britanic Derek Bailey într-un interviu din anul 2000 acordat revistei

„Pentru mine, ca artist improvizator, jazzul a încetat să mai existe undeva în jurul anului 1956, atunci cînd mi-am dat seama că nu voi fi şi nu voi dori niciodată să cînt precum Charlie Christian, că la 23 ani ideile mele nu aparţineau timpului acela.“

Scena londoneză la începutul anilor ’70: în colţul roşu, prima generaţie de improvizatori,

Derek Bailey şi Evan Parker; în colţul albastru, a doua generaţie, cu John Russell, Steve Beresford, Peter Cusack, David Toop, AMM-ul lui Keith Rowe, Lou Gare şi Eddie Prévost; şi, bineînţeles, peste tot în teren, John Stevens. O energie acumulată pentru cîteva decenii. O energie care a negat decenii de muzică, un suflu şi o putere creatoare care au generat un curent artistic bazat exclusiv pe improvizaţie. Zeci şi sute de workshop-uri şi evenimente live făceau din Londra epicentrul improvizaţiei în stare pură. Muzica liberă şi improvizată... Pe lîngă această mişcare,

acelor vremuri părea demodat. Totul era dublat de o tehnică impecabilă, energiile erau strunite doar de limitele abordării instrumentelor.

În ultimii zece ani, se vorbeşte deja de o a treia generaţie de improvizatori – noi idei, noi influenţe, artişti care refuză să cînte

sau să fie

Au învăţat de la predecesorii lor că noile limbaje muzicale se creează în momentele de luciditate din mijlocul haosului dat de pierderea referinţelor culturale şi a inversării valorilor. „Reducţionism, mai puţină energie, dar mai multă inventivitate, folosind resurse limitate“, spune Rhodri Davies. Mai multă deschidere la zgomotele simple din jurul nostru.... „Nu mai repede, mai tare sau mai puternic – tot ceea ce vreau să creez este

declara şi Radu Malfatti în 2001, cu trimiteri uşor critice la stagnarea avangardei reprezentate de Peter Brötzmann sau Evan Parker. Influenţele muzicii electronice berlineze sau ale noilor curente din muzica experimentală japoneză au creat detaliile noii muzici improvizate, o muzică ce are în sînge nebunii ani ’70 ai primelor generaţii, dar care e mai deschisă ca niciodată hipnoticelor fluxuri generate de noile tehnologii, fără a fi, însă, îngenuncheată nici un pic de computere.

se creează în fiecare zi, fără prejudecăţi, de către spirite libere nedispuse niciodată la concesii... 

Muzica bazată pe improvizaţie este, în primul rînd, dialog artistic între cei care o creează, dar ea naşte, în concerte, un dialog real cu cei din sală şi, de aceea, oamenii care participă la asemenea evenimente îşi vor găsi interese, filozofii şi atitudini comune, vor fi încurajaţi înspre o comunicare pe care nu au bănuit-o, vor interacţiona şi vor contribui ei înşişi la un act cultural valoros.  

* * *

Atelierele de improvizaţie JADD reprezintă o serie de concerte prin care încercăm să aducem în faţa spectatorului român suflul nou al muzicilor creative contemporane. Sperăm ca prezenţa la Bucureşti a unor artişti ca Mats Gustafsson, Joe McPhee, Ken Vandermark, Paal Nilssen-Love, Michael Zerang, Ab Baars, Fred Lonberg-Holm, Ingebrigt Haker Flaten, Ig Henneman, Andy Moor, Terrie Ex, Aaron Moore sau Daniel Padden să creeze acea masă critică a unui public dispus să se lase devorat de limbaje sonore aventuroase şi provocatoare. Pentru că ambiţia noastră – ca să-l cităm pe Iancu Dumitrescu – ţine „doar de încercarea de a arde perioadele de intoleranţă estetică şi de sincronizare cu eforturile mirabile ale lumii“. 

Cătălin Teodoru este preşedintele Asociaţiei Culturale JADD şi promotor al muzicilor improvizate.  

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.