Mitologii şi conspiraţii

Publicat în Dilema Veche nr. 597 din 23-29 iulie 2015
Reptilian, vulturian, peştilian  jpeg

Tindem adesea să ne mirăm de productivitatea şi de subtilitatea teoriilor conspiraţioniste din vremurile noastre. Mulţi se întreabă: cum e cu putinţă ca într-o epocă atît de dominată de ştiinţă şi informaţie să abunde aberaţii care, de pildă, neagă că americanii au ajuns pe Lună, care pun distrugerea Turnurilor Gemene pe seama guvernului american sau a Israelului, care văd în spatele acţiunilor de vaccinare obscure conspiraţii ale companiilor farmaceutice? Or, iată că asemenea teorii apar continuu în toate ţările, chiar beneficiind de pe urma Internetului. S-au scris mai multe cărţi despre teoriile conspiraţioniste (la noi George Voicu a publicat mai demult un volum dedicat mai ales conspiraţionismului autohton,

s-au analizat motivele principale şi s-au investigat şi cauzele, deopotrivă epistemice, sociale, politice şi psihologice care, încercuind fenomenul din toate unghiurile, încearcă să-l explice. 

Mirarea este, ce-i drept, începutul ştiinţei şi al filozofiei; este însă esenţial ca ea să fie bine plasată. Or, după părerea mea, pentru a înţelege conspiraţionismul e preferabil să ne mirăm nu atît de faptul că există încă atîtea teorii ale conspiraţiei, cît de acela că nu există exclusiv teorii ale conspiraţiei. Altfel spus, mirarea mea este că au fost şi sînt oameni care nu cred în teoriile conspiraţiei, nu că foarte mulţi cred în ele. Departe de a fi o excepţie azi sau ieri, conspiraţionismul este un fapt de bază al psihologiei umane, vechi de cînd lumea; dimpotrivă, refuzul de a-l accepta dovedeşte curaj, libertate de spirit şi constituie marea excepţie.

Mitologiile lumii nu sînt, în cele din urmă, decît formule conspiraţioniste: lucrurile se întîmplă aşa cum se întîmplă pentru că un zeu, adică un umanoid excesiv de puternic, are anumite preferinţe sau antipatii. Războiul Troiei a fost o mare conspiraţie, ieşită din geloziile cîtorva grupuri de zei, fiecare cu susţinătorii lor muritori. De ce are loc o inundaţie? Fiindcă Poseidon e mînios. De ce are loc o epidemie? Fiindcă acum e mînios Apollon, care nu şi-a primit jertfa cuvenită. De ce cad asupra lui Iov toate nenorocirile? Fiindcă Dumnezeu a conspirat cu Satana pentru a-l pune la încercare. Creştinismul însuşi are în centrul său o mare conspiraţie: salvarea a venit ca urmare a unei conspiraţii diabolico-iudaice dejucate împotriva Fiului lui Dumnezeu. Cea mai mare conspiraţie rămîne însă felul în care, după Cartea Facerii, a intrat moartea în lume: o conspiraţie a lui Dumnezeu de a-l ţine pe om departe de arborele cunoaşterii, dejucată de şarpe. Nu întîmplător, gnozele s-au inspirat din acest episod, adăugînd conspiraţia Dumnezeului celui rău, Ialdabaoth. Pe scurt, chiar dacă în religii există şi alte elemente în afara bazei conspiraţioniste (ritualul, mistica), această din urmă bază a fost întotdeauna esenţială. 

Asemănările fundamentale dintre mitologii şi teoriile conspiraţioniste mi se par a fi următoarele: 

Lumea este condusă din umbră, de către forţe ascunse extrem de puternice. 

Aceste forţe sînt

, de tip uman, dotate cu principalele trăsături de caracter omeneşti: interes, gelozie, iubire, lăcomie, invidie. Totul are o explicaţie în termenii acestor forţe personale. 

Nimic din ceea ce se întîmplă nu este întîmplător. Mai ales pentru rău este vinovat întotdeauna

, nu

, un personaj malefic. Ceea ce profanului îi apare drept coincidenţă sau o conjuncţie de forţe impersonale este, în realitate, un complot, o dramă. 

Existenţa şi scopurile acestor forţe (zei) sînt manifeste numai unor aleşi, care joacă rolul de profeţi sau iniţiaţi. 

Lumea descrisă de mitologii şi conspiraţii este o lume familiară, apropiată prin natură de lumea relaţiilor omeneşti celor mai banale. De aceea, lumea conspiraţiilor este o lume inteligibilă, neproblematică. Mai mult, antropomorfizînd realitatea, ea ne face să ne simţim confortabil, locuitori ai unui univers familiar.

Toate acestea mă îndeamnă să afirm că uimirea noastră trebuie plasată nu asupra conspiraţionismului, care nu-i decît nivelul zero al efortului uman de înţelegere, ci asupra tendinţelor de a-l contrazice. Cînd, în Grecia secolului VI î.d.Chr., au apărut cîţiva gînditori care au început să vrea să explice lumea prin forţe impersonale (apa, aerul, focul, numerele), faptul a fost extraordinar. La fel, trebuie să ne păstrăm uimirea şi admiraţia neţărmurită pentru cei cîţiva medici (pe care îi reunim sub numele lui Hippocrate) care au renunţat să mai explice bolile prin conspiraţia unor spirite rele sau a unor zei mînioşi, ci au indicat influenţa regimului de viaţă şi a alimentaţiei, căutînd remedii nu în rugăciuni şi descîntece, ci în alimentaţie şi regim. 

Pe de altă parte, faptul că ştiinţa modernă nu opreşte proliferarea conspiraţio-nismelor nu este greu de înţeles: această ştiinţă este complicată, recurge la metode şi concepte criptice şi produce o lume nefamiliară, ostilă intuiţiilor noastre de bază. Mai ales cunoaşterea ştiinţifică nu exclude hazardul şi coincidenţa; ea nu are valoare morală şi apoi, oricît de dezvoltată ar fi, rămîne incompletă. 

Aşadar, respingerea conspiraţionismelor constituie un act de curaj intelectual şi moral. Este, de asemenea, o formă de libertate. Însă curajoşii şi oamenii liberi nu reprezintă niciodată majoritatea. De aceea, se cade să-i admirăm şi preţuim pe cei care sînt astfel.

Încă o remarcă: s-a spus de multe ori că teoriile conspiraţioniste sînt o manifestare a unui raţionalism excesiv prin faptul că alungă hazardul şi vor să explice absolut totul. Dar a crede că totul poate fi explicat nu este decît în mod superficial raţionalism. După părerea mea, raţionalism înseamnă diminuarea, chiar eliminarea explicaţiilor personale – pe scurt, dezantropomorfizarea lumii –, ceea ce va lăsa întotdeauna goluri explicative. Din acest punct de vedere, nici mitologiile, nici teoriile conspiraţioniste, care au răspunsuri pentru orice, nu reprezintă o dovadă de raţionalism, ci dimpotrivă, de iraţionalism. Că din solul acestui iraţionalism au înflorit uneori capodopere ale spiritului, este altă poveste. 

Uimitoarea istorie a lui Şabbatai Mesia. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.