Inimă şi globalizare

Publicat în Dilema Veche nr. 494 din 1-7 august 2013
Inimă şi globalizare jpeg

I-am întrebat pe cîţiva prieteni plecaţi din ţară şi avînd parteneri de alte naţionalităţi (francezi, nemţi…) cum e cu inima în relaţiile… globale. Cum s-au cunoscut cu partenerul/a. Dacă, în perioada de acomodare şi… făcut curte au constatat vreo deosebire între „ritualurile“ de acest fel ale lui/ei şi ale partenerului. Dacă s-au lovit de faimoasele „stereotipuri etnice“ şi culturale, în relaţionarea cu acesta. În ce măsură şi cum a contat partea religioasă. Ce lucruri au găsit în comun şi ce diferenţe. Cum reuşesc să convieţuiască şi să îmbine ambele stereotipuri.  (Iaromira Popovici)

● Oana Popa, funcţionară, Paris

Ne-am cunoscut la un master, acum 18 ani. Am constatat o grămadă de deosebiri în ritualuri. M-a şocat puţin că, aproape de la primul rendez-vous, am plătit „nemţeşte“. De altfel, soţul meu e neamţ şi, dat fiind stereotipul, am „înghiţit“ mai uşor afrontul. De-abia după ani de zile nu mă mai împiedic cînd mă dau jos din autobuz, aşteptînd să-mi întindă mîna, dacă a coborît el primul… Nici un bărbat „occidental“ n-are obiceiul să ajute o femeie să se dea jos dintr-un mijloc de transport. Iar eu, cum eram obişnuită să mi se ofere un braţ de fiecare dată, mă împiedicam în mod sistematic. Viitorul meu soţ, pînă să-i explic cam cum stă treaba cu autobuzele prin Balcani, ajunsese deja la concluzia că sînt „împiedicată“.

Te loveşti, fără să vrei, aproape în fiecare zi. Majoritatea, din fericire, sînt benigne şi te fac mai mult să rîzi. Cu altele, după o mică furtună nesemnificativă, se ajunge la normal. Lumea e din ce în ce mai pestriţă în oraşele mari şi diferenţele culturale sînt vizibile de cum dai colţul străzii, aşa că ne aşteptam amîndoi.

Religia şi-o practică fiecare „pe cont propriu“, însă, cum nu ajunge şi în casă, fiind amîndoi creştini şi neavînd vreun impact dietetic major, din nou, nu reprezintă un subiect major. Nu cred că diferenţele şi lucrurile în comun le depăşesc, în cazul nostru, pe cele ale oricărui cuplu autohton.

Cu bunăvoinţă şi înţelegere, reuşeşti o grămadă de lucruri. În cazul nostru, adevăratul „hop“ a fost educaţia copiilor. Atunci, de-abia, diferenţele culturale sînt exacerbate, iar fiecare dintre protagonişti ţine absolut să-i transmită progeniturii tot bagajul cultural, lingvistic etc. şi consideră, în mod natural, că modelul lui e mai bun decît al celuilalt.

● Mircea P, manager, Paris

Am cunoscut-o pe soţia mea, franţuzoaică, la firma la care lucrez. Eram amîndoi însărcinaţi să ducem la bun sfîrşit un proiect complex, care a durat un an. Primul lucru care m-a cucerit la ea a fost faptul că avea convingeri puternice, sincere şi că nu calcula riscurile cînd lupta pentru ele.

Nu văd diferenţe culturale foarte mari. Marea diferenţă pe care o văd faţă de România de pînă în 1990 (cînd am părăsit ţara) este că, aici, o mai mare proporţie din femei se consideră autonome, nu au nevoie neapărat de sprijinul bărbaţilor pentru a avea o viaţă împlinită. Relaţia este, în mai mare măsură, de la egal la egal, ca un parteneriat fără disimetrie.

Avem fiecare conturi bancare diferite şi un cont comun, pe care îl alimentăm în mod egal. Fiecare îşi păstrează ce a agonisit înainte de căsătorie şi se pun în comun doar cele agonisite după. În ceea ce mă priveşte, trebuie să îmi corectez, în permanenţă – dar nu numai în viaţa cu partenerul, ci în general –, lipsa de anticipare şi susceptibilitatea. Nu ştiu dacă sînt caracteristici româneşti, dar observaţiile empirice mă fac să cred că da... În fine, în ceea ce priveşte modul de a primi prietenii şi de a-ţi deschide casa, este limpede că am tendinţa să fiu mai generos.

Partea religioasă nu a contat, căci soţia este atee, iar eu refuz să fac diferenţe între diferitele biserici creştine. Pot merge la slujba ortodoxă, catolică sau protestantă şi am fost deja împărtăşit de un preot catolic. După cîteva experienţe neplăcute, caut să evit contactul cu reprezentanţi ai BOR. Opţiunea ei nu mă deranjează şi am hotărît să dăm o educaţie religioasă neutră copiilor noştri şi să-i lăsăm să îşi decidă opţiunea la vîrsta la care vor fi capabili.

● Genţiana, profesoară, Paris

Cînd ne-am cunoscut, partenerul meu francez şi cu mine eram doctoranzi în acelaşi birou. Unii bărbaţi de aici consideră că şi femeile trebuie să „facă cinste“ la restaurant/cinema/cafenea. Ba chiar li se pare normal să o facă mai des decît ei, în cazul în care cîştigă mai bine decît aceştia. Nu îi deranjează să se lase „întreţinuţi“. Nu îi deranjează să fie conduşi cu maşina şi ei să nu conducă. Nu îi deranjează ceea ce aş numi o „inversare a rolurilor“, scandaloasă pentru mine.

Diferenţe? Eu sînt mult mai obişnuită cu lipsurile, cu economiile, el nu mai mănîncă un iaurt dacă a expirat de o zi. De asemenea, relaţia cu autoritatea e alta: eu – flexibilă, el – rigid. La spectacole sau în tren, el nu admite să schimbe locurile, de jena de a fi deplasat. Cu bicicleta nu trece pe roşu etc. etc.

Nu sîntem căsătoriţi, deşi eu ţineam la ceremonia religioasă a căsătoriei. Partea socială ne desparte: eu frecventez români, şi el, separat, banda lui.

Foto: Irina Dumitrașcu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
O problemă a unghiilor ar putea fi un semn mai puțin cunoscut al cancerului
Anumite modificări ale unghiilor ar putea fi un semn al problemelor grave de sănătate, inclusiv cancer și artrită reumatoidă. Avertismentul vine din partea dr. Amir Khan, de la ITV. Acesta a recomandat o programare la medic, în cazul în care observăm semnele.
image
Cei mai mari poluatori cu plastic din lume, dezvăluiți de un studiu. Ce companii binecunoscute otrăvesc planeta
Conform rezultatelor unui studiu publicat miercuri, 56 de multinaționale sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din poluarea cu plastic la nivel mondial, iar cinci dintre ele sunt responsabile pentru un sfert din această poluare
image
BBC: Ucraina a folosit rachete cu rază lungă de acțiune, livrate în secret de SUA
Ucraina a început să folosească rachete balistice cu rază lungă de acțiune împotriva forțelor rusești. Faptul că armele au fost furnizate în secret de SUA a fost confirmat de către oficialii americani.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.