Interese regionale și globale

Pentru mine, ca redactor-şef al unei televiziuni regionale (NDR-Televiziunea Nord-Germană, ca parte a ARD), raportarea regională este extrem de importantă. În filmele noastre documentare, trebuie să le ofer spectatorilor o referinţă la regiunea lor, la viaţa lor – la nordul Germaniei, adică. În caz contrar, ei se vor refugia în divertisment. În orice caz, din punct de vedere personal, acesta nu e un „neajuns“, ci o şansă, deoarece vreau să ajung la un public cît mai larg. Dacă nu mă raportez la realitatea vieţii telespectatorilor mei, nu o să am succes cu nici un material documentar. Odată ce am stabilit această conexiune, pot să transmit cu succes chiar şi documentare social-politice. Un exemplu: Hainele noastre conţin tot mai multe substanţe dăunătoare şi periclitează sănătatea consumatorilor. În acest film am surprins oameni din nordul Germaniei (vînzătoare de textile cu preţ redus cărora le tremurau mîinile, vameşi din portul Hamburg care controlau containere cu măşti de gaze pe faţă) şi am mers astfel pe urmele feluritelor indicii şi probleme. Bunăoară: unde sînt, de fapt, fabricaţi aceşti jeanşi? Ş.a.m.d. Reuşesc astfel să-i explic telespectatorului – luîndu-l, cum ar veni, de mînă – condiţiile în care copiii din India muncesc pentru a fabrica aceşti pantaloni şi modul iresponsabil şi nereglementat în care se lucrează acolo cu substanţe toxice.

Ceea ce contează, pornind de la experienţa mea, este dramaturgia, investigaţia, opulenţa filmică; numai astfel pot transmite cu succes, la o televiziune regională, aproape orice material, chiar şi unul despre consecinţele globalizării. Cu alte cuvinte, nu orizontul de aşteptare al spectatorului e decisiv – atunci, ar trebui doar să-l linguşesc; criteriul nostru esenţial este stabilirea unei relaţii cu telespectatorul.

Nu mai vrem să ţinem predici (asta e bine!/asta e rău!), ci să lăsăm publicul să ia parte la investigaţiile noastre. Facem o călătorie informaţională, sperăm, captivantă.

Un domeniu protejat


Televiziunile publice reuşesc să nu fie influenţate politic investind mult timp, multă răbdare şi avînd directori de televiziune curajoşi. Eu am crescut într-o perioadă a NDR în care influenţa politică a fost contracarată de directorul nostru de pe atunci, prof. Jobst Plog. Dar de bază sînt jurnaliştii independenţi care nu se lasă atraşi de influenţele politice. Fără o astfel de fundaţie sănătoasă, nu există autonomie faţă de politic.

În Germania, televiziunile publice sînt şi nu sînt indispensabile. Sistemul nostru mixt de finanţare (taxă TV şi reclame) este, în vremuri în care veniturile din publicitate scad, un ghimpe în coasta multor agenţii de publicitate. Cerinţele lor sună astfel: televiziunile publice trebuie să se finanţeze numai din taxele TV. Însă, dacă ar fi aşa, nu ar mai fi cu putinţă o grilă de programe variată. Pentru moment, sîntem încă un domeniu protejat şi aşa şi trebuie să rămînem. Dar în Germania se discută noi modele de finanţare, şi alianţa dintre agenţii şi televiziunile private este una puternică. Mulţi telespectatori ne consideră de neînlocuit şi totuşi, pentru multă lume, taxa TV obligatorie reprezintă un neajuns. Pentru un aparat de radio şi un televizor, fiecare – mai puţin cazurile sociale grave, în sensul cel mai larg – trebuie să plătească 17,98 euro pe lună.

Christoph Mestmacher este redactor-şef la Departamentul Cultură şi Documentare din cadrul NDR – Televiziunea Nord-Germană din Hamburg.