Îndrumător de lecturi

Radu Pavel GHEO
Publicat în Dilema Veche nr. 383 din 16 - 22 iunie 2011
Scurta mea listă de eroi locali jpeg

Unul dintre clişeele vremii noastre (mă tem că şi al vremilor trecute) e acela că tinerii din ziua de azi nu mai citesc. Cum să mai citească, de vreme ce pierd vremea la calculator, pe Internet, prin cluburi şi pe străzi?  Nici noi, pe vremea noastră, nu mai citeam ca odinioară, căci pierdeam vremea prin discoteci, pe stradă... numai calculator nu aveam. Nici Internet. Presupun că, la rîndul lor, nici părinţii noştri nu mai citeau ca odinioara odinioarei. Şi aşa mai departe – dar nu prea mult, fiindcă ajungem în vremurile, nu prea îndepărtate, cînd în România analfabetismul nu mira pe nimeni, iar lecturile da. Cum e greu să evaluezi pofta de lectură a altor generaţii (nici cu a ta nu e prea uşor), m-am dus, mînat de curiozitate, pe cîteva forumuri de cititori de cărţi, adică în spaţiile acelea virtuale de pe Internet, care te împiedică să citeşti. Acolo îi  descoperi pe cititorii autentici, nespecializaţi, care nu şi-au făcut din lectură (sau din scris) o meserie, ci fac asta doar din plăcere. Şi ce citesc ei? Cum îşi selectează lecturile, cum le evaluează, ce li se pare important? 

Pentru puriştii literaturii o astfel de investigaţie ar putea să ofere destule surprize. Pe forumul softpedia, de exemplu, la secţiunea de discuţii despre scriitorii români, există – pe lîngă paginile de discuţii generale – cîteva topics dedicate doar unui autor sau unei cărţi. Unele au stîrnit destul interes ca să umple cîteva pagini de discuţii. Cine sau care sînt ele? Păi, ar fi aşa: Ion al lui Rebreanu, Cişmigiu et co. al lui Grigore Băjenaru, Elevul Dima dintr-a şaptea de Mihail Drumeş, M. Eminescu, Pavel Coruţ, George Bacovia, Adrian Păunescu, Ileana Stan (?), Radu Tudoran, Moromeţii lui Preda, De ce iubim femeile de Mircea Cărtărescu, I.L. Caragiale, Baltagul lui Sadoveanu, Patapievici şi – cel mai comentat topic – Cireşarii lui Constantin Chiriţă. Pe acelaşi forum există şi o secţiune intitulată „Cărţi care mi-au schimbat viaţa“, adică o treabă cu adevărat serioasă, căci o carte care (crezi că) îţi schimbă viaţa nu-i de ici, de colo. Şi ce cărţi pot schimba viaţa unui om? Maestrul şi Margareta, Cei trei muschetari, Lupul de stepă, Cireşarii, Dune, cărţile lui Karl May, Arta conversaţiei a Ilenei Vulpescu, Alexis Zorba, La Medeleni, Alchimistul lui Coelho, Pe aripile vîntului, Romanul adolescentului miop, seria „Harry Potter“, Crimă şi pedeapsă, Parfumul lui Patrick Süskind, Misterele Parisului, cărţile de război ale lui Sven Hassel, Cămaşa lui Hristos, Procesul lui Kafka, romanele lui Pavel Coruţ, Jurnalul fericirii al lui Steinhardt, Oameni şi şoareci, Ada sau ardoarea, Cinci ani la Auschwitz, Magicianul lui Fowles ori Aşa grăit-a Zarathustra. 

Mă uit şi mă gîndesc cît de tare diferă listele de mai sus de canonul cititorilor „profesionişti“. Există cărţi a căror valoare literară a fost considerată – în general pe bună dreptate – una redusă şi totuşi au rezistat la proba timpului şi a cititorilor mai mult decît scrieri declarate canonice. Printre autorii studiaţi de mine în liceu (şi nu din motive ideologice) se număra Alexandru Ivasiuc, azi aproape uitat; în schimb, cărţile lui Radu Tudoran – Fiul risipitor sau Toate pînzele sus! – se citesc şi azi cu pasiune, ca şi Cireşarii sau La Medeleni. Bănuiesc că se vor mai citi cel puţin pînă la sfîrşitul secolului. 

