Legea şi protecţia presei

Liana GANEA
Publicat în Dilema Veche nr. 291 din 11 Sep 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Potter Stewart, judecător la Curtea Supremă a Statelor Unite, arăta într-un discurs în 1974, la Yale Law School, că presa este "singura afacere privată căreia i se dă protecţie constituţională explicită". Judecătorul afirma că libertatea presei reprezintă o componentă structurală a Constituţiei Statelor Unite şi sublinia ideea că acest drept este diferit de dreptul la libera exprimare. În virtutea faptului că joacă rolul "celei de-a patra puteri în stat", presa beneficiază de drepturi speciale în a critica liber persoanele publice şi a fi protejată în procesele de defămaire, în a-şi proteja sursele, în a avea acces în locuri în care publicul nu are acces, în a decide asupra conţinutului informaţiei pe care o difuzează către public. Cetăţeanul simplu are şi el un drept la libera exprimare, dar nu beneficiază de aceleaşi protecţii speciale. "Presa liberă însemna o monitorizare organizată, expertă, a autorităţilor. (...) Această formidabilă supraveghere a puterii oficiale este lucrul de care s-a temut Coroana Britanică şi ceea ce Fondatorii Americani au decis să rişte" " mai spunea judecătorul Stewart. Realitatea ne arată că încă mai există cazuri în care dreptul la libera exprimare este restrîns în mod nejustificat de autorităţi, inclusiv de către instanţele de judecată Iată că şi autorii Constituţiei României şi-au asumat acest risc. Constituţia, adoptată în 1991 şi revizuită în 2003, reglementează libertatea de exprimare şi libertatea presei prin articolele 30 (Libertatea de exprimare) şi 31 (Dreptul la informaţie). Primele patru paragrafe ale art. 30 statuează inviolabilitatea dreptului la libera exprimare, interdicţia cenzurii, faptul că libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii şi că nici o publicaţie nu poate fi suprimată. Însă paragrafele 6, 7 şi 8 impun o serie de restricţii severe, formulate imperativ, asupra dreptului la libera exprimare: interdicţia de a prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei, dreptul la propria imagine, interdicţia de a defăima ţara şi naţiunea, răspunderea editorului sau a autorului pentru informaţia publicată ş.a. Aceste formulari restrictive au consecinţe practice în protejarea dreptului fundamental la libera exprimare. Astfel, realitatea ne arată că încă mai există cazuri în care dreptul la libera exprimare este restrîns în mod nejustificat de autorităţi, inclusiv de către instanţele de judecată, deşi România este semnatară a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Prevederile acesteia " ca şi jurisprudenţa Curţii Europene (CEDO) " sînt parte a dreptului intern şi ar trebui să primeze în cazul unui conflict cu legea internă. Un caz recent relevant este cel în care o jurnalistă din Constanţa a fost condamnată de instanţele interne pentru o afirmaţie pe care aceasta o făcuse bazîndu-se pe materiale deja publicate în presă. Jurnalista a trebuit să-i plătească primarului Constanţei 57.000 de lei daune morale şi cheltuieli de judecată (cam de 30 de ori venitul mediu al unui jurnalist), să-i ceară scuze printr-o scrisoare publică şi să publice hotărîrea judecătorească într-un ziar din Constanţa şi unul de circulaţie naţională. Interesant că primarul Mazăre nu a dat în judecată, pentru acele afirmaţii, sursa primară " unul dintre cele mai mari ziare din România ", ci a preferat să o dea în judecată individual pe jurnalista care le-a reprodus. Astfel de pedepse, care suferă în primul rînd de o lipsă a proporţionalităţii, au ca rezultat faptul că descurajează discutarea liberă a unor chestiuni de interes public. Bazîndu-se pe legea fundamentală, Curtea Constituţională a marcat în mod nefericit intrarea României în Uniunea Europeană prin declararea în ianuarie 2007 ca neconstituţională a unei legi care dezincrimina insulta şi calomnia. Organizaţiile de drepturile omului şi organizaţiile jurnaliştilor cereau de ani de zile eliminiarea posibilităţii unei pedepse penale pentru exprimare. Argumentul este acela că este suficientă pedeapsa civilă. Aceasta trebuie aplicată cu respectarea principiilor CEDO. O condiţie este să se aibă în vedere buna-credinţă a jurnalistului şi caracterul de interes public al informaţiei publicate şi să se respecte principiul proporţionalităţii. Atît jurnalistul cît şi orice altă persoană care se exprimă nu trebuie transformaţi în infractori cu cazier penal. Dezincriminarea insultei fusese acceptată de Parlament în perioada guvernării PSD, iar în 2006 Macovei, ministrul Justiţiei la acea dată şi important promotor al dezincriminării defăimării în perioada în care activa ca avocat de drepturile omului, a convins legiuitorul să elimine şi calomnia din Codul penal. O decizie istorică a Parlamentului, care a fost spulberată de