Indispensabilii în dungi cu stele

Laurenţiu CÂRCOANĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 364 din 3 - 9 februarie 2011
Turcia ţine în şah UE şi Rusia jpeg

Luna trecută, prietenul meu Doug a fost cam supărat. Ziua de leafă i-a picat chiar cînd a fost plecat pe teren. Fără să-şi dea seama, secretara i-a trîntit „check-ul“ cu chenzina pe birou, fără să-l bage într-un plic şi fără măcar să-l pună aşa, mai ferit. A doua zi, sosind la serviciu şi văzîndu-l cum stătea pe masă, Doug s-a uitat mirat în jur la colegii cu care împărţea biroul. Toţi se uitau liniştiţi la ecranele lor. Avuseseră timp berechet să studieze micul dreptunghi de hîrtie. Avea sentimentul că se produsese o nenorocire: toţi colegii ştiau exact cu cît era plătit. 

Secretul salariilor este o realitate numai în firmele private. Ele sînt confidenţiale, din mai multe motive, dar unul dintre ele este negocierea salariului. Dacă la interviu obţii un salariu mai mare, eşti imediat atenţionat că trebuie păstrată discreţia. Adică e în interesul tău să nu spui colegilor cu cît eşti plătit(ă), ca nu cumva să aibă motiv să ceară şi ei mai mult. Mai ales dacă productivitatea ta, în comparaţie cu a lor, lasă de dorit uneori. Ascultîndu-l pe Doug cum se lamenta despre salariul lui devenit informaţie publică mi-a venit în minte expresia de la economie politică din liceu cu „exploatarea omului de către om“.  Din cauza acestei informaţii, colegii de birou ai lui Doug nu mai puteau fi exploataţi cum se cuvine. 

Prietenul meu a fost de-a dreptul şocat de lipsa de discreţie a secretarei. Săptămîna ce-a urmat a plecat în vacanţă în Canada. Ieri s-a întors iar la muncă. L-am întrebat amical dacă a reuşit să treacă peste „şocul“ cu chenzina. A rîs şi mi-a mărturisit că nu prea. Avusese o vacanţă frumoasă, dar nu acest lucru a ţinut să mi-l povestească mai întîi, ci cu totul altceva: la aeroport, cînd a păşit dincolo de poarta de plecare, a fost trecut pe alt interval, de către personalul de securitate (TSA), şi supus unei percheziţii corporale. „M-au pipăit între picioare!“ îmi spunea el mirat. „Nu-mi puteam închipui că aşa ceva e posibil, dar am tăcut şi nu am spus nimic. Nu voiam să pierd avionul şi să-mi ruinez vacanţa.“ Zîmbea, dar numai pentru că era încurcat. 

Doug mi s-a părut un reprezentant fidel al americanilor care, deşi ţin mult la intimitatea lor (privacy – n.a.), nu reacţionează încă la toate semnele care indică dispariţia ei treptată. Realitatea este că americanii se bucurau, pînă nu demult, de garanţia deplină a dreptului la o viaţă privată. În zilele noastre însă, toate par a se transforma. Pe de-o parte, guvernul a emis legi care constrîng unele libertăţi civice în numele protecţiei cetăţeanului – aşa cum este Patriot Act: un pachet de legi votat în mare grabă de Congres, în urma atacurilor teroriste din 11 septembrie. Pe de altă parte, dezvoltarea rapidă a tehnologiei a transformat toate informaţiile, inclusiv fişele medicale, datele personale şi secretele de stat în cod binar şi le-a făcut pasibile de manipulare în spaţiul digital, deci implicit mai greu de protejat.

În cazul guvernului american, supărarea pentru pierderea intimităţii a survenit nu în urma neglijenţei unei secretare, ci atunci cînd unele informaţii cu conţinut strict-confidenţial au fost făcute publice de un australian, un tip exotic şi subţire ca un ţînţar, care sălta cu uşurinţă de pe un continent pe altul, deschizînd uşi menite să rămînă ferecate în numele libertăţii de informare. Cam aşa a fost „tors“ pe canalele de ştiri autohtone (CNN, FOX, MSNBC) „firul“ afacerii lui Julian Assange de către comentatori, experţi şi feluriţi invitaţi în studiouri: „În spatele acestor uşi deschise brusc, luaţi prin surprindere, politicieni şi oameni de stat au încremenit asemeni unor mătuşi bătrîne prinse în pijamale şi cu părul pe moaţe în budoarul lor în care s-a dat buzna din greşeală. Lumea a avut posibilitatea să admire indispensabilii coloraţi şi chipurile lipsite de fard ale diplomaţilor de tot felul şi chiar să admire «bigudiurile» în formă de directive nu tocmai democratice ale doamnei Hillary Clinton la adresa conducerii ONU. Dar la ce altceva să te aştepţi?

Guvernele în intimitatea lor sînt la fel ca oamenii (indivizii, n.a.) şi «satul» mondial ne conţine pe toţi, aşa cum sîntem, mai buni sau mai răi.“  Foarte puţin despre actualul conţinut al scurgerilor de informaţii. Doar o privire de ansamblu asupra fenomenului în sine şi o bilă neagră pentru lipsa de discernămînt a protagonistului principal. Un alt curent de opinie s-a sintetizat prin întrebarea: „Sîntem oare în pragul unei lumi în care uşurinţa cu care informaţia circulă ne obligă să ne pregătim pentru transparenţă totală?“. Doug tocmai se liniştise după peripeţiile din vacanţă, cînd chiar azi a apărut ştirea că o altă celebritate, fost guvernator al statului Minnesota şi fost luptător în ring, mai nou creator şi protagonist al unui „show“ avînd ca temă teorii conspirative de tot felul – nimeni altul decît Jesse Ventura – a dat în judecată organizaţia guvernamentală creată în 2001 sub numele de TSA (Transportation Security Administration – Administraţia Securităţii de Transport, n.a.). Motivul: i-au încălcat intimitatea în repetate rînduri prin percheziţiile draconice la care l-au supus de fiecare dată cînd a călătorit cu avionul în timpul filmărilor. 

I-am arătat lui Doug articolul proaspăt apărut pe site-ul MSNBC şi l-am întrebat dacă asta îl face să se simtă mai bine. Mi-a răspuns că „Da, sigur, dar nu numai asta“. „Ce altceva?“ l-am întrebat. Mi-a răspuns cu satisfacţie: „Ştii, Marge, care mi-a pus chenzina pe birou luna trecută, nu mai lucrează la noi“.

Laurenţiu Cârcoană este arhitect în Fargo, Dakota de Nord. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.