În România, accesul la un psiholog este prohibitiv

Publicat în Dilema Veche nr. 450 din 27 septembrie - 3 octombrie 2012
În România, accesul la un psiholog este prohibitiv jpeg

- un dialog cu antropologul Bogdan IANCU -

E anxietatea o boală a societăţilor vestice, cu o tradiţie a capitalismului şi a tiraniei succesului?

Nu cred că singurele societăţi care generează anxietăţi sînt cele vestice, dar cred că „tirania succesului“ individual este o componentă culturală definitorie pentru capitalismul ultimelor decenii, generatoare de – să le spunem generic – anxietăţi şi uneori chiar de boli specifice în rîndul celor pe care literatura anglo-saxonă i-a indexat ca white-collar proletariat („proletariatul gulerelor albe“), angajaţi ai corporaţiilor şi nu numai. Tot în ultimele decenii, apariţia doctrinelor flexibilităţii a generat transformări ale rutinei muncii şi ale sensurilor de percepţie a timpului, pe scurt: indivizii au început să se confrunte din ce în ce mai mult cu impredictibilitatea şi instabilitatea.

Cum au influenţat cei 50 de ani de comunism felul în care înţelegem azi anxietatea şi o tratăm (sau nu)?

Ca să putem face o comparaţie, ar trebui să avem date despre anxietatea/anxietăţile (pentru a fi mai clar: mă raportez la anxietate ca la un fenomen în proximitatea angoasei) „specifice“ perioadei socialiste. Cred că ceea ce s-a schimbat cu adevărat într-un plan general este sursa acestor dezechilibre psihice şi modalităţile de tratare a lor. Polii în jurul cărora gravitează principalele transformări – dacă discutăm despre surse de anxietate – sînt munca şi consumul: corporatizarea şi flexibilizarea muncii, după etatizarea din perioada socialistă (teoretizată de Katherine Verdery) şi „tirania“ hiperconsumului, după economia de penurie. O descriere precisă o găsim în versurile lui Cheloo: „Cheltuim bani pe care nu i-am muncit încă / Cînd o să-i dăm înapoi n-o să ne mai ajungă“. Modalităţile de tratare par să se plaseze mai degrabă în zona opţiunilor extreme: unii – dacă îşi permit (a se citi: au reuşit să acumuleze destule resurse) – fac downshifting, iau piciorul de pe acceleraţie, descoperă natura, ecologia, ritmul lent; alţii apelează la noua vrăjitorie: coaching, dezvoltare personală, landmark. Cîţiva, mai puţini, apelează la psihiatri.

Care ar fi anxietăţile noastre?

Antropologul David Kideckel arată cum, într-o perioadă scurtă după dispariţia regimului socialist autohton, muncitorii din industrie „au devenit, din modele de excelenţă ale virtuţii socialiste, aproape nişte paria ai incertitudinilor postsocialiste“. Împărtăşesc, pe baza experienţelor de teren, ideea că unul dintre cei mai mari generatori de angoase se regăseşte în transformările aduse de dezindustrializare, prin instaurarea sentimentului de dezordine şi nesiguranţă dat, de exemplu, de descalificare-deprofesionalizare: o serie de competenţe achiziţionate uneori în mai multe decenii (componente definitorii ale status-ului) au devenit în foarte scurt timp inutile. Alte angoase vin din zona consumului alimentar, de la spaima de E-uri la consumul compulsiv şi efectele dramatice inevitabile.

Ai găsit în cercetările tale pe teren cazuri de persoane care sufereau în mod evident de anxietate, dar cărora nu le-ar fi trecut niciodată prin cap să meargă la psiholog?

Am întîlnit şi printre cunoscuţii mei inşi care păreau să sufere de anxietate şi care nu apelau la un psiholog. Asta pentru că, în România, accesul la un psiholog este, din cauza preţurilor, prohibitiv. Pe de altă parte, nu e chiar o evidenţă că trebuie să consulţi un medic pentru o „stare“; de obicei, din motive lesne de înţeles, românii evită să ajungă la orice fel de medic, nu numai la psiholog. A se vedea prezenţa excesivă a farmaciilor în peisajul urban autohton, semn al unei preferinţe pentru automedicamentaţie. Reversul medaliei – în societăţile vestice, difuzarea largă a DSM-ului (popularul dicţionar al tulburărilor mentale) a devenit nu numai o sursă de informare, ci şi una de autodiagnosticare şi de producere a unor tulburări în lanţ, apărute la interacţiunea cu piaţa medicamentelor psihotrope.

Tocmai am trecut printr-o vară foarte agitată din punct de vedere politic. Poate instabilitatea politică să provoace o formă de anxietate socială?

Poate, dar la noi nu (mai) e cazul. Cred că o excepţie interesantă a reprezentat-o „cazul Arafat“ din iarna trecută, cînd oamenii au ieşit în stradă pentru că simţeau că se fragilizează şi ultima redută a încrederii în sistemul medical românesc, cum era SMURD-ul.

Sînt oamenii de la ţară feriţi de anxietăţi sau le au şi ei pe ale lor?

Oamenii care trăiesc în spaţiul rural gestionează, probabil, un număr mai mic de surse de anxietate, dar asta şi pentru că zonele de interacţiune socială care le permit să se ventileze au rămas în mare parte intacte. Lungul drum al tranziţiei nu i-a ferit, totuşi, de o serie infinită de incertitudini, în măsura în care ţăranii au fost ţinta unor experimente sociale şi economice în cel mai bun caz fără noimă. Apariţia marilor exploataţii agricole, prin masificarea terenurilor deţinute de firme ce se bazează pe tehnologii care-i exclud pe localnici de la participarea la muncă, este un alt exemplu recent.  

a consemnat Luiza VASILIU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.