decizia ulterioară a Curţii Constituţionale. Aceasta a afirmat că eliminarea încalcă paragraful 8 al art. 30 din Constituţie: "(…) Delictele de presă se stabilesc prin lege". Curtea a lăsat să se înţeleagă că doar pedeapsa penală este remediul eficient pentru protejarea dreptului la demnitate al persoanei. În acest moment putem vorbi de o dispută asupra efectelor deciziei Curţii, existînd voci care afirmă că abrogarea abrogării nu echivalează cu o repunere în vigoare a articolelor dezincriminate. În fapt, autorităţile judiciare au interpretat decizia Curţii ca o revenire a insultei şi calomniei în Codul penal. Din fericire, noul Cod penal adoptat de Parlament anul acesta nu mai conţine articole care să reglementeze insulta şi calomnia. Însă o serie de alte prevederi restrictive la adresa libertăţii de exprimare rămîn în ambele noi coduri " civil şi penal (cele două acte normative nu au intrat încă în vigoare). Au existat contestatari ai procesului de adoptare a celor două coduri. Aceştia au criticat în principal lipsa unei suficiente dezbateri publice asupra textelor de lege şi lipsa studiilor de impact. De exemplu, în cazul prevederilor care vizează presa, Ministerul Justiţiei a ignorat complet consultarea cu organizaţiile breslei. Rezultatul a fost dezastruos. Proiectele de cod civil şi penal înaintate spre dezbatere Parlamentului conţineau o serie de prevederi care restrîngeau dreptul la libera exprimare şi puneau jurnaliştii şi pe cei care ar fi dorit să aducă în atenţia publicului chestiuni de interes public în imposibilitatea de a o face. La negocierile dure din Parlament, organizaţiile de media nu au obţinut decît jumătate din ceea ce ar fi trebuit modificat. Comisia de redactare a Codului civil a reglementat presa ignorînd total obligaţia de a proteja dreptul la libera exprimare. De pildă, a existat încercarea de a introduce obligativitatea publicării unui drept la replică pentru presa scrisă, o obligativitate care a fost considerată neconstituţională în Statele Unite şi nedemocratică în Marea Britanie. Comisia de redactare a copiat reglementările în vigoare în legislaţia audiovizuală, dar a şters din articolele copiate acele paragrafe care detaliau modul de publicare a dreptului la replică şi care sînt rezultatul înţelegerii de către Consiliul Naţional al Audiovizualului a necesităţii protejării dreptului la libera exprimare. Alte prevederi care vor sta desupra capului jurnaliştilor, precum sabia lui Damocles, sînt cele referitoare la dreptul la viaţă privată, reglementat şi în noul Cod penal şi în cel civil. Din fericire, capitolul referitor la dreptul la replică a picat la votul din Parlament. Au rămas totuşi o serie de alte prevederi restrictive care vor da bătaie de cap presei, din momentul intrării în vigoare a Codurilor. Dacă a fost eliminată posibilitatea confiscării tirajului unui ziar sau posibilitatea interdicţiei publicării unui articol (aici argumentul organizaţiilor de media a fost că cenzura este interzisă de Constituţie, argument contestat de comisia de redactare prin apelul la paragrafele 6, 7, 8 menţionate mai sus), noul Cod civil introduce totuşi posibilitatea unei interdicţii temporare a publicării. Nu este clar cum va funcţiona acest lucru în practică. Ar putea avea efecte pozitive " de exemplu, interdicţia de a redifuza filmul cu profesoara "porno" ", dar ar putea avea efecte negative grave prin oprirea de la publicare a unor anchete difuzate în serial. Asigurările pe care organizaţiile de media le-au primit de la comisiile de redactare şi de la parlamentari " că judecătorii vor şti cum să ţină dreaptă balanţa justiţiei " nu sînt liniştitoare. Nu pentru că nu există încredere în sistemul de justiţie, ci pentru că sistemul poate să comită erori, aşa cum s-a întîmplat în nenumărate cazuri, atunci cînd legea nu îl ajută pe judecător. Alte prevederi care vor sta desupra capului jurnaliştilor, precum sabia lui Damocles, sînt cele referitoare la dreptul la viaţă privată, reglementat şi în noul Cod penal şi în cel civil. Noul Cod penal mai conţine cîteva infracţiuni care afectează libertatea de exprimare: compromiterea intereselor justiţiei, comunicarea de informaţii false, propaganda pentru război, divulgarea secretului care periclitează siguranţa naţională (ele se regăsesc în forme asemănătoare şi în Codul în vigoare). Cum lupta pentru păstrarea garanţiei constituţionale la libertatea de exprimare şi libertatea presei acordată în primele paragrafe ale art. 30 este una ce nu se va încheia curînd cu un tratat de pace, trebuie să fim atenţi la cum vor fi adoptate noi legi care vizează libertatea de exprimare " vezi legea criminalităţii informatice, legea audiovizualului, legea serviciilor publice de radio şi televiziune, legea pornografiei şi cine ştie ce se mai pregăteşte…

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.