Măcar locuim împreună

Mihaela ŢÂNŢAŞ
Publicat în Dilema Veche nr. 322 din 15-21 aprilie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă trăieşti în România, ai în jur de 30 de ani şi nu eşti căsătorit(ă), deşi cîştigi bine spre foarte bine, pentru campaniile de marketing sau de publicitate eşti virtual inexistentă. Pînă de curînd, reclamele de la televizor erau aproape în exclusivitate dedicate „persoanelor de 25-45 de ani, mediu urban, cu sau fără copii, căsătorite“. Mai nou, se pare că unii oameni din companii şi-au revizuit puţin „publicul-ţintă“, făcînd loc unei noi categorii de interes: „persoane căsătorite sau care măcar locuiesc împreună“. Nu ar fi prima dată cînd oamenii din birourile de marketing ale companiilor sau din agenţiile de publicitate ignoră anumite categorii de public – cîte reclame dedicate ascultătorilor de manele aţi văzut (în afară de cele făcute de cîntăreţii de gen înşişi)? De data aceasta însă, am rămas chiar în urma legislativului; descoperim acum o categorie ce – ca o recunoaştere publică a amplorii fenomenului – a fost oficial introdusă în recensămîntul din 2002 sub denumirea de „concubinaj“. La vremea respectivă, doar 3,8% dintre români îşi declarau acest statut. Un procent mic faţă de cîte cupluri de români se presupune că preferă acest tip de relaţie în realitate (pînă la de 10 ori mai mult printre cei între 25 şi 35 de ani), dar justificabil pentru un statut nou, abia legitimat şi scos „din gura lumii“ şi din asumarea căruia e încă greu să vezi vreun avantaj. În plus, nici nu ne prea place cuvîntul „concubinaj“, cu aura sa desprinsă din jurnalele de ştiri senzaţionaliste – ştiu oameni care, decît să declare că trăiesc „în concubinaj“, mai degrabă ar da urgent o fugă la Oficiul Stării Civile, deşi mai speră să nu fie găsiţi acasă la următorul recensămînt. Pînă una-alta „măcar locuiesc împreună“.

Ce se ascunde însă în spatele acestui „măcar“? Un „nu sînt căsătoriţi încă“, doar o amînare a căsătoriei, o etapă intermediară, sau chiar nu mai vor românii să se căsătorească? E căsătoria în pericol, aşa cum se vehicula în cîteva articole din presa ultimilor ani, şi sînt cei 200 de euro de la stat suficienţi pentru a o salva? Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, începînd cu 2003, numărul căsătoriilor a reînceput să crească, ceea ce s-a schimbat e vîrsta medie la prima căsătorie: în medie, femeile românce se căsătoresc acum la 26 de ani, tot în medie însă au primul copil la 25. Dacă ar fi să ne luăm după medii deci, ne căsătorim abia după apariţia primului copil. Şi, cu siguranţă, există numeroase cazuri în care aşa se întîmplă. Dar printre cei care „locuiesc împreună“ există mai multe tipologii.

Genul „Sîntem încă prea tineri“ şi genul „Nu sîntem încă pregătiţi“, care se confundă pe alocuri şi apar, de obicei, din necesitatea unui răspuns la întrebările insistente ale rudelor mai în vîrstă şi ale prietenilor deja căsătoriţi „Şi voi, cînd...?“. În cazul primului gen, cu siguranţă problema nu se pune neapărat în termeni de vîrstă – nu e chiar ca în cazul majoratului, să ajungi, vrei, nu vrei, la vîrsta căsătoriei, ci mai degrabă e vîrsta impusă ca normă în cercul de prieteni: cînd toţi cei din jur încep să se căsătorescă şi discuţiile se învîrt doar în jurul „cererii“ şi a aranjamentelor de nuntă, presiunea e mai mare decît cea a cicălelilor părinţilor.

Genul „Ne e foarte bine aşa“ şi genul „De ce să stricăm ce avem deja“ apar de multe ori ca reacţie la experienţele celor din jur: om fi scăpat de gura lumii, dar nu scăpăm uşor de tras cu ochiul la ce li se întîmplă celorlalţi. Şi, cînd o mare parte din prietenii tăi au trecut printr-un divorţ înainte de 30 de ani, şi asta nu mult după căsătorie, e mai greu să ignori teama că, odată cu semnarea hîrtiilor, relaţia se va schimba sau gîndul că viaţa, cu provocările şi aventurile ei, se sfîrşeşte odată cu căsătoria.


Pe lîngă aceste genuri, vechi de cînd lumea, sînt cîteva mai noi şi din ce în ce mai întîlnite: „O să ne căsătorim cînd apar copiii“ şi genul „Urăsc nunţile“ – care nu sînt neapărat împotriva căsătoriei în sine, ci a modului pre-ambalat în care li se pare că se consumă această ceremonie pe care o vor în continuare romantică. Dacă se căsătoresc, şi mulţi o fac, vor să o facă în felul lor: într-o vacanţă într-o locaţie exotică unde dau din întîmplare peste un birou de căsătorii de urgenţă sau singuri la Starea Civilă cu martori convocaţi în ultimul moment; sau găsiţi la faţa locului, anunţîndu-şi famiile ulterior şi păstrîndu-şi numele de dinainte de căsătorie (ceea ce le dă dureri de cap celor în faţa cărora ajung la un moment dat să îşi declare copiii şi pentru care faptul că părinţii au nume diferite înseamnă un singur lucru: „deci nu sînteţi căsătoriţi“), înlocuind nunta cu un chef pe plajă, sau alte opţiuni care să le reflecte mai mult personalitatea. Cu ei şi cu cei mai sus amintiţi, nu instituţia căsătoriei e în pericol, ci mai degrabă firmele organizatoare de nunţi ar trebui să-şi facă probleme. Cei care răspund cu convingere „niciodată“ la întrebarea „Voi cînd aveţi de gînd să vă căsătoriţi?“ şi cei care au trecut o dată prin asta şi preferă să nu repete experienţa nu sînt nici ei atît de numeroşi încît să devină o ameninţare pentru cei care încearcă să apere „Instituţia“. Şi pot să stea liniştiţi şi în privinţa celorlalţi, se căsătoresc mai tîrziu şi în felul în care vor ei. Majoritatea ajung să se căsătorească, iar pînă atunci măcar locuiesc împreună.

Mihaela Ţânţaş este Strategic Planner la Saatchi & Saatchi şi masterand în antropologie la SNSPA.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.