Noroc că evoluţionismul nu are o estetică intrinsecă. Şi nici o morală ataşată acestei estetici. Evoluţionismul propune mai degrabă o estetică cauzală. Îţi spune de ce a ajuns x sau y să fie considerat frumos. Şi nu face consideraţii calokagatice, de tipul „este bine şi adevărat că x sau y sau veta e frumoasă“. Acum, că am făcut această introducere, haideţi să vedem cît de des îşi clăteşte ochii mama. Mama natură. 

Un personaj virulent 

Iudaismul timpuriu îngloba cultul unei doamne Dumnezeu, Aşerah, zeiţă a fertilităţii şi a naturii, cu sîni şi coapse generoase. Doamna God, ce naiba! Aşerah a fost aruncată din panteonul şi aşa destul de rarefiat, condamnată la invizibilitate, lăsîndu-i consortului toate meritele creaţiei. Poate de la înălţimea acestui exil vine şi virulenţa ei. 

Hai să o cunoaştem, nu dintr-o perspectivă wicca, ci mai degrabă ca un portret antropomorfizat. Mama Natură (MN) este pragmatică şi crud de indiferentă la adresa suferinţelor provocate creaturilor ei. MN nu se trezeşte dimineaţa, în ascunzătoarea ei, să-şi împodobească chipul, să-l feminizeze cumva. Ea este cea care aruncă fardul şi boiul peste tot poporul, îndemnînd la înşelătorie, iluzie şi mistificare. Nu vă lăsaţi prostiţi, cetăţeni. MN nu vă vrea binele. Vă vrea boaşele. 

Selectivă. Selectivă sexual 

MN e o meşteşugară a aspectelor aparent inutile ale creaţiei. Ea i-a dăruit păunului coadă, astfel că amărîtul trebuie să stea în ţarcuri ca să nu-l mănînce jivinele, pentru că podoaba îl încurcă în viaţa de zi cu zi. Coadă care nu-l face frumos decît în ochii vreunui hegeloman de duminică, şi nu în rîndul femelelor curcoforme din propria lui rasă. Coadă care-l face însă, potenţial, dezirabil sexual. Pentru aceleaşi femele antemenţionate, evident. 

Apropo, MN le-a pus femeilor sîni pe piept, într-o celebrare a inutilităţii, de ajung săracele-bine-dotate să nu înţeleagă nimic dintr-o fugă sănătoasă sau să trebuiască să facă manevre de manipulare la culcare. Iar noi, bărbaţii, venerăm întru frumos acele bucăţi de carne ca o dovadă vie a calităţilor materno-morale ale purtătoarelor. Se pare că alăptatul s-ar fi realizat mai eficient cu un rînd de mamele mici, ca la căţele. Dar mama nu a vrut aşa. Pentru că nu ar fi fost frumos pentru noi. 

MN are, evident, altă treabă decît Herr IHVH. Dacă domnul se ocupă cu selecţia naturală, încurajînd indivizii dintr-o specie, de la o generaţie la alta, să devină mai ageri şi mai eficienţi, MN este şefa departamentului de selecţie sexuală. Ea ne solomoneşte cu promisiunea unor atribute care nu ne folosesc decît strict la împerechere sau la marketingul pentru împerechere. Oricît ar fi acestea de inutile şi uneori în antiteză cu logica domnului Herr. MN este, în fond, responsabilă cu fertilitatea. Şi are o minte machiavelică în a-şi scuza mijloacele, asigurîndu-se că noi ne vom perpetua. Şi pare, cel puţin cu raionul numit umanitate, să fi lansat un şlagăr evergreen. 

Olimpică la matematică 

MN are multe trucuri în tolbă. Acum este momentul să fii atent sau atentă, să te duci la primul sertar unde ai un metru de croitorie şi, dacă eşti bărbat, să măsori circumferinţa taliei şi a şoldurilor consoartei. Dacă eşti femeie, te descurci să te centimetrizezi singură. Dacă raportul talie/coapse este în jurul lui 0,7 (90-60-90 ar trebui să fie citit, la perfecţiune, 90-63-90), femeia care eşti sau cu care trăieşti are un hoitişor de toată frumuseţea. Fie că e grasă, slabă, potrivită, înaltă, brunetă sau deşteaptă. 

MN te-a aruncat în plasa propriei ei înclinaţii spre calcule. Mentale şi inconştiente. Ai căzut în capcana pe care, pentru că eşti un animal estetizant, o numeşti frumuseţe. Dar, în fond, în ochii Mamei, nu rămîne decît un calcul. Şi MN, cum îţi spuneam, are multe trucuri în tolbă. Vezi lungimea penisului. Sau roşeaţa buzelor. Sau culoarea părului. Sau fesele bărbaţilor. Sau, pentru că am mai spus-o, mărimea şi dimensiunile sînilor. 

Face experimente pe oameni! 

Aşa cum spuneam la început, evoluţionismul nu propune o estetică, ci poate oferi cîteva explicaţii de ce considerăm frumos ceea ce vedem ca frumos. I-o fi plăcînd lui Dumnezeu ce-i frumos, dar doamna God a avut alte intenţii. A vrut să se asigure că prin selecţie am creat un canon al înşelătoriei şi al promisiunilor intersexe care să ne menţină vie alerta sexuală şi reproductivă. Cam asta este, pe scurt, varianta MN despre frumuseţe. 

Să vă dau un exemplu. Cu zero. Zero şapte: în vechimea cea veche, acum jdemii de ani, mortalitatea mamei la naştere era destul de mare, oricum incomparabil mai mare dacă priveai în cuiburile celorlalte jivine. Ca bărbat, trebuia să te asiguri că alegi bine o femeie cu bazin generos, promisiune a viitoarelor replici ale tale mai mult sau mai puţin fidele. Şi evele ce-au făcut, cu sprijinul Mamei celei mari? Au început să-şi topească circumferinţa taliei, ca şoldurile să pară mai late. Înţelegeţi? Să promită doar un bazin mai copios. În fond, ochii bărbaţilor au topit talia femeilor, şi apoi prototipurilor reuşite le-au spus frumoasa mea. Ajung cîteva zeci de generaţii (iar MN are tot timpul din lume), şi-i gata canonul. 

Dacă ar fi să mergem pe logica selecţiei naturale (aia a lui Herr IHVH, cu omul apt de supravieţuire optimă), omenirea ar arăta foarte diferit. Toţi bărbaţii ar avea penisuri mici, iar toate femeile n-ar avea talie, ar avea buze subţiri şi sîni canci. Dar noi ne închinăm Mamei Naturi şi ea ne aruncă vălul tiranic al frumuseţii peste ochi. Iar MN este crudă. Într-atît de crudă, încît n-are nici o remuşcare să te ţină botoxificată şi liposucţionată numai pentru a menţine un canon pe care l-a impus într-o dureros de dulce strategie de marketing sexual. Scapă cine poate.

Mugur Ciumăgeanu este psihoterapeut.