Intimitatea arhivelor

Publicat în Dilema Veche nr. 847 din 2 - 8 iulie 2020
Intimitatea arhivelor jpeg

Mi-am petrecut un timp bun digitalizînd înregistrări făcute de bunica mea maternă în anii ʼ70. Atunci a fost prima dată cînd am auzit vocile străbunicilor mei; cu cele cîteva secunde înregistrate, memoria mea a început să lucreze, rescriind poveştile neamului cu vocile pe care le descopeream pe banda de magnetofon. Spaţiul aproape mitologic al străbunicilor căpăta corporalitate, iar ei, în mod miraculos, deveneau parte din prezentul meu. Alături de ei, alte personaje ale neamului căpătau pentru mine un statut, o importanţă nouă, doar prin simplul fapt al prezenţei în înregistrare. Eram atentă la ei, banda odată ascultată readucea la lumină viaţa unei întregi familii, viaţa aşa cum era înainte de naşterea mea.

Aproape concomitent cu această iniţiativă personală, la invitaţia Svetlanei Cârstean şi cu sprijinul Editurii Casa Radio, am avut ocazia să încep să cunosc şi să integrez în practica mea artistică marea arhivă a vocilor literaturii române. Să-i ascult pe G. Călinescu, Mircea Horia Simionescu, George Bacovia, Ana Blandiana, Nina Cassian, Simona Popescu, Mariana Marin, Sadoveanu, Arghezi şi pe mulţi mulţi alţii, recitînd sau citind din textele proprii, a însemnat pentru mine formarea unui bagaj tîrziu de emoţie şi înţelegere culturală. Prin vocile lor se apropia de mine o lume pe care mult timp am crezut-o ermetică, mă întîlneam cu un fel de a vorbi familiar şi străin deopotrivă. Nu aveam amintiri cu vocile lor, dar felul lor de a spune cuvintele îmi apărea dintr-o dată necesar a fi cunoscut, integrat într-un vocabular social. Aşa aş fi vrut să-mi amintesc să vorbesc şi eu. Aşa mi-aş fi dorit să cunosc limba aceasta, „pe care o vorbesc chiar în timpul vieţii mele” (ca să-l parafrazez pe Nichita Stănescu). Descopeream cititul intim, fără emfază, prin intermediul căruia textele devin fragmente de viaţă. Cei pe care-i ascultam nu erau autorii de neatins din manuale, ci oameni care mi se adresau direct, al căror fel de a vorbi putea fi şi al meu. În serile petrecute cu vocile lor aproape aş fi vrut să mă descotorosesc de bagajul timpuriu al canonului literar preluat din şcoală, să păstrez cu mine doar senzaţia de apropiere, de înţelegere care se crea atunci între noi. Chiar şi pe G. Călinescu l-am iubit instantaneu cînd i-am auzit felul cîntat entuziasmat de a vorbi, trăind pasional prin fiecare cuvînt.

Din aceste materiale literare, vocale şi afective deopotrivă am creat diverse texturi sonore, decupînd fraze sau doar cuvinte distincte, cele care mi se păreau că pot deveni leitmotive într-o naraţiune nouă, existentă doar în varianta înregistrată, al cărei sens se descoperea prin auz, nu prin citit. Lumile, însă, erau în continuare despărţite – de o parte arhiva familiei, de cealaltă cea a radioului, lucram rînd pe rînd cu afectele specifice fiecăreia. Una era intimitatea unei familii, alta era lectura la microfon. Una era înregistrarea de amatori, alta cea profesionistă, de studio. Una era să recreez amintiri cu străbunici, pe prispe de mult dispărute, alta era să-mi dau voie să particip şi eu la viaţa istoriei literare înregistrate, rescriind-o în colaje audio personale.

Pe parcursul cîtorva ani m-am reîntors periodic la aceste înregistrări, cu emoţie de fiecare dată. Şi m-am trezit la un moment dat că începusem să-mi amintesc secvenţe de texte literare simultan cu vreo poveste de familie sau să percep un continuum vocal în care se amestecau unchi, mătuşi, scriitori şi scriitoare. Era un dialog care începuse să se creeze în subconştient, într-un spaţiu care nu existase pînă atunci în memoria mea şi nici n-aş fi ştiut să-l creez conştient. Un limbaj preînregistrat, dar generat continuu de multiple permutări între limba vorbită liber şi cea citită, cîntece de pahar şi melodica textelor poetice, între voci „naturale” şi voci conştiente de actul rostirii, între întîmplări cotidiene şi întîmplări similare, dar transformate deja în literatură etc. etc., un limbaj uneori dramatic, alteori absurd, după cum doresc cei care populează acum memoria mea şi hazardul.

Maria Balabaș este jurnalistă de radio și muziciană.

Foto: flickr.com

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.