Desigur, forumiştii sînt – cum spuneam – cititori nespecializaţi. Nu ştiu să evalueze critic construcţia unei cărţi, consistenţa personajelor sau a naraţiunii, caracterul inovator al unei opere, locul ei în literatura universală ş.a.m.d. Dar citesc. Cu sinceritate şi pasiune, de plăcere sau ca să se instruiască; citesc pentru că asta sînt: cititori. Ei sînt publicul. Pe ei îi vînează editorii şi librarii, la ei se raportează scriitorii. Iar pentru ei cărţi precum cele de mai sus sînt importante. Păi, cum nu, dacă le-au schimbat viaţa? Poţi să preţuieşti mai mult un roman de (să zicem) Faulkner ori Joyce decît Alchimistul lui Coelho, atunci cînd cel din urmă ţi-a hotărît destinul? Şi atunci care cărţi mai contează? Pentru fiecare, altele. De fapt, dacă mi-ar sta în puteri, aş introduce la o facultate umanistă (poate la Litere, poate la Psihologie?) un curs de Îndrumarea Lecturilor. Nu l-aş vrea sofisticat şi încărcat de teorii despre valoarea artistică şi socială, ci unul centrat pe cititor ca individ, într-un moment dat al vieţii lui. Apoi, cursul absolvit la purtător, să chemi oamenii la tine şi să le recomanzi lecturile adecvate. Să vină şi să ţi se dezvăluie, ca la psihanalist, iar tu să-i conturezi profilul de cititor şi să-i recomanzi cărţi care în mod sigur or să-i placă. 

Căci nu toate cărţile se potrivesc cu toţi oamenii. Pentru fiecare om lecturile esenţiale sînt altele – şi se mai şi modifică de-a lungul timpului. Ce să citeşti cînd eşti furios pe lumea de azi? Caragiale, Mark Twain, Houllebecq? Dar cînd ai avut o zi proastă la serviciu? Poate Jerome K. Jerome. Un David Lodge sau Lucky Jim al lui Kingsley Amis cînd ai frustrări academice, un Michael Ende cînd lumea ţi se pare urîtă, Don Quijote cînd îţi piere entuziasmul şi încrederea în oameni. Iar cînd eşti adolescent sau adolescentă sau eşti într-o dispoziţie nostalgică şi vrei să-ţi aminteşti de copilărie, oho... de unde să încep? 

Îndrumător de lecturi. Da, asta ar fi o meserie frumoasă. 

Radu Pavel Gheo este scriitor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un brașovean i-a luat-o înainte milionarului indian: a construit o casă pe un bloc VIDEO
Presa a făcut vâlvă cu cazul unui indian care și-a construit o vilă de lux pe un zgârie-nori. La Brașov, ideea a fost pusă în practică, cu acte în regulă, în urmă cu mai bine de zece ani
image
Big Brother în toate școlile. Părinții și profesorii nu se vor putea opune
În toate sălile de clasă vor fi montate sisteme de supraveghere video și audio fără a fi nevoie de acordul elevilor, părinților sau profesorilor. Decizia, care se va lua printr-o Ordonanță de Urgență, a stârnit deja mari controverse.
image
Casă veche, transformată într-o locuință de vis. „Dragoste la prima vedere“ FOTO
Într-un sat dâmbovițean, o casă nelocuită de 50 de ani a devenit locul în care o bucureșteancă și-a împlinit visul. Nostalgică după copilăria petrecută la bunici, Liliana a hotărât să se reconecteze cu natura și să renoveze această casă bătrânească.

HIstoria.ro

image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene. 

image
Bacalaureatul de tip nou din 1948: „Aspecte de la un examen care nu mai seamănă cu cele din trecut“
În 1948, elevii şi cadrele didactice erau puse în faţa Bacalaureatului de tip nou.
image
Cine a fost cel mai impunător reprezentant al vechii boierimi?
Tânărul Cantacuzino va urma cursurile Facultății de Drept din Paris, unde își ia și doctoratul în 1858.