Îngheţ şi dezgheţ

Cristian PĂTRĂŞCONIU
Publicat în Dilema Veche nr. 307 din nr. 307
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

„Ghinionul nostru este acela că peste criza economică s-a suprapus şi o criză politică.“ O asemenea frază cu un ridicat conţinut... pleonastic a putut fi auzită de foarte multe ori, mai ales în partea a doua a anului 2009. Din cînd în cînd, formula citată mai sus era servită şi cu „garnitură“ – „asta ca să nu mai vorbim şi despre criza morală...“. OK! Nu vorbim mai jos despre criza morală; poate, cu altă ocazie.

Constatarea cu privire la cuplajul „criza economică-criza politică“ e una dintre afirmaţiile care au întrunit consens în spaţiul public românesc în ultimul an. Nu e singurul moment de consens din această perioadă – s-a spus, şi în a doua jumătate a anului a devenit tot mai evident, că întrucît 2009 a fost un an electoral, criza politică va fi cît se poate de manifestă, în vreme ce, exact din aceleaşi raţiuni electorale, criza economică va fi cît se va putea de mult pusă în paranteză la nivel oficial. Statistic şi comparativ, operaţiunea de „îngheţare a crizei economice“ este evidentă: mediul privat a fost acela care a resimţit, de multe ori dramatic, constrîngerile provocate de o criză economică imposibil de negat; sectorului public i s-a aplicat un strat dublu de „protecţie“ – alegeri europarlamentare şi prezidenţiale. Plecînd de la aceste evidenţe, avem un al treilea „predicat“ care a întrunit consensul: în 2010, criza nu va mai putea fi evitată şi va fi resimţită din plin. Criza economică, desigur!

În privinţa inevitabilelor şi tentantelor predicţii pentru anul care va veni, probabil că aceasta este singura proiecţie de bun-simţ ce se poate face: 2010 va fi un an în care, din punct de vedere economic, pare să nu existe altă variantă decît să se joace cu cărţile pe masă. La scurt timp după consumarea alegerilor prezidenţiale, premierul interimar şi – la ora redactării acestui articol – premierul desemnat de Traian Băsescu spune că a trecut vremea vorbelor, şi că „avem treabă“. Salarii şi pensii de plătit, un acord în vigoare cu FMI de respectat; prin urmare, de luat măsuri drastice, body-building intensiv pentru un „stat obez“!

Opoziţia şi puterea – lecturi ale crizei care va lovi

Consensul cu privire la perspectiva inevitabilă a unui 2010 în care „economicul“ va prima şi va tulbura se destramă în momentul lecturii privitoare la detaliile sezonului de austeritate în care ne pregătim să intrăm. Avem, simplu spus, o lectură politică a puterii şi una a opoziţiei.

Cei din opoziţie – cel puţin deocamdată, o opoziţie mult mai solidă decît cea rezultată după negocierile de la sfîrşitul anului trecut! – prevestesc apocalipsa. Sute de mii de oameni daţi afară din serviciu, plata salariilor şi a pensiilor întîrziate dramatic, mediul privat în agonie (şi nu doar sufocat cum e acum), indecizie guvernamentală, scandal perpetuu, tensiuni sociale, violenţă în spaţiul public – retorica opoziţiei descrie o Românie a haosului. O Românie care, în plus, în absenţa unui „proiect de reconciliere“, e dramatic ruptă în mai multe falii!

Cei de la putere, cu precădere cei care compun axul central al puterii (PD-L & Traian Băsescu), utilizează de regulă un discurs tonic, dar, atenţie, despre viitorul mediu, nu în primul rînd despre viitorul imediat al României. Nu va fi un an uşor – ne anunţă Boc şi compania, dar, cu rigoare, sacrificiu, speranţă şi corectitudine, vom trece mai uşor peste un moment dureros de chirurgie executată întru reformă şi modernizare.

Adevărul – un adevăr care prelungeşte suspansul în privinţa lui 2010 şi care face, la început de an, mult prea relative eventualele proiecţii cifrice despre lunile care vor urma! – e că şi unii, şi alţii au, în mai multe privinţe, dreptate. Prelungirea „scandalului“ este inevitabilă, dar acest fapt ar putea să fie şi o veste bună – sau, mă rog, vestea care ar putea să fie considerată bună de către cei care se vor uita la trecutul recent peste cîţiva ani! Există, măcar din punct de vedere logic, posibilitatea de a avea un scandal fertil. Teoretic vorbind, chiar în 2010, am putea avea condiţii solide pentru, spre exemplu, o Constituţie mai suplă, dar şi pentru un sector public mai puţin încărcat şi, de ce nu, mai eficient. Însă, pe de altă parte, chiar dacă adevăratul premier al României e FMI & Banca Mondială, nu există, în trecutul românesc postdecembrist, suficiente garanţii că într-un contract de anvergura celui pe care îl denumim generic „împrumutul FMI“ vom fi înclinaţi mai degrabă să ne amintim că avem şi o serie de obligaţii, nu numai o mulţime de drepturi, mai cu seamă de natură financiară. În 2010, inclusiv din punct de vedere economic, am putea avea decenţă şi chibzuinţă, după cum, la fel de bine, am putea avea caricatură, proastă guvernare şi multe vorbe goale.

Umor de control

Cu siguranţa însă că, deşi nu ne-ar strica, nu vom evolua nemţeşte. Nici în politică, nici în economie. Dacă dăm puţin filmul înapoi şi revedem anumite momente din 2009, nu ne putem reprima un zîmbet. Criză economică era, dar nu se ştia de ea. Apoi, cînd s-a aflat de existenţa ei, s-a constatat că nu e aşa de gravă precum părea la început, dar şi că e mult mai gravă decît ceea ce ne-am fi putut imagina. În al treilea rînd, ne-am prăbuşit din punct de vedere economic în 2009, dar, dinspre putere mai ales, ni s-a arătat ferm de cîteva ori momentul relansării economice; de fiecare dată, fără succes!

Uneori a fost, ce să o mai lungesc, chiar hazliu. Umorul care a plutit discret peste România în 2009 ar putea fi un bun aliat pentru ce va veni. Umor la picior, umor de control! În 2009, şi atunci cînd cuvintele chemau o realitate mult prea sumbră, şi atunci cînd chemau, dimpotrivă, o alta, optimistă, au cam eşuat.

De aceea, îmi îngăduiţi acum nu numai să spun, ci şi să sper că „viitorul este deschis“? Inclusiv viitorul pe care, din infinitatea lumilor posibile, îl vom consemna, la finele lui 2010, ca fiind trecutul nostru cel mai recent....

Cristian Pătrăşconiu este cometator politic.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.