Între Poponeţ şi Bocăneţ

Publicat în Dilema Veche nr. 285 din 29 Iul 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am ieşit din colţul roşu unde ne înghesuise istoria? Manualele alternative aşa spun. Am lepădat stratul de piele socialistă şi apoi comunistă? Analiştii încuviinţează la unison, cu falca sprijinită în cot şi o cută fină pe frunte. Şi, în fond, nici n-ar putea fi altfel. Ne-am sărbătorit majoratul în ale democraţiei, ne-am englezit la vorbă, ne-am franţuzit la tabieturi, am ales pînă ne-am săturat şi ne-am dedat în general tuturor plăcerilor trecute la index pe vremea SSMD-ului (iniţiaţii ştiu ce ascunde acest distins acronim). Am redevenit europeni, fîşneţi, limbuţi şi curajoşi. Cel puţin asta ne place să credem. Rotim ochii deasupra recuzitei şi constatăm că nu lipseşte nimic: card, iPod, bluetooth, laptop şi întreaga liotă de gadgeturi. Sînt create, astfel, condiţiile celei mai simple confuzii cu putinţă: cea dintre confort şi progres. În capcana asta păşesc " unii indiferent, alţii cu un soi de voluptate a minţirii de sine " toţi cei care cred că dacă au fost la Veneţia sau Halkidiki în loc de Amara şi Călimăneşti, dacă şi-au cumpărat un LCD cu diagonala mai mare şi dacă au trădat-o pe lelea Dacia cu bădiţa Jaguar au încheiat conturile cu România socialistă. Un singur lucru neglijează reprezentanţii acestui curent: rezistenţa la schimbare a tiparelor de gîndire. În plus, românul are misterioasa capacitate de-a acţiona rapid şi de-a gîndi lent. Acest defazaj lăuntric asigură succesul unui stil verificat deja în toate mediile " e vorba de aplombul celor la care gura o ia înaintea creierului. Pe de altă parte " şi în ciuda racordării noastre la toate ciudăţeniile, excesele, modele şi capriciile momentului ", nimeni nu pare îngrijorat de nostalgia tot mai pronunţată faţă de ceea ce era "pe vremuri". Iar dacă pînă nu demult acest "pe vremuri" trimitea la interbelic, de la un timp încoace el a început să definească exact perioada de care altminteri ne bucurăm că am scăpat. Sînt tot mai mulţi românii cărora le vine să spună "Ce bine era cînd era rău!", fără ca vreunul dintre cei aflaţi deasupra noastră, a tuturor, să aibă vreo tresărire. Or, să tînjeşti după celula în care ţi-ai mîncat tinereţea e o culme a perversiunii pentru care nimeni nu te va invidia vreodată. Să regreţi ceea ce ironizai cu atîta vehemenţă altădată, iată o acrobaţie masochistă de care doar gimnaştii înnăscuţi sînt capabili. Nostalgia ideologică e luată în pleasnă (pe bună dreptate) la fiecare 26 ianuarie, cînd cei treizeci de inşi adunaţi la mormîntul lui Ceauşescu pun în scenă aceeaşi piesă de două decenii încoace. Cine-i vede are de fiecare dată impresia că trage cu ochiul la o convenţie a autiştilor. Televiziunile îi filmează, publicul se amuză, capitolul se încheie. Ceva mai greu de gestionat e reflexul paternalist care iese la iveală oricît ne batem cu pumnii privatizării în pieptul concurenţei. Mulţi aşteaptă în continuare decizia unui tătuc în costum de manager şi cu jargon de CEO dintr-o multinaţională. Decretul, ucazul, hotărîrea oficială " de asta avem nevoie. Sigur, ne putem pune capul la contribuţie, ca în capitalism, dar preferăm să nu ne asumăm răspunderea. Să şi-o asume altul în numele nostru, ca în " pardon " socialism. Există încă destui angajaţi care cred că libera iniţiativă se traduce prin libertatea de-a nu avea nici o iniţiativă. Există încă oameni convinşi că dreptul la cuvînt înseamnă că ai dreptul că nu scoţi un cuvînt. Or, ce sînt acestea dacă nu sechele socialistoide? Discutabilul privilegiu de-a scrie de cinci ani o cronică TV m-a ajutat să-mi dau seama că televiziunea este unul dintre mediile predilecte ale nostalgiei cu intarsii socialiste. Dorul de bilete prin sindicat, de parizer "de-ăla bun, din ’78" şi de revelioane cu apă caldă pe ultima sută de metri e joacă de copii pe lîngă dorul de varietăţile de altădată. Decepţionată de producţia contemporană, lumea vrea conserve catodice. Sătul de Poponeţ (nume finuţ, sub care se ascunde armăsarul monden Codin Maticiuc, de meserie fils

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.