Inutil.ppt

Vlad TĂUŞANCE
Publicat în Dilema Veche nr. 586 din 7-13 mai 2015
Inutil ppt jpeg

Ultimele pe care le-am proiectat nu aveau nici măcar un cuvînt rătăcit în cele treizeci de cadre. Doar scene din filme, picturi clasice şi fotografii ciudate. Publicul m-a privit la început ca pe un nebun. Apoi a început să mă asculte. Cu adevărat. Lepădarea de canonul prezentării Powerpoint, ieşirea din litera

-ului m-a mîntuit de irelevanţă. Ai grijă, însă, erezia asta te poate excomunica din parohia corporatistă.

Prezentările în format .ppt sînt metafora perfectă a ineficienţei fudule din zona corporate. Ideile bune se nasc şi mor în diapozitivele orizontale printate sau proiectate, subliniate doct cu marker-ul sau cu pointer-ul laser. Deciziile aberante sau măsurile inumane devin digerabile dacă le traduci în două paragrafe de text şi un grafic cu sinusoide. Powerpoint-urile nu au, în sine, nici o valoare sau utilitate. Nu sînt clare sau definitive ca un buget sau un calendar înşirat în Excel. Nu au valoarea minimă contractuală a unui e-mail sau a unui document Word pe care, la o adică, poţi trînti o semnătură şi o ştampilă. Sînt degeaba. 

Cu toate astea, sînt extrem de populare, se învaţă în cei trei ani de acasă ai oricărui aspirant la funcţia de manager, sînt atît de intrate în standard, încît nimeni nu le mai poate contesta. Pentru că Powerpoint-urile fac ceva important: justifică. Motivează aflatul în treabă al micilor şefi sau al contractorilor confuzi, incapabili să ia o decizie. Motivează în faţa clientului munca invizibilă, deşi importantă, a unor departamente care nu comunică atractiv, prin definiţie. Se adună în teancuri şi foldere, propunere după propunere, ofertă după ofertă, ca o redută în jurul scaunului atît de preţios din rîvnitul birou de pe colţ. Ideile şi cifrele din ele pot fi furate, modificate, reciclate şi regurgitate după nevoi, an după an, licitaţie după licitaţie şi conferinţă după conferinţă. Sînt mîncarea cu soia pe care nimeni nu are chef să o gătească, cu un gust fad, care satură, în schimb, pe toată lumea.

În ultimii trei ani, am vîndut clienţilor corporatişti lucruri pe care este greu să pui un preţ: consultanţă în strategie, traininguri şi experienţe de învăţare. Genul de produs imaterial, greu de argumentat într-un buget, dificil de înţeles şi de negociat, atît de diferit de achiziţiile de pixuri sau de bilete de avion cu care sînt obişnuiţi managerii. Invariabil, mi s-au cerut Powerpoint-uri care să-mi detalieze oferta, care să-mi rezume cursurile pe care le predau, care să poată fi trimise mai departe către un şef sau auditor pe post de chitanţă. Powerpoint-urile fac munca mea cinstită, pun o etichetă de preţ pe ideile pe care le vînd sau pe care le ajut să apară. Bonus, le permit oamenilor care îmi cer ajutorul să mă ignore, să butoneze telefoane sau să-şi închidă agendele, pentru că, nu-i aşa, oricum vor primi prezentarea pe e-mail. 

Am pierdut clienţi şi voi mai pierde. Pentru că refuz să acopăr prin încă un document cu zorzoane absurdul şi inutilitatea. Desenez pe foi mari procese şi cartografiez idei împreună cu clientul, foi pe care-l încurajez să şi le atîrne în birou. Trimit mail-uri lungi, închegate ca nişte eseuri, pline de poveşti şi de exemple. Ordonez conştiincios tabele cu costuri şi timpi. Iar cînd trimit Powerpoint-uri, am grijă să fie atît de abstracte încît să necesite un dicţionar de specialitate sau multiple întîlniri ulterioare. 

Powerpoint-urile sînt verişoarele mai sexy ale stufoaselor note de fundamentare din administraţia publică. Sînt un tunel întortocheat care nu duce nicăieri, dar care te ţine ocupat şi nu te lasă să vezi peisajul dezolant de afară. Pentru că afară nu se întîmplă nimic important. Pentru că lumea este prea ocupată să-şi apere spatele ca să mai facă faţă situaţiei. 

Acest articol putea ajunge, în lumea reală, o prezentare întinsă pe măcar 12 pagini, incluzînd citate din Dalai Lama sau Steve Jobs, două poze cu adolescenţi rebeli şi măcar o diagramă Venn. De fapt, acest articol se va transforma într-un ppt la viitoarea conferinţă unde voi fi chemat să spun ceva deştept şi inspiraţional despre comunicare. Nu înainte de a mi se cere, pentru conformitate, un Powerpoint justificativ. Dacă doriţi o prezentare despre inutilitatea prezentărilor, sînt aici. Promit că va costa enorm.

Saga – bilete la clasa de mijloc

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.