Jurnal din anii ciumei

Publicat în Dilema Veche nr. 267 din 27 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Aşadar, criză... Ce criză? Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu, cînd îmi amintesc frumoşii ani de la ziar, cînd îl aveam şef pe celebrul S.Ţ., îmi trece orice tristeţe legată de tandemul criză-lectură. Lucrurile stăteau cam aşa: şeful primea cărţi din partea editurilor, pe care le prezenta într-o rubrică numită "Cartea în 100 de cuvinte". Alea 100 de cuvinte nu erau altceva decît copy-paste după prezentarea editorului. Aducea cele şase cărţi la redacţie lunea, pentru a fi scanate, pînă miercuri, cînd le lua înapoi pentru a le depozita, îmi imaginam eu, într-un fel de peşteră a lui Ali Baba, plină ochi cu tot ce a produs mai bun mintea umană. Cum salariul meu de junior editor nu ajungea pentru a acoperi cele şase cărţi, le dădeam la scanat luni şi, pînă miercuri dimineaţa, începea un adevărat festin-maraton pentru mine: trebuia să le citesc. Se întîmpla cîteodată să nu reuşesc, să mă prindă dom’ S.Ţ. cu cea de-a şasea carte la jumătate. N-am cunoscut frustrare mai mare. Dar hai să dăm timpul şi mai înapoi. Facultate. Sala de lectură. Manualul de ILR în faţă, în ciuda frigului, sudoarea nervoasă se prelinge pe lîngă guler. Aşadar, veteranus... mai dă-l dracu’ de veteranus. Te duci la dulapul de cote şi ceri Banii lui Martin Amis. A doua zi, examen. Cu cinci minute înainte de a intra la oral, realizez că ştiu în amănunt cam cît bea într-o noapte John Self, însă n-am nici o şansă de a lua examenul. În stînga mea, amicul Cristi Poştaru, actualmente flight attendant pe Qatar Airlines, încercănat ca un raton, a citit cot la cot cu mine Bioy Casares, Visînd la eroi şi Jurnal din războiul porcului. Bineînţeles, picăm examenul. Parcă nu era ILR, totuşi. Era altceva. Narcisa Forăscu ne-a picat, deci vorbim despre fonetică. Am tîrît restanţa aia vreo doi ani. Amicul Cristi era fenomenal: purta o bluză lălîie şi, cum avea vreo doi metri de oase deşirate, arăta cam ca un schelet din dansurile macabre. Bluza însă avea un rol precis la "împrumut", în Litere. Schema era clară: la trei cărţi împrumutate, una furată. N-o să uit niciodată cum arăta, cocoşat, cu Ubu roi, cărţoiul ăla imens, băgat în pantaloni. Eu eram mai modest, aveam pantalonii plini de poezie. Alea erau vremurile cînd trăiam amîndoi din 150 de mii pe săptămînă, bani din care trebuia să fumăm (eu) şi să ne bem cafelele (tot eu) în barul de la Litere. Distracţia maximă avea loc întotdeauna cînd Cristi se întorcea din vacanţele petrecute acasă, la Tulcea. Să nu vă imaginaţi că vorbesc despre peşti, zacuşti şi alte asemenea animale. Noooo, imaginaţi-vă că Biblioteca municipală a oraşului-port era extraordinar de dotată. Cristinelu venea cu bunătăţi de ultimă oră. Aşa am citit Tocaia Grande, aşa am citit Arhipelagul Gulag şi, Dumnezeule!, The World According to Garp. Ştiţi voi, seria mare de la Univers. De la biblioteca Institutului Goethe, de pe lîngă Paşapoarte, nu prea ne dădea mîna să "împrumutăm": de acolo am citit Toba de tinichea şi Omul fără însuşiri. Şi mai ţin minte cum ne-am pregătit într-o noapte pentru examenul de LEC, la Avram: Cristi stătea într-o garsonieră pe lîngă Titan, împreună cu pisoiul hiperactiv Schumi. Citeam Dicţionarul onomastic, fiecare cîte "o intrare", cu ceai de mentă şi un Schumi care exersa saltul mortal de pe perdea pe dulap, de pe dulap peste noi, de pe noi... Aşa am descoperit Şcoala de la Tîrgovişte. Via Tulcea. Dar hai să dăm timpul şi mai înapoi: liceu. Mă pregăteam să debutez glorios, în Vlăstare. Ştiţi voi, Eliade etc. scriam despre Dumnezeu s-a născut în exil, eram în clasa a IX-a şi deja aveam la activ două exmatriculări. Am descoperit în biblioteca liceului un tip, Márquez. Macondo m-a potolit, chit că au chemat-o pe mama să dea socoteală pentru absenţele beizadelei. Beizadeaua stătea în bibliotecă. După ore, aveam un itinerar fix: Biblioteca "Sadoveanu" (trei împrumutate, una furată), Biblioteca "Caragiale" (aidoma, deşi aici era mai greu, nu aveam acces la raft " nu ştiţi cît de ingenios te face nevoia), apoi biblioteca de cartier, de pe strada Stoian Militaru... A, şi să nu uit prietenul meu de la taraba de cărţi de lîngă staţia Br

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.