Lectura - o prioritate a politicilor educaționale

Monica ONOJESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 383 din 16 - 22 iunie 2011
Lectura   o prioritate a politicilor educaționale jpeg

„Cercurile de lectură“ este un proiect iniţiat în 2004 de Asociaţia Profesorilor de Română (ANPRO) ca un răspuns dat de practicieni la impasul în care se afla şi încă se mai află lectura şcolară, în general, şi lectura cărţii de literatură, în special. Cercurile – activităţi extraşcolare, cu acces neîngrădit care funcţionează pe principiul unor „comunităţi de lectură“ în care se discută liber despre orice fel de cărţi – au fost propuse ca o alternativă la tipul de lectură şcolară practicat la clasă. Deşi în cercuri se pot discuta texte de orice fel, preponderent este valorificată cartea de literatură, nu neapărat pentru potenţele ei estetice, ci mai ales pentru rolul ei formator, pentru măsura în care contribuie la dezvoltarea intelectuală şi personală a copiilor. Pe de altă parte, majoritatea profesorilor care participă la proiect, încă din al doilea an şi-au dublat activitatea practică cu una de cercetare didactică, subiecţii fiind grupul de elevi cu care lucrează. Iniţial cercetările lor (din categoria aşa-numită cercetare – acţiune) au urmărit diferenţele dintre lectura „metodică“ şi cea din afara clasei, motivaţiile (sau lipsa motivaţiilor), pentru una sau alta, interesele de lectură ale elevilor precum şi experimentarea unor strategii de lectură mai eficiente. Pe parcurs, multe dintre soluţiile experimentate în cercuri au fost transferate în clasă. S-a produs însă şi mişcarea inversă, discuţiile din clasă extinzîndu-se într-un cadru mai puţin formal, cel al cercurilor. În momentul de faţă ne interesează crearea unui curent în favoarea unei schimbări de perspectivă în abordarea literaturii în clasă. Adică, ne dorim, odată cu noile programe şcolare, o abordare mai firească, cu luarea în considerare a „drepturilor“ cititorului. 

În cei şapte ani de existenţă, proiectul s-a extins considerabil. Au fost cooptaţi profesori şi învăţători din majoritatea judeţelor. În acelaşi timp, proiectul s-a deschis şi spre alte categorii interesate de problema lecturii la tineri: bibliotecari, librari, editori, cercetători, părinţi sau scriitori.  Una dintre primele activităţi a fost un atelier prin care se urmărea crearea atmosferei şi împrietenirea copiilor în numele cărţilor pe care fiecare le-a adus cu sine ca să le dăruiască celorlalţi. Fiecare copil sau profesor şi-a scris propria pagină cu recenzii, cu ilustraţii, cu promo-uri în viitoarea carte mare. Apoi s-au adunat paginile şi, la propriu, s-a confecţionat „Cartea mare“. În ea intră Jurnalul Ioanei Em. Petrescu şi Despre idei  a lui H.-R. Patapievici, Borges cu Cărţile şi noaptea, Jules Verne cu Doi ani de vacanţă. Nu lipsesc Micul prinţ, Singur pe lume, Robinson Crusoe, poveştile lui Andersen şi o carte la modă printre cei mici, Jurnalul unui puşti. Harry Potter nu se mai bucură de interes, în schimb rămîn în top cei trei muschetari şi, surpriză, Sărmanul Dionis.  

