„Ingredientul secret e hotărîrea” - interviu cu Tudor BRĂDĂȚAN, director executiv Declic

Publicat în Dilema Veche nr. 910 din 16 – 22 septembrie 2021
Certitudinea teoriilor conspirației jpeg

În 2015 ați creat platforma independentă Declic, care promovează campanii și petiții online. Sînteți directorul ei fondator. Care au fost, de atunci și pînă astăzi, campaniile și petițiile mai importante organizate cu ajutorul Declic și care au avut succes?

Petițiile și campaniile pentru o Justiție independentă au fost o constantă în viața Declic, chiar din primii ani de la înființare. Colega noastră Luminița Dejeu a creat vizualul #REZIST + kit-ul de nesupunere civică pe 1 februarie 2017, chiar în zorii celor mai mari proteste de stradă din ʼ89 încoace. În doar cîteva zile, logoul desenat de mînă pe o pînză a devenit imaginea „revoluției luminii”. A fost folosit de mii de oameni, în zeci de moduri: la poza de profil, pe bannere, insigne, stickere, mărțișoare, a fost proiectat pe clădiri sau inscripționat pe panouri publicitare. Împreună cu membrii Declic am pus umărul la abrogarea OUG 13. Energia acelor momente ne-a făcut să insistăm în a convinge Parlamentul să nu adopte Legile Justiției: de la palmele galbene „Toți pentru Justiție“ la fluieratul hoției și audiențele la senatori. Independența Justiției a rămas o temă recurentă în campaniile noastre, mai ales că nici pînă azi Secția Specială de anchetare a magistraților n-a fost desființată sau legile Justiției nu au fost îndreptate. Dar asta nu ne-a descurajat, dimpotrivă, am devenit din ce în ce mai mulți în societate, dar mai ales în comunitatea Declic, care am înțeles că democrația se cîștigă și se păstrează zi de zi.

Un alt tip de campanii sînt cele de mobilizare la vot. În ultimii ani, nu a fost nici un scrutin pentru care Declic să nu hrănească spiritul civic al celor invitați la alegeri. Startul a fost dat de europarlamentare, ocazie cu care am făcut un maraton al conversațiilor persuasive pentru mersul la vot. Am colaborat cu Mircea Bravo și am realizat clipul Așa a zis bunica… Ba chiar ne-am energizat în Piața Victoriei cu un eveniment susținut de Europa FM. Asta ne-a deschis apetitul pentru continuarea campaniilor din preajma alegerilor, astfel încît, în 2020, am marșat pe mobilizarea tinerilor printr-un mix de clipuri audio, video și bannere care au ajuns la 600.000 dintre ei.

Declic e o comunitate diversă, adică lucrăm pe teme variate, dar și importante pentru membrii noștri. Așa se face că Declic a devenit parte a demersurilor pentru Legea adopțiilor, localizarea apelurilor prin 112, adoptarea sistemului SUMAL pentru trasabilitatea lemnului sau introducerea brățărilor electronice în cazurile de violență domestică. Comunitatea Declic este creată din sute de mii de oameni obișnuiți, care trăiesc în România sau în diaspora. În prezent, 920.188 de membri activi militează pentru o societate mai dreaptă. De aceea, ne vom mîndri întotdeauna cu campaniile comunității care militează pentru drepturi și șanse egale pentru toți cetățenii acestei țări, indiferent de sex, etnia lor, culoarea pielii, cui se închină sau pe cine iubesc.

Ați avut mai multe victorii decît vă așteptați? Ați fost surprins de unele dintre ele? Puteți estima un raport al acțiunilor reușite/nereușite?

