Litoralul în vremea Elenei

Răzvan ADAM
Publicat în Dilema Veche nr. 545 din 24-30 iulie 2014
Litoralul în vremea Elenei jpeg

Litoralul românesc a fost o afacere de succes a perioadei comuniste. Acoperea multe paliere, nu doar turism de masă, în giganticele hoteluri din noile staţiuni. Străinii erau trataţi preferenţial, în special cei occidentali. Aveau magazinele lor, restaurante şi discoteci sau hoteluri doar de ei frecventate. Pentru ei tarifele erau atît de mici, încît micile neajunsuri treceau neobservate. Propaganda bătea monedă pe ospitalitatea românească, Radio Vacanţa turuia zilnic, în patru limbi, despre minunatul litoral romînesc. Aparatul de partid stătea şi el într-o staţiune special creată pentru odihnă. Trenurile erau pline ochi, din iunie pînă la sfîrşitul lunii septembrie. Curse charter aduceau la Constanţa turişti occidentali, în special din ţările nordice, iar din ţările socialiste soseau turişti cu maşinile proprii doldora de mărfuri pe care le vindeau pe plajă. Te puteai caza la gazde în 2 Mai, la Tuzla sau Eforie. La Vama Veche nu era nimic. Un mic bufet şi un pîlc de case. La bufet aveau două articole: apă minerală şi vin la litru „Corăbioară“. Atît.

Toate formaţiile cunoscute cîntau vara pe litoral. Iris, Holograf, Compact, plus o grămadă de solişti se îngrămădeau să prindă un contract pe litoral. Festivaluri de tot felul, transmise de unica televiziune de partid şi de stat, ţineau ocupată mintea poporului dornic de relaxare. Seara, luminile cucereau întunericul. Felinare, firme luminoase, spoturi, bîlciuri colorate contrastau cu bezna în care se cufundase restul ţării. Serviciile erau îndoielnice. Mîncarea de obicei era proastă. Berea, la fel. Şi totuşi, care a fost reţeta acestui succes teribil pentru acea vreme? Poate două corzi sensibile speculate la maxim: ignoranţa (nu exista grad de comparaţie şi nici o cultură a călătoriilor sau a diversităţii destinaţiilor) şi mîndria naţională (era frumos la noi, veneau valuri-valuri de străini de toate naţiile, eram căutaţi, băgaţi în seamă). Peste toate, însă, a stat munca multor profesionişti. Proiectarea, execuţia şi gestionarea staţiunilor de la Marea Neagră au fost cu adevărat priorităţi naţionale.

„Nu putem să aruncăm valută în străinătate. Turismul românesc a fost organizat pentru a aduce turişti şi valută în ţară, nu să dăm valuta noastră în străinătate.“ Aceasta era directiva lui Ceauşescu privitoare la turism.

Un loc aparte l-a avut staţiunea Neptun. În anul 1966, Nicolae Ceauşescu inaugura vila de protocol de la Neptun. Ambiţia cuplului dictatorial era să aibă o staţiune care să rivalizeze cu Piţunda, unde trăgeau elitele ţariste şi, mai apoi, cele sovietice, sau cu Insula Brioni, luxoasa staţiune a lui Iosip Broz Tito.

Gheorghiu-Dej a proiectat planurile de modernizare a litoralului, cu vile pentru demnitari şi case de odihnă pentru activişti de partid, scriitori, ziarişti, oameni de cultură şi artă. N-a mai apucat să se bucure de ele. În cea mai arătoasă vilă s-a instalat Ceauşescu, urmat de Ion Gheorghe Maurer şi, în ordine alfabetică, Gheorghe Apostol, Alexandru Bîrlădeanu şi Emil Bodnăraş. Pînă atunci, Bodnăraş se cazase la Mangalia, Bîrlădeanu la Costineşti, iar Gheorghiu-Dej la Eforie. Elena Ceauşescu urmărea tot aparatul de partid cazat într-un complex de vile. „Să se mai termine odată cu prostituţia!“, avertizase ea, după ce a aflat despre vieţile amoroase ale demnitarilor aflaţi la odihnă pe malul mării.

Răzvan Adam este editor al revistei tour.ist, lunar de turism.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.