Lacune ale sistemului

Dan VASILIU
Publicat în Dilema Veche nr. 519 din 23-29 ianuarie 2014
Lacune ale sistemului jpeg

Acum cîteva săptămîni m-a sunat cineva de la BBC. Voiau să trimită un reporter în România ca să vorbească cu cei ce urmau să plece la muncă în Marea Britanie, pe 1 ianuarie, şi aveau nevoie de ajutor. Solicitările erau clare: „Vrem să mergem acolo de unde pleacă autocarele ca să vorbim cu cei care şi-au luat bilete. Avem nevoie să găsim înainte cîteva persoane dispuse să ne lase să le urmărim pregătirile: cum îşi fac bagajele, cum îşi iau rămas bun etc.“ Le-am spus că îşi pierd vremea, că nu o să fie nici o buluceală la graniţe şi, chiar dacă o să găsim cîteva persoane care pleacă în Marea Britanie în primele zile din ianuarie, tot nu se va ajunge la invazia pe care o anunţă presa tabloidă de la Londra.

Ca urmare, colaborarea noastră a picat. Dar cum s-a ajuns ca englezilor să le fie teamă de cîteva mii de români şi bulgari?

Răspunsul îl putem găsi în Camera Comunelor. În fiecare miercuri pe la amiază, premierul conservator David Cameron merge în Parlament pentru a răspunde întrebărilor. Nu e nici o surpriză că opoziţia îl atacă fără menajamente, dar, de mai bine de un an, aproape în fiecare săptămînă, laburiştii l-au luat peste picior şi au punctat cu replici bine plasate, legate fie de dubla recesiune economică, fie de privatizarea eşuată a sistemului de sănătate sau de scandalul de corupţie din sectorul bancar. Uneori, Cameron a rîs la glumele opoziţiei, alteori a răspuns cu o ironie fină. Dar au fost şi cazuri cînd, frustrat că cifrele nu îl ajută, premierul i-a făcut „idioţi“ pe adversarii săi politici.

Chiar şi cu un lider slab, precum Ed Miliband, laburiştii nu au avut altceva de făcut decît să stea şi să se uite cum conservatorii şi partenerii lor liberal-democraţi se scufundă încet, dar sigur. Iar asta s-a simţit în sondaje, unde laburiştii, fără să facă nimic concret, au luat un avans considerabil.

Spre a contraataca, David Cameron a mizat pe două subiecte sensibile pentru opoziţie. Primul a fost apartenenţa la Uniunea Europeană. Frustraţi de faptul că Bruxelles-ul le dictează cum să trăiască, din ce în ce mai mulţi britanici nu mai văd nici un avantaj în a fi membru al Uniunii. Forţat şi de euroscepticii din propriul partid, premierul britanic a promis cu jumătate de gură că va organiza un referendum, dacă va cîştiga viitoarele alegeri, pentru ca britanicii să spună clar dacă mai vor sau nu în Uniune.

David Cameron ştie, însă, că o eventuală ieşire ar însemna o izolare aproape completă şi, fără avantajele pieţei unice, un dezastru economic. De aceea, nu este exclus ca variante de ocolire a referendumului să fi fost deja găsite, în cazul în care conservatorii vor cîştiga viitoarele alegeri. Dar pentru asta, mai era nevoie de un subiect care să provoace spaime şi să deturneze atenţia de la problemele reale. Şi aici au intervenit în ecuaţie imigranţii.

În 2004, cînd au aderat zece state la Uniunea Europeană, laburiştii nu au impus restricţii pe piaţa muncii, estimînd că vor veni doar în jur de 13.000 de străini. Au sosit, în schimb, peste jumătate de milion. Mizînd pe această uriaşă greşeală, conservatorii au intoxicat piaţa cu mesaje alarmiste, care au fost propagate cu ajutorul tabloidelor.

