Monumente şi meşteşuguri

Şerban STURDZA
Publicat în Dilema Veche nr. 379 din 19-25 mai 2011
Monumente şi meşteşuguri jpeg

Constatarea mea ca arhitect, ca om de şantier, este că România e acoperită de o majoritate impresionantă de obiecte construite prost, neîndemînatic, fără cunoaşterea cît de cît profundă a unor tehnologii dintre cele mai obişnuite. Degeaba sînt puse în joc sume importante de bani sau proiecte bine gîndite, abil desenate şi susţinute convingător în faţa investitorilor, atîta timp cît punerea lor în practică dezamăgeşte. Asta se întîmplă şi atunci cînd vrei să realizezi un proiect cu tehnologii avansate şi materiale moderne (hi-tech), dar şi atunci cînd conjunctura cere ca tehnologiile şi materialele să fie cele tradiţionale (fie cazul restaurărilor de monumente istorice, fie cazul unor construcţii obişnuite, deseori aflate în peisajul rural). Lipsa vechilor şcoli de arte şi meserii se simte în fiecare gest legat de construcţie. Asta înseamnă pur şi simplu că trebuie găsit un răspuns practic, imediat, căci altfel energiile sînt cheltuite în mare parte în mod inutil. Legat de aceste observaţii mai apare un aspect interesant: dacă vrei să repari/restaurezi/reabilitezi o clădire istorică, fie ea monument sau nu, ai nevoie de „specialişti“. Şi cum specialiştii se găsesc la oraş şi deseori clădirile istorice sînt în sate, intervenţia se face prin „desant“. Specialiştii de la oraş, de obicei firme cu patalama, vin, rezolvă chestiunea şi pleacă. Ce se întîmplă atunci cînd clădirea va trebui să fie întreţinută, dar specialistul nu mai e dispus să vină, iar în împrejurimi nu există oameni care se pricep? Acesta este cazul real pentru sute de clădiri istorice, monumente clasate sau nu, din România.

În aceste condiţii, ideea care se impune de la sine este de a face o reţea de ateliere aşezate în preajma unor monumente care, în mod evident, vor avea nevoie nu numai de primele intervenţii, dar şi de lucrările de întreţinere. În aceste locuri oamenii pot învăţa ceea ce este necesar, servind cît se poate de bine clădirea, pe de o parte, şi găsindu-şi o meserie calificată, pe de alta. Aşa s-a născut ideea unei hărţi a României care să cuprindă diverse puncte ale unei reţele de ateliere şi centre de formare pentru meserii tradiţionale. Punctele reţelei sînt bineînţeles aşezate în imediata vecinătate a unor repere culturale, clădiri istorice etc.

Conacul Petre P. Carp este unul dintre punctele acestei reţele şi, în prezent, se dezvoltă cu încetul în direcţia unui centru pentru învăţarea de meserii tradiţionale, pentru că aici este vorba de un peisaj cultural mai amplu, în care ansamblul monumentului istoric compus din parc, conac, mausoleu, biserică constituie numai o parte. Ansamblul se află în satul Ţibăneşti, la egală distanţă de Iaşi, Roman şi Vaslui, deci poate pregăti în viitor meseriaşi specializaţi pentru foarte multe monumente istorice aflate la o distanţă relativ mică. Pentru că iniţiativa este privată şi nu beneficiază pînă în prezent de nici un fel de sprijin, lucrurile evoluează încet, dar se bucură de interesul comunităţii, al unor persoane din satele vecine şi, de cîteva ori pe an, de interesul studenţilor de la diverse şcoli de arhitectură sau al unor meseriaşi invitaţi la ateliere, de obicei de vară.

Metoda de lucru este atelierul (workshop) cu participanţi foarte diverşi, de la elevi din sat, indiferent de vîrstă, la studenţi sau profesionişti, în ideea de a completa iniţierea efectivă cu schimbul liber de idei între diverse categorii sociale sau vîrste. Experienţele începute în 2006, iniţial cu copiii din sat care făceau exerciţii de sculptură în lemn sau metaloplastie, i-au entuziasmat şi pe participanţi, dar şi pe iniţiatori, şi au fost continuate cu cursuri de iniţiere în meşteşugul prelucrării fierului prin forjă.

Atelierul de forjă este condus în ultimii trei ani de formatori veniţi din Franţa şi educaţi după modelul calfelor din Evul Mediu. Ei fac parte dintr-o organizaţie numită „Les Compagnons du Devoir du Tour de France“. În fiecare an, un compagnon, care stă circa nouă luni la Ţibăneşti, lucrează fier forjat în tehnici tradiţionale, făcînd obiecte artistice, deseori pentru monumente istorice, şi, în acelaşi timp, iniţiază grupuri de elevi care vin benevol pentru a învăţa meseria. Grupul şcolar P.P. Carp a făcut anul acesta un parteneriat cu Asociaţia Maria şi cu Fundaţia Pro Patrimonio pentru a dezvolta un program de învăţămînt practic şi teoretic. Ideea este ca, progresiv, aceste cursuri să fie acceptate în programa şcolară, desfăşurîndu-se după cursul deja întocmit; şi, astfel, să poată oferi elevilor cunoaşterea temeinică a unei profesii.

Este de observat că, în nomenclatorul meseriilor din România (COR), poziţia de fierar de artă nu există, cu toate că în nomenclatorul european ea este recunoscută. Prezenţa specialiştilor francezi la Ţibăneşti va genera probabil, în curînd, educarea unor formatori români, care vor putea, la rîndul lor, să transmită meşteşugul mai departe. De Sf. Petru (29 iunie) în fiecare an, la Ţibăneşti se face o întîlnire cu mai mulţi fierari veniţi din diverse locuri şi cu participanţi care vor să se iniţieze. Se bate fierul împreună, făcîndu-se un obiect pentru comunitate. Anul acesta probabil se va realiza o troiţă.

Arh. Şerban Sturdza este iniţiatorul Proiectului centrelor de formare pentru meserii tradiţionale din clădirile istorice şi vicepreşedinte, în prezent, al Fundaţiei Pro Patrimonio şi al Ordinului Arhitecţilor din România. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.