13 ani

● Mă întîlnesc pe teren cu băieţii, să jucăm Blondina. Cei mai buni sînt căpitani. Nu ai voie să atingi mingea de două ori, dar asta e foarte greu. Cîteodată simt că sînt un magnet pentru mingea care vine, inevitabil, spre mine. N-ai voie nici să şutezi din interiorul careului – un dreptunghi interzis. Te mişti de colo-colo, ca într-o finală de campionat mondial. Brusc, auzi o minge şuierînd pe lîngă tine. Dacă atingi mingea de două ori sau şutezi din careul interzis, vei sta în poartă – cel mai ruşinos lucru care ţi se poate întîmpla. La cinci goluri primite, ţi se dau penalty-uri. La şapte, eşti terminat. Şi tot aşa, cu zece paşi de gigant şi zece de furnică, pînă rămîn doi norocoşi: aceia sînt cîştigătorii Blondinei.

Andrei MIHALCEA 

● Jocul îmi face plăcere, indiferent dacă pierd sau cîştig. Cel mai mult îmi place să mimez personaje din filme cunoscute sau chiar din cărţi. Cei care vor neapărat să cîştige îmi spun că nu am mimat bine sau că nu au citit cartea. Asta mă enervează pentru că trebuie s-o iau de la capăt. Mimez un cangur. Se face linişte şi, dintr-odată, cineva ţipă. A ghicit! Acum e rîndul lui să mimeze. Continuăm aşa pînă se termină pauza.

Sânziana POPA 

● În Sims 3 ai lumea ta, o lume pe care o poţi controla. Cel mai mult îmi place să ştiu că am un loc care e aşa cum îmi doresc. Am creat deja cinci familii, cărora le-am ales casa, le-am mobilat-o... Cel mai ciudat moment a fost cînd am cumpărat o casă lîngă un cimitir şi fantomele umblau libere prin casa aceea. A fost distractiv să mă cert cu spiritele.

Lidia AVRAMESCU  

● Stăm cu toţii într-un cerc. Nu contează cîţi sîntem, cu cît mai mulţi, cu atît mai bine. Ai nevoie de curaj, dacă vrei să joci Adevăr sau provocare, pentru că este posibil să fii provocat să dansezi pe o masă în plină stradă sau să îţi torni singur un pahar de apă în cap – dacă e vară, e posibil chiar să-i mulţumeşti celui care te provoacă.

Cosmina GRIGORE 

● În fiecare pauză, la şcoală, aud cum se deschid display-urile. Jocul meu se numeşte Don’t Step on the White Side. În zece secunde, trebuie să parcurgi cît mai multe spaţii negre, fără să apeşi vreun spaţiu alb. Satisfacţia vine cînd, după vreo 50 de căsuţe, mai primesc zece secunde, însă mă enervez cînd apăs din greşeală un spaţiu alb, cu toate că am ajuns la un scor foarte mare.

Vlad MILOŞ 

● În Dixit, povestitorul pune pe masă o carte întoarsă şi spune ceva de genul „Doamna-vioară“, „În inima pădurii“ sau „Casa cu jucării“, un lucru nici prea greu, nici prea uşor. Ceilalţi jucători aleg şi ei cîte o carte, amestecată apoi cu celelalte. Cine ghiceşte care e cartea povestitorului va muta iepuraşul – aşa se iau puncte. Am emoţii ca nu cumva cartea mea de joc să nu se potrivească perfect cu povestea.

Ana Maria ILEA 

● În Hercule, sînt creierul unui războinic virtual. Eu îi coordonez fiecare mişcare, deci el face tot ceea ce vreau eu. La ultimul nivel al jocului a trebuit să trec de un balaur cu cinci capete, iar asta chiar m-a ambiţionat. Trebuie să treci peste anumite obstacole şi să obţii toate literele şi banii auriţi.

Alexandra VASILE 

● Candy Crush începe cu o tabletă de bomboane colorate diferit. Începi să faci grupe de cîte trei sau mai multe bomboane. Nivelul se termină cînd se scurge timpul sau cînd ai reuşit să faci scorul propus, eliminînd bomboanele inutile, cu un număr limitat de mişcări. Jocul are peste 400 de niveluri, iar eu nu am făcut încă nici 100. E un joc care învinge plictiseala.

Beatrice MAFTEI 

● În School Driving Simulator, cîştigi doar cînd respecţi regulile de circulaţie: semnalizezi cînd intri în depăşire, aprinzi farurile cînd e întuneric, îţi pui centura de siguranţă înainte de a pleca la drum. Cînd încalci regulile, eşti penalizat. În joc am 12 maşini, trei camioane şi patru autobuze, fiecare cu o anumită clasă: B la automobil, D la camion şi C la autobuz. Bineînţeles, ca toţi oamenii, mai greşesc, şi în momentele alea îmi vine să sparg tableta.