„28 de milioane de români şi bulgari pot veni în Marea Britanie de la 1 ianuarie 2014“ e titlul lor preferat. Ce au evitat să spună tabloidele e că, spre deosebire de 2004 cînd s-au deschis graniţele, românii şi bulgarii au avut deja şapte ani la dispoziţie în care să îşi caute un loc de muncă. Pentru că restricţiile de pe piaţa muncii nu au însemnat un blocaj total, ci doar o îngreunare a procesului de intrare în legalitate.

Au existat şi cote alocate pentru anumite domenii, cum ar fi agricultura, dar şi un sistem care permitea, atunci cînd era nevoie, atragerea de personal calificat. Aşa au plecat în Marea Britanie mii de medici şi asistente din România. În plus, cine a vrut să lucreze în Marea Britanie s-a putut declara liber-profesionist. E adevărat, drepturile erau limitate şi nu puţine au fost cazurile în care patronii s-au făcut că plouă în ziua de salariu. Teoretic, după ridicarea restricţiilor, muncitorii români ar trebui să fie mai bine protejaţi şi ar putea accesa mai uşor faimoasele „benefits“, ajutoarele sociale pe care britanicii consideră că nu le merită nimeni altcineva.

Presa tabloidă a prezentat cîteva cazuri ale unor români care au reuşit să fenteze sistemul şi să încaseze zeci de mii de lire sterline. Dar numărul lor e insignifiant în comparaţie cu cel al britanicilor care fac acest lucru. Britanicii ştiu că sistemul are multe lacune şi se tem că un eventual nou val de imigranţi ar putea profita de pe urma lui. În acest context, vocile raţionale au fost repede ignorate. Informaţiile „scurse“ în presă care arătau că guvernul nu se aşteaptă la mai mult de cîteva mii de imigranţi sau faptul că ministrul de Interne, Theresa May, a amînat cu cîteva luni publicarea unui raport întocmit de experţi, care se pare că vehicula cifre similare, au fost îngropate sub valul de isterii întreţinute.

De acest fapt au profitat foarte mult extremiştii din Partidul Independenţei. Cu un discurs antieuropean şi de multe ori xenofob, Nigel Farage şi ai săi au strîns procent cu procent şi au ajuns, potrivit ultimelor sondaje, în poziţia de a putea obţine mai multe voturi decît conservatorii, la alegerile europene din luna mai. Atacurile la adresa românilor şi bulgarilor au făcut ca UKIP să ajungă de la 3%, în urmă cu cinci ani, la 25% în preferinţele pentru alegerile europene. E de aşteptat chiar ca partidul să intre pentru prima dată în Parlament, şi nu oricum, ci de pe o poziţie din care ar putea influenţa soarta viitorului guvern.

Preţul atacurilor lansate de UKIP, care vrea să-i trimită pe toţi imigranţii acasă şi îi acuză pe români şi bulgari de faptul că ridică nivelul criminalităţii, se măsoară în altfel de atacuri, rasiste de această dată. Deja au fost semnalate cazuri de români bătuţi pentru naţionalitatea lor, cu toate că poliţia s-a ferit să precizeze motivul agresiunilor, iar un medic român a trimis şi o scrisoare în care preciza că „în fiecare zi sînt întrebat de pacienţi de unde vin şi, după ce răspund, trebuie să îndur o atitudine rasistă.“

Ce s-ar putea face pentru calmarea spiritelor? l-am întrebat, la un moment dat, pe fostul primar laburist, Ken Livingstone. Era pe atunci în campanie pentru un nou mandat şi încerca să obţină voturile românilor, iar situaţia nu era încă atît de tensionată. „Răbdare“, mi-a răspuns. „Trebuie să aveţi răbdare. Presa ia mereu în vizor pe cineva. Au fost indienii, apoi polonezii, acum a venit rîndul românilor. Dar va trece. Aveţi răbdare!“

Dan Vasiliu este jurnalist la Radio România Cultural. A fost corespondent al Radio România Actualităţi la Londra.

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.