Este dificil de estimat un raport între reușite și înfrîngeri. Mai ales că sînt înfrîngeri de etapă care pot fi considerate ulterior doar un pas intermediar. Mă gîndesc, de exemplu, la Campania „Salvați Roșia Montană“. A fost un moment foarte trist în 2018, cînd dosarul Roșia Montană a fost retras de la UNESCO, mai exact în mandatul lui George Ivașcu. Dar cu o campanie de mare amploare, pentru care s-a mobilizat întreaga societate, anul acesta am reușit să-l oprim la timp pe Florin Cîțu din a face aceeași nesăbuință. Și da, sînt victorii precum includerea Roșiei Montane în UNESCO, victorii care ne bucură enorm și care ne dau încrederea de a continua. 

Din perspectiva activității pe care o desfășurați, cît de tare înrădăcinate vi se par inerția socială în România, resemnarea, mentalitatea exprimată de formule de tipul „Asta e, n-avem ce face“? Ați observat o evoluție la acest capitol?

Cu inerția socială și, în general, resemnarea cetățenilor ne confruntăm cel mai des. Dar aș zice că ne îndreptăm într-o direcție tot mai bună. Dacă mă gîndesc la trecut, la anii ʼ90 și începutul anilor 2000, aș avea totuși numeroase motive să fiu optimist. Față de atunci, ne mobilizăm mult mai ușor și pe teme mult mai variate. Nu aș fi zis în acei ani că este posibil în România să ne strîngem un grup de cetățeni suficient de numeroși și hotărîți încît să schimbăm decizii guvernamentale sau chiar rezultatul unor alegeri. Ceea ce a devenit azi rutină erau rare excepții acum zece sau douăzeci de ani.

Care sînt domeniile, problemele cu mai mare aderență din partea publicului, a semnatarilor de petiții și care sînt cele la care ați sesizat o participare mai scăzută? 

Membrii Declic sînt foarte conectați la pulsul societății, de aceea probabil cele mai aderente campanii rămîn cele de reacție rapidă. Adică se întîmplă ceva în țară, de cele mai multe ori problematic, și atunci oamenii se emoționează, se enervează, pe scurt reacționează pentru a cere îndreptarea situației. La polul opus sînt campaniile care abordează subiecte sistemice, precum, de exemplu, schimbările climatice. Acest tip de subiect necesită și foarte mult efort de educare, ca mai apoi membrii Declic să se simtă suficient de informați și să reacționeze. Dar nu aș zice neapărat că numărul participanților la o campanie e determinant în cîștigarea acesteia. Dimpotrivă, ingredientul secret este hotărîrea cu care ei se implică. Și aici e nevoie de o persistență extraordinară, dar așa cum bine a zis Margaret Mead: „Fără îndoială că un grup mic, dar dedicat de cetăţeni poate schimba lumea; de fapt, este singurul lucru care a schimbat lumea pînă acum”. 

Care este sau care a fost cea mai grea acțiune cu care s-a confruntat Declic?

Cel mai greu ne este să ne asigurăm finanțarea organizației și să ne păstrăm totodată independența și libertatea de acțiune. Nu acceptăm fonduri din partea nici unei entități care ar dori să ne influențeze și asta ne limitează foarte mult opțiunile. Noi sîntem cel mai fericiți cînd putem pune la cale campanii ale căror costuri sînt susținute din mici donații ale membrilor. Nu cred că schimbarea socială se va realiza altfel decît prin mii de cetățeni care pun fiecare cîte 15 sau 20 de lei pentru cauzele în care cred. 

Cine și cum poate iniția o petiție sau o campanie? Cînd considerați că o asemenea acțiune a ajuns la bun sfîrșit?

Din fericire, Declic nu înseamnă doar petițiile și campaniile inițiate de echipă. Comunitatea are un instrument propriu, numit CampaniaMEA, prin intermediul căruia orice cetățean poate monta și lansa o petiție în doar cîteva minute. Bineînțeles, simpla lansare a unei petiții nu îți asigură vreo reușită, dar este primul pas în a aduce oamenii împreună pentru un țel comun. De acolo sînt necesari, de cele mai multe ori, mulți alți pași pentru a putea schimba lucrurile în bine.

a consemnat Andrei MANOLESCU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.