Valentin ENE 

● La Remi, fiecare îşi ia 14 piese. Trebuie făcute formaţii de tipul 1, 2, 3, 4... 13, în cinci culori diferite. În general, nu pot înţelege cum poate cineva să cîştige fără să aibă joker, în vreme ce eu, care aveam unul, să pierd! Ca să nu pierzi, trebuie să fii atent şi să faci formaţii cît mai repede.

Irina ZAHARIA 

● La Nu te supăra, frate! trebuie să-ţi duci echipa de pioni în „casă“, într-un timp foarte scurt, în vreme ce toţi ceilalţi jucători încearcă să te încurce. Mi-am făcut un ritual special prin care „corup“ zarurile, să am norocul de partea mea. Jocul îmi place din multe motive, dar mai ales pentru reacţiile pe care le provoacă jucătorilor: unii se laudă, alţii trîntesc tabla de joc.

Alexandra SĂFTOIU 

● Deschid consola pentru Uncharted, un joc la care ai nevoie de tehnici esenţiale de supravieţuire. Misiunile sînt foarte grele, dar, dînd mereu replay, replay, îmi pregătesc degetele pentru a executa toate mişcările ca să trec mai departe. Trebuie să merg înainte, să-mi înving spaima, să am curaj. La un moment dat, trebuie să înfrunt singur deşertul Sahara.

Vlad POPA 

● Iau o cutie de cretă colorată şi trasez pe asfaltul uscat linii pentru fiecare copil care participă la joc. Conturez apoi pătrăţele, pe care scriu cifrele de la 1 la 8, şi mă pregătesc să arunc piatra în ultimul pătrat. Nu nimeresc decît în cel de-al şaptelea, deci trebuie să sar într-un picior pînă acolo, dus şi întors. Dacă nu arunci în spaţiul delimitat, trebuie să repeţi aruncarea, ceea ce mie nu mi se prea întîmplă. Şotron poţi juca indiferent de ce vîrstă ai.

Bianca OPRIŞANU

16 ani

● Ghiceşte melodia – şi chiar asta trebuie să faci. La început poţi alege din cîteva categorii, fiecare categorie avînd cam 80 de piese. Primeşti două-trei versuri dintr-o melodie şi trebuie să precizezi numele sau autorul acesteia. E uşor cînd ai telefonul mobil la îndemînă!

Cristina GHEORGHE 

● Căpitanul Gheară e un joc simpatic, în care te întîlneşti cu un motan-pirat, care trebuie să recupereze Amuleta celor nouă vieţi. Sînt 12 nivele care trebuie parcurse, eliminînd diverşi inamici, iar ultimele trei sînt cu adevărat dificile. Chiar dacă ştii coduri de trişat, nu te ajută la nimic.

Alexandra CHIRCĂ 

● Grand Theft Auto San Andreas Multiplayer imită perfect viaţa reală. Primeşti nişte bani cu care îţi poţi cumpăra, din start, un telefon, credit şi o carte de numere, eventual. Pentru a face bani, poţi alege un job normal, sau nu – mecanic, turist, dealer de arme, pescar etc. –, la care ai acces dacă ai nivelul cerut. Emoţii ai cînd cumperi ceva cu un preţ negociat bine.

George MUŞAT 

● Cînd am timp, joc Sims. Prima dată îţi construieşti o casă, apoi găseşti o familie care să se mute în ea. Cîteodată te enervezi, deoarece familia pe care o ai în grijă nu are prea mulţi bani şi nu poţi cumpăra ce vrei – mobilă, haine sau mîncare etc. Dacă membrii familiei sînt trişti, trebuie să-i pui să se uite la televizor sau să-i faci să iasă la plimbare. Cînd mă plictisesc, jocul se salvează, ca să-l pot continua în altă zi.

Alina PĂTRAŞCU  

● Ne-am strîns mai mulţi ieri şi am început jocul: toţi participanţii trebuie să dea, cît pot ei de tare, cu palma dreaptă în palma celui de lîngă el. La Friptea, după un minut, toţi aveam palma dreaptă roşie. Cei care s-au retras au căutat o bară rece sau orice alt lucru pentru potolirea mîinilor încinse. Am cîştigat şi, cu toate astea, mă simţeam la fel ca ceilalţi: cu mîna roşie, umflată şi vînătă.

Ducu CHIŢOI 

● În Ţări, se desenează un cerc mare, împărţit în atîtea secţiuni cîţi jucători sînt. Unul dintre noi se aşază în cercul din mijloc, cu o minge, şi spune: “Să tragă, să tragă mîţa de coadă şi şoarecele de urechi ţara cu numele de...“ şi apoi alege o ţară şi aruncă mingea în sus, urmînd ca cel care are ţara respectivă să prindă mingea şi să fugă cu ea cît mai departe posibil. Dacă nu eşti iute, pierzi o parte din ţară.

Simona SOCOLEANU  

anchetă realizată de prof. Mihaela NICOLAE la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“ din Buzău