Mai bine să ştim totul decît nimic

Alex ŞTEFĂNESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 364 din 3 - 9 februarie 2011
Mai bine să ştim totul decît nimic jpeg

Am publicat în 2007 un Jurnal secret care mi-a adus mai multă preţuire şi simpatie decît miile de articole şi zecile de cărţi de critică literară pe care le-am scris de-a lungul vieţii. La una dintre lansări, organizată la Lăptăria lui Enache, au vorbit Ion Caramitru şi Mircea Dinescu, iar la cea de-a doua – Sandra Stoicescu şi Liana Pătraş (acum, Alexandru). Chiar şi adversarii mei literari mă felicită pentru această carte, uneori involuntar, vrînd de fapt să mă ironizeze: „Vai, domnule Alex Ştefănescu, n-am apucat să vă citesc jurnalul, l-a luat soţia mea şi nu l-a mai lăsat din mînă!“. Editura Corint a tipărit în 2010 o a doua ediţie, la cererea librarilor.

Sînt încîntat ca o fată bătrînă cerută în căsătorie de Brad Pitt. Dar... există o problemă.

Aproape toţi cititorii mei, bine sau rău intenţionaţi, au o nedumerire: cum poate fi „secret“ un jurnal publicat?  Publicat nu după moartea autorului, din iniţiativa unor succesori abuzivi, ci destinat de la început, chiar din momentul scrierii lui, publicării.

Explicaţia este următoarea: am scris jurnalul ca şi cum ar fi secret, deşi ştiam că va apărea (întîi în reviste şi apoi într-o carte). Scriindu-l astfel, am polemizat, indirect, cu alţi autori de jurnale, care nu merg cu sinceritatea pînă la capăt şi, mai discret sau mai vizibil, îşi înfrumuseţează imaginea şi îşi justifică a posteriori acţiunile. Cînd scriu despre ei înşişi, scriitorii români n-au forţa morală necesară ca să se descrie aşa cum sînt. Ori nu ştiu cum sînt, ori ştiu, dar nu vor să se ştie cum sînt. De la Marin Preda (care pare cel mai firesc-sincer dintre toţi) şi pînă la Adrian Marino (care pare o instanţă intransigentă şi incoruptibilă), ei se prezintă invariabil într-o lumină favorabilă, povestind sau sugerînd că au avut succes la femei şi că au creat o operă insuficient apreciată de contemporani. Gabriel Liiceanu declară, într-o carte, că în adolescenţă nu se masturba. Chiar dacă ar fi adevărat, însuşi faptul de a face cunoscută lumii această dovadă de bună purtare reprezintă un mod copilăresc de înfrumuseţare a imaginii proprii. Cînd vorbeşte despre orice altceva (şi despre oricine altcineva), Gabriel Liiceanu, pe care îl admir de o viaţă întreagă, are un fel de clarviziune demiurgică. Dar cînd vorbeşte despre sine, se pierde complet, devine neconvingător.

Eu cred că într-un jurnal trebuie să divulgi în legătură cu tine însuţi chiar şi ceea ce este neconvenabil. În schimb, consider că este cu desăvîrşire interzis să divulgi secretele pe care ţi le-au încredinţat alţii – prin „secrete“ înţelegînd chiar şi ceea ce ai aflat dintr-o nevinovată convorbire telefonică. Cine ţi-a spus ceva ţi-a spus ţie şi se subînţelege că nu ai voie să pui în circulaţie acel ceva. În plus, cum poţi să garantezi exactitatea a ceea ce citezi? Cînd Paul Goma scrie, în mahalagescul lui jurnal, „Am vorbit cu X la telefon şi el mi-a spus că...“ mă îngrozesc, pentru că urmează o reconstituire din memorie (şi încă o memorie tendenţioasă) a unor replici, date într-un anumit context greu de reconstituit. Ce abuz! În felul acesta i se poate atribui oricui orice afirmaţie.

Trecerea de la secretizarea a tot ce mişcă-n ţara asta şi în afara ei, practicată în timpul lui Ceauşescu, la sinceritatea dusă pînă la lipsa de pudoare şi la promiscuitate, din vremea noastră, este, orice s-ar spune, sănătoasă. Mai bine să ştim totul decît să nu ştim nimic. Din mlaştina de adevăruri obscene, banale, stupide, insignifiante etc. iese la iveală, în cele din urmă, ca un nufăr, şi adevărul propriu-zis.

Şi totuşi. Ca să divulgi un secret, îţi trebuie discernămînt, îţi trebuie o anumită competenţă – cum să-i spun, pe înţelesul lui Horia-Roman Patapievici – gnoseologică. Cele mai multe secrete divulgate de televiziuni sînt secrete anatomice, din acelea la care au acces ginecologii. Analiştii politici nu ajung nici ei niciodată la un secret, nu investighează viaţa politică, ci comentează declaraţiile oamenilor politici date în faţa camerelor de luat vederi. Analiştii noştri politici sînt, de fapt, un fel de... cronicari TV. De multe ori, de exemplu cînd apare presentimentul unui cutremur devastator, sînt chemaţi să se pronunţe asupra acestei eventualităţi şi seismologi, şi astrologi, ca şi cum şi oamenii de ştiinţă, şi prezicătorii ar merita aceeaşi atenţie. Secretele se vînd bine, întrucît cei care le cumpără nu sînt atenţi la calitatea lor. Un guru care se încruntă cu aerul că vede ce e de văzut în viscerele planetei creează mulţimilor fiorul dezvăluirii unui adevăr ocult, apoi toată lumea uită momentul şi nimeni nu înregistrează faptul că profeţia nu s-a împlinit. 

Oricum, mai bine informat superficial decît neinformat. Mai bine golan decît activist.

Alex Ştefănescu este critic literar şi a publicat în 2007 cartea Jurnal secret la Editura Corint.  

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.