În ultima zi, liceenii au dat propria replică la Cărţile care ne-au făcut oameni (editor Dan C. Mihăilescu, Humanitas, 2010), vorbind despre cărţile care ne/îi fac oameni. Îşi au deja propriile liste de lecturi formatoare. Descopăr destule titluri care apăreau şi în listele Ioanei Pârvulescu, ale Anei Blandiana, ale lui Andrei Pleşu ori Mihai Mănuţiu. Jules Verne se regăseşte şi în lista lor, chiar dacă nu cu Insula misterioasă, se regăsesc şi Cei trei muschetari. E adevărat că sînt şi Alchimistul, Dama cu camelii, Pe aripile vîntului, alături de La răscruce de vînturi. Se regăseşte surprinzător de multă literatură din secolul al XIX-lea. Probabil aici au un rol important colecţiile iniţiate de diferite ziare. Dacă m-aş fi aşteptat la Poe, a fost o surpriză să apară pe cel puţin două liste Litera stacojie a lui N. Hawhtorne. Cîţiva copii recomandă Tolstoi cu Moartea lui Ivan Ilici şi Război şi pace (nu Anna Karenina! se spune răspicat). Se recomandă Dante; măcar Infernul ar trebui citit. La cerc ei au citit Divina Comedie, în întregime. Timid, cineva pronunţă şi Don Quijote. Chiar dacă există potriviri de titluri între cărţile liceenilor şi cele ale celor 19 oameni de cultură care  îi răspund lui Dan C. Mihăilescu, aceasta nu înseamnă mare lucru. Este bine că există cărţi, aceleaşi, socotite esenţiale de generaţii de cititori, aflate la o distanţă de aproape o jumătate de veac unele de altele. Dar asta nu înseamnă că automat toţi cei care au citit sau citesc aceste cărţi s-au „făcut oameni“. Aceasta depinde în primul rînd de ei. Mă întreb atunci: bine, dacă pînă la urmă felul în care te raportezi la lectură şi la cărţi este o problemă personală, atunci ce rost mai au cercurile? Ce fel de cititor îşi propun să formeze? În termenii programei şcolare ar trebui să spun: un cititor competent, un cititor care să citească şi să prelucreze eficient informaţiile pentru tot restul vieţii, un cititor reflexiv, un cititor critic, un cititor care să trăiască plăcerea lecturii etc. Ideal ar fi să se poată realiza toate acestea, dacă nu la şcoală, măcar la cercuri. Însă nu se poate da nici o garanţie de reuşită. Cercurile pot face totuşi foarte multe: cultivarea interesului pentru lectură, descoperirea plăcerii lecturii, chiar dacă uneori nu trece dincolo de simple forme de seducţie, plăcerea discuţiilor libere despre cărţi în care subiectivitatea nu este cenzurată de nimeni. Şi mai ales ceea ce mi se pare cu adevărat important: îi poate face pe copii să descopere că prin marea literatură îşi pot apropria spaţiul, epocile, destinele altor oameni şi, în ultimă instanţă, le mediază autocunoaşterea.  

Printre exerciţiile aproape nelipsite din stagiile de formare profesională sînt cele prospective. „Formabilii“ sînt puşi în situaţia de a-şi vedea instituţia/şcoala, viaţa personală ori statutul profesional peste un număr de ani. Se mizează pe capacitatea individului de a-şi pune imaginaţia în serviciul realităţii, stimulîndu-se descoperirea unor soluţii şi a modalităţilor de punere în practică. Iată ce mi-aş dori să se întîmple peste 5 sau măcar peste 10 ani: 

• proiecte ca „Cercurile de lectură“ şi „Lecturiadele“ să fie intrate deja în limbajul comun al elevilor şi profesorilor din întreaga ţară;  n mass-media care să susţină campanii de stimulare a lecturii cu implicarea tuturor cetăţenilor ţării. În fond nu numai toată America, ci şi „toată România“ poate citi; 

• un institut măcar, dacă nu mai multe, care să aibă ca obiect de cercetare mecanismul lecturii, mai ales în cazul tinerilor cititori; 

• edituri care să investească nu numai în studii de piaţă pentru obţinerea profiturilor pe termen scurt din auxiliare didactice cu răspunsuri „definitive“ la orice dilemă, ci susţinînd programe de promovare a lecturii, mai ales în rîndurile tinerilor cititori. Profitul pe termen lung va fi sigur; 

• scriitori români care să nu se simtă desconsideraţi doar pentru că scriu cărţi bune pentru copii; 

• un Minister al Educaţiei care să considere lectura problemă prioritară a politicilor educaţionale; 

• un curriculum naţional în care „într-o societate a cunoaşterii“ literatura română ori străină să-şi aibă locul bine meritat. În fond, cel mai accesibil şi mai profund discurs despre om şi despre condiţia sa în lume se găseşte în cărţile mari ale omenirii; 

• părinţi buni şi buni cititori ei înşişi care să-şi facă timp să citească şi să discute cu copiii lor despre cărţi. În fond, ei sînt primii care-şi pun amprenta asupra viitorului de cititor al propriilor copii; n profesori nestresaţi şi dispuşi să facă cu zîmbetul pe buze încă ani buni de voluntariat în slujba lecturii; 

• şi, în sfîrşit, absolvenţi, indiferent de profilul şcolii,  care să treacă bacalaureatul doar după ce au dovedit că au citit, au recitit şi şi-au apropriat o listă de cel puţin 10 cărţi fondatoare din literatura lumii, începînd cu Iliada şi Odiseea.  

Monica Onojescu este profesoară de limba şi literatura română, coordonatoarea proiectului „Cercurile de lectură“.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.