Intelectualii romi şi ieşirea din etnie

Toma ROMAN jr.
Publicat în Dilema Veche nr. 127 din 29 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cînd am intrat în 1994 la Facultatea de Istorie din Bucureşti, am văzut că printre colegii mei se aflau şi doi băieţi cu tenul măsliniu. I-am surprins de cîteva ori vorbind între ei ţigăneşte. În primii ani de facultate nu făceau nici un secret din originea lor etnică. I-am revăzut la cîţiva ani după terminarea facultăţii. Unul dintre ei era profesor la un liceu dintr-un oraş de pe Dunăre, iar cel de-al doilea lucra la o firmă de publicitate în Bucureşti. "Se realizaseră", erau căsătoriţi cu românce. Nici unul nu mai recunoştea că este ţigan, mă priveau cu oarecare jenă, ştiind că eu ştiu. Confuzia etnie - pătură socială Mi-am dat seama cam ce se petrecuse în sufletul lor. Îşi considerau propria etnie mai mult o pătură socială ultrasăracă, incultă, posesoare a unui procent ridicat de infracţionalitate, decît o entitate cultural-lingvistică. Ajunseseră intelectuali şi nu voiau să fie consideraţi o parte din pasta formată din pungaşi, vrăjitoare şi manelioţi. De-a lungul vremii am mai văzut multe asemenea cazuri. Am întîlnit ţigani care, odată ajunşi ingineri, contabili, scriitori sau jurnalişti, au ieşit din etnie. Onorabilitatea pe care o dau studiile şi o meserie bună, i-a făcut să nu se mai identifice cu imaginea pe care o au ţiganii în ochii majoritarilor. Am avut chiar o fostă iubită căreia îi cunoşteam părinţii (maică-sa avea fustă creaţă) care, după ce şi-a deschis o firmă de construcţii (este inginer), a început să clameze o pretinsă origine grecească, pentru a-şi justifica tenul închis. Ţiganii de profesie În extrema cealaltă se situează o altă specie de intelectuali care şi-au făcut o meserie din propria etnicitate. Pe aceştia i-am cunoscut mai bine în perioada în care am lucrat la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi după ce Mircea Dinescu m-a tocmit să mă ocup de publicaţia Rom bogat, rom sărac, pe care o va edita, să sperăm, la un moment dat. Ţiganii profesionişti pot fi întîlniţi în mediul organizaţiilor non-guvernamentale şi formează un fel de sectă. Se întîlnesc între ei, sparg fonduri europene şi guvernamentale pe la simpozioane, training-uri, conferinţe, mese rotunde şi mai ştiu eu ce canapele pătrate. Toţi sînt mari teoreticieni, unii suferă de un fel de protocronism ţigănesc, vorbesc într-un jargon non-guvernamental româno-englezo-romani. Unii dintre ei, precum sociologul Nicolae Gheorghe sau Vasile Ionescu, fostul reprezentant al romilor în Ministerul Culturii, au făcut o frumoasă carieră internaţională şi itinerează prin diverse capitale europene. Învăţăceii lor rămaşi în ţară "implementează programe" la nesfîrşit, fără prea mari rezultate. Marele defect al speciei pomenite mai sus este că nu prea are legătură cu comunităţile ţigăneşti formate din oameni obişnuiţi. Ei nu au comunicare directă şi continuă cu romii săraci, care locuiesc în mase compacte în unele zone ale ţării. Necazurile discriminării pozitive În ultimii ani, universităţile de stat din România au acordat locuri gratuite, fără examen de admitere, unui număr de studenţi romi. Măsura în principiu este foarte bună. Numai că ea a fost aplicată anapoda. În primul rînd, li s-a dat puterea să decidă cine este rom sau nu, ONG-urilor, ba chiar şi mişcărilor politice ale ţiganilor. Aşa a început un înfloritor comerţ cu "certificate de rom". În fiecare an, tineri aparţinînd majorităţii româneşti, dorind să intre pe de-a moaca la unele facultăţi unde se intră greu, cumpără într-o veselie, de la diverse asociaţii obscure, certificate