(în) Folclorul românesc: se caută tuneluri

Otilia HEDEŞAN
Publicat în Dilema Veche nr. 820 din 7–13 noiembrie 2019
(în) Folclorul românesc: se caută tuneluri jpeg

Deschid Gîndirea magico-religioasă la români, a lui Ion Taloș, în căutarea articolului despre tunel. Nu găsesc nimic. Caut în Mica enciclopedie a poveștilor românești, a lui Bîrlea. Nu am mai mult succes. Mă hotărăsc să merg la textele vechii etnografii românești, la surse, așadar, nu la volumele de clasificare și interpretare din ultima jumătate de secol. Încep cu Credinți și superstiții ale poporului român, a lui Artur Gorovei, fiindcă acolo unitățile despre care sînt raportate cele mai diferite credințe sînt așezate în ordine cronologică. Nici o intrare despre tunel nici aici. Recurg la sursa maximă, Datinele și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică, a Elenei Niculiță-Voronca, unde sînt de toate, tocmai de aceea cele aproape 1.500 de pagini nu au putut fi publicate la începutul anilor 1900 în colecțiile Academiei Române de atunci, fiindcă prea sînt de toate, și simboluri, și texte deja canonice, și informații despre cele mai absurde și neobișnuite credințe. Dar tunelurile nu se arată nici aici.

Deși lucrurile par clare, nu-mi vine, totuși, să cred. De ce să nu avem tuneluri și povești despre ele în atît de numeroasele folcloruri românești? Cum să nu fie vorba despre tuneluri în foarte sofisticatul folclor al minerilor, în legendele despre vîlvele bune și rele care susțin succesul sau nefericirea minerilor? Decid să caut mai departe și pe teritoriile marginale, în folclorurile particulare, ale unor grupuri restrînse sau desconsiderate.

Un mic tunel se ivește, astfel, dintr-o povestire a unui rit straniu: pentru ca un nou-născut să se însănătoșească de o boală gravă, este trecut printr-un tunel construit ad-hoc, în grădină, și dat altei persoane. Adică, așa cum am înregistrat în vara lui 1982 de la Catrina Pălămidă (82 de ani), din Mălini-Suceava: „Făcea o groapă-n pămînt cu două ieșiri și rămînea un mal pe unde petrecea copilul, în livadă, în grădină, pe unde-s meri, peri. Lua copilul cu cămeșuică pe el și pe urmă îl ducea la groapă mama și cu altă femeie; îl petrecea pe-acolo de trei ori. Mama îl da și femeia-l primea. Ea zicea: Ți-l dau, boală! Ea cînd îl lua zicea: Ți-l dau, sănătate! Și pleca și cămeșuica o lăsa în bortă și zicea: Să rămînă răul și boala în pămînt, să nu mai iasă!“. Trecerea prin tunel este, așadar, terapeutică, marcînd depășirea unei stări deplorabile și intrarea într-o nouă stare luminoasă și promițătoare.

Totodată, din relatarea bătrînei mele povestitoare din Bucovina, mai subînțeleg și că trebuie să caut altfel. Trebuie să găsesc sinonimele corecte pentru tunel, adică „o groapă-n pămînt cu două găuri“, cum o numise, aproape ca într-o definiție de dicționar, Catrina Pălămidă. Înțeleg imediat și că în folclorul minerilor se vorbește, mereu, despre baie sau chiar despre mină, în povestirile culese mai recent, spațiul subteran al acestora constituind universuri aparte.

Renunț, așadar, la cuvîntul tunel și am în minte definiția extrem de simplificată a acestuia. Imaginea tunelului vertical (o gaură mare, o gaură la capătul pămîntului, o bortă) îmi apare imediat, cu claritate, aproape modelară, mă și mir că nu a fost niciodată interpretată astfel. Este vorba despre acea secvență foarte frecventă din basme în care eroul, însoțit de doi tovarăși de drum (uneori frații săi, alteori asociați cu puteri năzdrăvane pe care i-a întîlnit în timpul călătoriei), ajunge la capătul pămîntului fără să-și fi împlinit țelul. Acolo descoperă această gaură care intră în pămînt, un tunel văzut într-o singură parte, un loc pe care îl presupune unul al trecerii, fără să îi înțeleagă, însă, de la început capcanele și dificultatea. Trecerea prin acest tunel nenumit niciodată ca atare duce către celălalt tărîm și, practic, este singura cale de acces pe care basmele noastre o numesc către acea lume de dincolo. Trecerea este una selectivă, diferențiindu-l pe erou de ortacii de drum. Doar el reușește să străbată tunelul, fiindcă știe să își convertească teama în curaj: în măsura în care simte că ar vrea să revină, trage de funie, iar cei rămași la gura tunelului accelerează coborîrea. Întoarcerea, însă, nu îi mai este permisă eroului pe aceeași cale. Basmul inventează trame despre invidii și trădări, punînd în pagină faptul că eroul este părăsit de tovarășii săi de drum care se întorc acasă cu fetele de împărat eliberate de pe celălalt tărîm și, totodată, cu averile incomensurabile ale acestora. Privită prin cheia simbolisticii tunelului și a trecerii, scena care îl face pe erou să revină pe lumea aceasta în zbor, purtat de o acvilă recunoscătoare, semnalează, cred, și faptul că trecerile (inclusiv trecerile prin tunel) sînt definitive, că ele nu pot fi și mai ales nu trebuie să fie anulate prin întoarceri simple, de natură să compromită transformările calitative produse.

Otilia Hedeșan este etnolog.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.