Îţi dau ca să-mi dai

Publicat în Dilema Veche nr. 329 din 3 - 9 iunie 2010
Îţi dau ca să mi dai jpeg

În felul lor misterios, românii iubesc dreptul roman. Din acest punct de vedere, mituirea traduce prost principiul din titlu: Do ut des. Într-o ţară unde legile respiră ambiguitate şi invitaţii la manevre lăturişe, cine dă vrea să aibă. Ce? Orice se poate plăti fără chitanţă şi impozit. Şpaga e ca analiştii: omniprezentă. Te prezinţi cu ea la grădiniţa copilului, la administraţie, la maternitate, la cămin, la antrenorul de la pitici, la secretara liceului, la arbitri – peste tot. Simply surprising, cum îi e firea şi reclama, eternă în miez şi fascinantă pe extreme, România face figură aparte şi la capitolul şpagă. Ea nu pune surdină cuvîntului şi nu-l rosteşte sfielnic, în aparteuri vinovate. Nici vorbă. Şpaga nu se dezvoltă în penumbră, ci are o viaţă la vedere.

Plin de haz cînd s-ar cuveni să fie serios, românul are raporturi aproape tandre cu şpaga. O înfierează de ochii lumii, ulcerat de revoltă, dar recurge la ea de îndată ce microfonul s-a oprit sub nasul altcuiva. Dincolo de rolul ei de şperaclu, şpaga ne ameninţă cu o robustă consubstanţialitate. Aproape că nu ne mai percepem viaţa fără acest agent al hatîrurilor. De aceea medicul care refuză plicul (cunosc destui) pare un inadaptat compătimibil sau un excentric care vrea să epateze. În plus, şpaga românească e protagonista unui act de contorsionism cum numai între Carpaţi şi Dunăre poţi găsi: cu cît ar trebui să fie mai pitită, cu atît se lăfăie mai voluptuos în ochiul public.


Vreţi dovezi? Plimbaţi-vă pe Bulevardul Dacia, dinspre Calea Moşilor spre Piaţa Romană. La un moment dat, pe stînga, pe Icoanei, se vede un restaurant pe a cărui firmă scrie „Fără şpagă“. Prevăzător, proprietarul a decis ca primul cuvînt să fie abia vizibil, în timp ce al doilea, protagonistul, beneficiază de ditamai majusculele îngroşate. Alte dovezi? Reacţia fostului ministru Şerban Mihăilescu (zis Micky Şpagă), de pe ale cărui buze a decolat următoarea asumare identitară: „Porecla mea a apărut ceva mai devreme decît a scris în ziar“. Şi fiindcă tot am ajuns la porecle, să nu uităm de Dan-Matei Agathon, alintat Şpagathon, care n-a părut nici el incomodat de acest apendice apelativ. În fond, nu e cazul să facem crize de conştiinţă. Capitalei noastre i s-a spus deja Copenşpaga fără să se simtă cineva lezat. Cît despre romanul „Forsythe Şpaga“, nu-i departe ziua cînd îl vom citi şi ecraniza.

Indiferent dacă e prefaţa unui favor sau doar a unui tratament corect, şpaga reia relaţia din titlu: îţi dau ca să-mi dai. Uite banii, fă-mi rost de aviz. Ia plicul, dă repartiţia. Ţine teancul, trînteşte meciul. Relaţia dintre şpăguitor şi şpăguit are ceva din taina aproape erotică a cuplului bielă-manivelă. Fiecare termen trăieşte şi se omologhează prin complementul lui. Cine nu pricepe dialectica acestui sistem e fie aventurier, fie masochist, fie scandinav.

Tatăl meu, om de onoare şi candoare, a refuzat să se lase iniţiat în tehnica de plasare a şpăgii. Cu peste douăzeci de veri în urmă, omul a aflat că blocul în care locuia urma să fie zugrăvit şi că risca să rămînă fără iedera de pe balcon, care îl păzea de arşiţă. Îngrijorat, s-a grăbit să-l descoasă pe meşter. „Ce să fac ca să-mi lăsaţi iedera în pace?“ „Vorbiţi cu mine“ – a clipit complice meşterul. „Păi, pînă acum cu cine mama naibii am vorbit?“ s-a înfuriat tătînele, trîntind uşa în nasul şpagangiului şi despărţindu-se, cu aceeaşi ocazie, de iedera cea verde şi frumos curgătoare peste balcon. Căci dacă nu dai, nu numai că nu ţi se dă, ci ţi se şi ia.

Radu Paraschivescu este scriitor. Ultimul volum publicat: Dintre sute de clişee, Editura Humanitas, 2009.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.