care-i fac, pînă după examen, ţigani. Problema ar fi fost mult mai simplu de rezolvat, dacă li s-ar fi testat direct de către universităţi, cunoştinţele de limbă romani sau dacă li s-ar da un test despre tradiţiile comunităţii din care vin şi pe care, dacă sînt "autentici", le-au trăit pe viu. O a doua problemă este orientarea tinerilor romi, care intră pe locurile gratuite, spre anumite profiluri de învăţămînt. Majoritatea lor se îndreaptă spre Politologie, Sociologie, Drept, Psihologie. Comunitatea romă nu are neapărată nevoie de mari teoreticieni şi gînditori care să stea izolaţi prin Bucureşti. Ea are nevoie, în primul rînd, de învăţători, profesori, preoţi, agronomi sau medici care să se întoarcă în comunitatea din care au plecat, să împărtăşească romilor obişnuiţi cunoştinţele pe care le-au dobîndit în timpul studiilor. O treabă bună a făcut Centrul de Jurnalism Independent care a lansat un program de pregătire practică pentru tinerii romi cu aptitudini de publicist. Ei au avut ocazia să muncească în redacţiile unor mari ziare, să prindă meseria fără să-şi ascundă identitatea etnică. Pe o parte, pe unii din aceşti tineri ne vom baza în redactarea revistei Rom bogat, rom sărac. Este bineînţeles nevoie şi de publicaţii ale romilor sau făcute pentru romi, dar şi mai mare nevoie este de oameni care să-i înveţe pe romii analfabeţi să le citească. Modelul românesc La începutul secolului XX, în România, cel puţin în mediul rural, situaţia civilizaţional-culturală era dezastruoasă. Analfabeţii formau majoritatea populaţiei, chiar dacă învăţămîntul primar era obligatoriu încă de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza. După primul război mondial, situaţia a început să se schimbe în bine, prin formarea unei aşa-numite intelectualităţi medii, care a reprezentat elita satelor. Porţile şcolilor normale şi ale învăţămîntului superior s-au deschis. Pentru tinerii dotaţi intelectual, dar săraci, s-au înfiinţat multe burse consistente, menite să-i ajute să supravieţuiască pe tineri în perioada studiilor. Aceştia în general s-au întors în mediile de unde veniseră. Şi datorită lor, nivelul cultural general a crescut. Romii au nevoie de preoţi care să ţină slujbele în romani, de învăţă-tori şi profesori, care să predea în limba lor maternă, de specialişti în agricultură pentru comunităţile rurale. Dacă se va forma o astfel de intelectualitate medie care îşi va face treaba, decalajul cultural-civilizaţional dintre reprezentanţii ei şi restul populaţiei va putea fi estompat într-un timp relativ scurt .

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
O problemă a unghiilor ar putea fi un semn mai puțin cunoscut al cancerului
Anumite modificări ale unghiilor ar putea fi un semn al problemelor grave de sănătate, inclusiv cancer și artrită reumatoidă. Avertismentul vine din partea dr. Amir Khan, de la ITV. Acesta a recomandat o programare la medic, în cazul în care observăm semnele.
image
Cei mai mari poluatori cu plastic din lume, dezvăluiți de un studiu. Ce companii binecunoscute otrăvesc planeta
Conform rezultatelor unui studiu publicat miercuri, 56 de multinaționale sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din poluarea cu plastic la nivel mondial, iar cinci dintre ele sunt responsabile pentru un sfert din această poluare
image
BBC: Ucraina a folosit rachete cu rază lungă de acțiune, livrate în secret de SUA
Ucraina a început să folosească rachete balistice cu rază lungă de acțiune împotriva forțelor rusești. Faptul că armele au fost furnizate în secret de SUA a fost confirmat de către oficialii americani.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.