Cu aproape 100 de participanţi din toată lumea şi organizată printr-o exemplară colaborare internaţională între indivizi, societăţi profesionale şi instituţii, a 11-a Conferinţă a Societăţii Internaţionale de Istorie Intelectuală, de la sfîrşitul lunii mai, a fost unul dintre cele mai mari evenimente de acest gen desfăşurate la Bucureşti în ultimii 20 de ani. Titlul oficial al conferinţei a fost „Minţi pasionate: raţiune şi emoţii în istoria intelectuală“. Tema neoficială, însă, a fost Istoria intelectuală în faţa crizei ştiinţelor umaniste. Se întîmplă rareori ca într-o conferinţă ştiinţifică să se ajungă la opinii comune asupra vreunui subiect. De data aceasta, însă, într-o surprinzătoare unanimitate, profesori de la Oxford, Copenhaga, Helsinki, Praga, Atena sau Bucureşti au spus, pe tonuri diferite, acelaşi lucru. Ne aflăm în faţa unui moment de criză fără precedent în istoria Europei: un moment al redefinirii Universităţii prin restrîngerea sau chiar anihilarea multora dintre domeniile sale tradiţionale, grupate generic sub numele de ştiinţe umaniste.  

Într-o mare competiţie pentru fonduri din ce în ce mai puţine, multor guverne le e tot mai neclar de ce avem nevoie de luxul studiilor clasice, al filozofiei, al istoriei... La ce folosesc ştiinţele umaniste? Ce beneficiu imediat aduc societăţii? 

În încercarea de a răspunde la aceste întrebări, s-au angajat instituţii de prestigiu din toată lumea. S-au agregat think tank-uri, s-au scris cărţi şi articole importante. Există iniţiative de acţiune politică. Discuţii publice formulează întrebări fundamentale cu privire la politicile educaţionale şi la rolul Universităţii în lumea modernă. Istoricul ideilor se află într-o poziţie specială în această dezbatere pentru că are toate instrumentele necesare să ne arate că nici criza, nici redefinirea modelelor educaţionale nu sînt noi, ci au o lungă şi dramatică istorie. Politicile educaţionale au schimbat adesea istoria unor naţiuni întregi.  

Grupajul s-a născut în parte din discuţiile celei de-a 11-a Conferinţe a ISIH, în parte din ecourile acesteia. I-am provocat pe unii dintre participanţi să ne spună dacă în ţara lor există manifestări ale crizei ştiinţelor umaniste şi cum văd rolul istoricului ideilor în acest context. Societatea Internaţională pentru Istorie Intelectuală a decis ca următoarea conferinţă, din 2012, să aibă loc la Oxford şi să fie dedicată unei serioase discuţii academice în jurul temelor care sînt creionate şi în acest dosar. Conferinţa de la Bucureşti s-a desfăşurat cu sprijinul financiar şi logistic al Universităţii din Bucureşti, al Institutului Cultural Român şi al Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I“.