Moartea eroică şi moartea tăcută

Constantin BĂRBULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 156 din 1 Feb 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Prima experienţă a copilului (mai ales în mediile ţărăneşti) cu fenomenul morţii este intermediată, de cele mai multe ori, de animalele domestice. Ele mor primele, dar ar fi greşit să ne închipuim că mor la fel. Putem decela o taxonomie a morţii animalelor domestice: porcul este ucis, înjunghiat: "înjunghiat ca un porc" - cum se zice; păsările de curte sînt decapitate; cîinii cad pradă lupilor sau, cînd încalcă flagrant regulile sociale, se transformă în mod simbolic în strămoşul lor comun - lupul - şi sînt pur şi simplu împuşcaţi. Aceasta în cazul fericit cînd nu cad pradă violenţei dezlănţuite a vreunui sătean sau agresivităţii copiilor. Iată deci aici, amestecate, toată măreţia şi toate ororile morţii! Porcul şi moartea tăcută Pentru cine cunoaşte cît de cît lumea ţărănească şi a bătut cu piciorul satele în săptămîna dinaintea Crăciunului, subtitlul de mai sus poate părea paradoxal. În acele zile, dis-de-dimineaţă liniştea este spartă de guiţăturile disperate ale porcilor tîrîţi din coteţe şi înjunghiaţi de "măcelari". Căci nu oricine ştie să ia viaţa unui porc, "aşa cum trebuie". Adică repede, ca să nu chinuie animalul, dar mai ales să se scurgă sîngele, căci altfel carnea ar rămîne prea roşie, semn al unui sacrificiu prost executat. Numai nătîngii chinuie porcul o jumătate de oră şi nu mai reuşesc să-l omoare, sau - oroare supremă şi topos narativ în comunitate - încep să îl pîrlească cît încă mai trăieşte şi numai ce se trezesc cu porcul în flăcări alergînd prin curte! Cu alte cuvinte, moartea porcului pare mai degrabă rapidă, decît tăcută. În Feiurdeni, sat din apropierea Clujului, între criteriile care definesc un "porc bun" intră nu numai pofta de mîncare a animalului, care este în proporţie directă cu potenţialul său de creştere în greutate, ci, surprinzător poate, şi comportamentul său: e bun "cînd mîncă şi doarme, mîncă şi doarme. Ala să şi face bine şi ala e şi porc cuminte şi bun. Al meu aşa urlă, pînă-i lume tăt urlă! (...) Porcu’ de slănină să ţîne numa’ închis: mîncă şi doarme, mîncă şi doarme". Aici porcul exemplar este cel de peste două măji (două sute de kilograme), porc care, datorită masei sale, "abia se poate ţine pe picioare" şi care sacrificat fiind, nu scoate aproape nici un sunet. Cu alte cuvinte, acel porc care îmbracă perfect rolul social ce îi este atribuit atît în viaţă cît şi în moarte. Căci moartea porcului nu trebuie să fie un moment de tristeţe; cei care au legat relaţii afective cu animalul - copiii şi femeile - nu participă la momentul fatal al înjunghiatului - îndeletnicire strict masculină, de altfel - cu credinţa că răposatul o să treacă mai uşor în Lumea de Dincolo. Cîinele şi moartea eroică Dacă porcul exemplar moare rapid şi tăcut, cîinele exemplar nu moare niciodată de bătrîneţe. Un cîine bun - la Râşca (judeţul Cluj), zonă de munte cu un habitat risipit şi unde gardurile dintre proprietăţi lipsesc aproape cu desăvîrşire - trebuie să se hrănească singur, trebuie să fie mai aproape de animalul salbatic decît de animalul de curte. Iar genul acesta de cîini invariabil mor ucişi de lupi, dar s-o lăsăm mai bine pe lele Măriucă să ne povestească: "Trii hulpi o prins, dup-olaltă. Tulai, ce cîne o fost ala! Cînile ala tăt lupii l-o mîncat. Lupii l-o prins, c-apăi ce-o făcut odată? Băte săracu’ de cîne, c-o vinit pe-acolo, pe drum în jos o haită de lupi. Mulţ’, şi Petrea, că Petrea i-o fost numile, o ieşit cînd o auzît lătrînd cînile, şi cînile, după ce o auzît ca bate, s-o dus cătă vale şi cătă vale o gîndit... no: hoţ de lup. Şi cînile cînd s-o dus acolo numa’ bine să adunară ceilalţi lupi, viniră de păste vale şi zup! Îl prinsără ca p-o mireasă şi-l dusără pînă... ştii că este o fîntănă acolo, de la noi din jos? O fîntînuţă şi este un pădureţ acolo, pă vale-n jos. Acolo, la pădureţ, o avut o curea bună, de trii dejete la grumaz, avea o cureauă, îl legam de grumaz şi avea cureluţă la grumaz. Numa’ cureaua o rămas, tă-tă-tăt l-o mîncat. Pă cînile ala, Doamne ce ne-am bănuit!" Sau se transformă din vînător în vînat, în urma încălcării unor interdicţii: "L-o puşcat, l-am dezlegat şi s-o dus la o gudă acolo, la Centru, şi guda era de vînătoare şi o adus un căţăloi de ăsta de vînătoare să să-mperechească acolo cu ea, no: să facă cîni de vînătoare. Şi aiesta l-o mîncat pe căţălu’ ala, atîta l-o bătut pînă l-o omorît. Ş-apăi l-o puşcat ăsta". Moartea animalelor de curte, în versiune ţărănească, se conformează rolului social al acestora. Porcul, animal crescut în gospodărie tocmai pentru a fi sacrificat şi deci ucis, trece "dincolo", rapid şi fără mare zarvă. Iar cîinele - jumătate animal de casă, jumătate animal de pradă - moare fie eroic, apărînd gospodăria de rudele sale, lupii, fie moare de mîna omului atunci cînd natura sa sălbatică devine mai puternică decît cea domestică. Fie-le ţărîna uşoară!

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.