Moartea ca miracol

Publicat în Dilema Veche nr. 463 din 27 decembrie 2012 - 3 ianuarie 2013
Moartea ca miracol jpeg

Acum doi ani, în Ajunul Crăciunului, ajungeam la casa bunicului meu din nordul Moldovei. Ştiam că e bolnav, însă pînă în acel moment nu-l văzusem atît de îmbătrînit şi neputincios. Bunicul stătea întins pe pat, cu ochii vii şi scrutători prinşi într-un corp greu, ca de plumb. Îl simţeam că ar vrea să sară din pat, să ne apuce capul între mîini şi să ne sărute pe frunte, aşa cum făcea de fiecare dată cînd veneam în vizită. De data asta, mă aplecam eu să-i dau o îmbrăţişare. Nu mai voia să-şi ia pastilele. Ne încurca numele şi povestea întîmplări amestecate din trecut. Tata era necăjit, bunica era supărată.

În prima zi de Crăciun a murit. Toţi erau trişti, şi am plîns şi eu pentru că bunicul n-o să mai fie acasă să ne zîmbească în fiecare vacanţă cînd mergeam să-l vedem. Bunicul fuma Carpaţi afară, aşezat pe o sanie, şi stăteam şi eu cu el, legănîndu-mă de răzătoarea de noroi. Mi-a făcut un leagăn agăţat de nucul ce făcea umbră întregii curţi. Ne ajuta să ne căţărăm în copaci şi culegea cireşe şi prune, să ducem acasă, în timp ce noi ne îndopam cu cele din vîrf. Ne urcam în spatele lui iar el ne spunea poveşti din tinereţile tatei.

Ce m-a minunat era gîndul că bunicul ar fi aşteptat să vin acasă înainte să moară. Prin ce miracol s-a întîmplat asta? E posibil să ne alegem momentul morţii? 

* * *

Laurens van der Post, un scriitor sud-african din secolul trecut, spunea: „Oamenii care îmi erau apropiaţi şi au murit au venit mai aproape. Îi simt aproape, tot timpul. Tocmai acest sentiment clar şi insistent de apropiere mi se pare convingător. Nu cred că ar putea să-mi vorbească pentru că nu aş putea să înţeleg limbajul realităţii de dincolo de moarte, ci pot comunica doar această apropiere, iar eu o preţuiesc“.

Un prieten din Scoţia îmi povestea zilele trecute: „Bunicul meu a murit acum peste 20 de ani şi a fost toată viaţa lui ofiţer în armată. S-a născut în India, la fel şi tatăl, şi bunicul lui“.

„Era foarte bun la sport: juca cricket şi golf, mergea la schi şi îi plăcea să meargă la vînătoare. Tatăl său fusese general în Primul Război Mondial. Era o puternică tradiţie sportivă în familia noastră. Tata era şi el bun la sport, la fel şi fraţii mei. Dar eu am rupt tradiţia, parcă aş fi fost şchiop. Nu eram deloc sportiv, ceea ce mi-a adus multe probleme la şcoală. Să fii popular într-o şcoală britanică înseamnă să fii bun la sport. Altfel, eşti un fraier. Dar după moartea bunicului meu, am început să schiez şi să joc tenis şi cricket cu mai multă îndemînare decît înainte. M-am întrebat dacă nu cumva ceva din spiritul bunicului meu a venit în mine să mă ajute.“ 

* * *

Am găsit o carte despre moarte, sau mai bine zis ea m-a găsit pe mine şi m-a şi convins că ar trebui tradusă şi la noi. Coming Home, o carte scrisă de Deborah Duda, o americancă care trăieşte în Hawaii, povesteşte despre cum trebuie îngrijiţi cei cu boli terminale care aleg să-şi petreacă ultimele zile acasă. Deborah spune că moartea nu trebuie privită ca un moment final şi poate fi o ocazie de bucurie, în care familia şi prietenii să se reunească în jurul persoanei bolnave. Mai jos, transcriu cîteva fragmente din Coming Home:

„A muri este procesul retragerii forţelor vieţii din corp, iar moartea este momentul retragerii. De multe ori auzim că viaţa şi moartea sînt opuse. Pentru mine, opusurile sînt naşterea şi moartea. Una descrie intrarea în formă, cealaltă ieşirea – care depinde de perspectiva proprie (...) Moartea se referă doar la o schimbare de formă, şi nu înseamnă „sfîrşitul“, „dezastrul final“, „cel mai rău lucru care s-ar putea întîmpla“ sau „duşmanul ce nu poate fi controlat“. Văd moartea ca pe un prieten în calea noastră către mai multă viaţă.“

„Mi-am dat seama că a-ţi fi frică de moarte înseamnă a-ţi fi frică de viaţă. O metodă prin care cultura noastră ne învaţă frica de moarte este prin a face siguranţa să devină un scop în viaţă. Siguranţa totală este, desigur, o iluzie. Viaţa este un proces al schimbării iar în schimbare vulnerabilitatea şi riscul sînt inerente. În orice moment, planurile noastre se pot dezintegra. A urmări sau a ţine cu dinţii de noţiunea de siguranţă creează mai multă nesiguranţă şi frică. (...) Siguranţa maximă înseamnă închisoare, nu viaţă.“

Mă întreb de ce ideea de miracol m-a dus cu gîndul la moarte. Amîndouă sînt enigme şi vin neanunţate (cel puţin aşa cred acum). Şi miracolele, şi moartea sînt lucruri intime, se întîmplă într-un anumit loc şi au semnificaţie pentru anumiţi oameni. Aşa că vă iert dacă nu o să vă mai gîndiţi niciodată la moartea bunicului meu.

Existenţa miracolelor (iar moartea e, posibil, cel mai mare dintre ele) şi a mulţimii de fenomene pe care nu le înţelegem încă mă fac să mă simt optimistă. Pentru că, pe zi ce trece, aflăm lucruri minunate, dar sînt şi mai multe care abia aşteaptă să fie descoperite.

Manuela Boghian lucrează pentru clinica scoţiană Castle Craig. Blogul ei personal este manube.wordpress.com.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.