Nomazii festivalurilor

Publicat în Dilema Veche nr. 401 din 20-26 octombrie 2011
Nomazii festivalurilor jpeg

Odată cu deschiderea graniţelor către lumea largă, spectrul social românesc s-a îmbogăţit cu cîteva specii de călători, fiecare cu particularităţile şi bugetul său: turistul-de-portofoliu (care bifează orice şi se fotografiază cu toate maşinile sport); turistul-de-fiţe (care-şi împarte timpul între shopping şi cîrciumi alese) şi turistul-de-conferinţe (genul care foloseşte singurele ore libere pentru a scotoci rafturile cu solduri). Printre miile de astfel de turişti şi-a făcut loc, modestă şi oarecum stingheră, o subspecie care are alte ambiţii. Turistul-de-concert-sau-festival este uşor de reperat. Are aer hippie, se cazează în camere cu multe paturi în hosteluri, se îmbracă sport şi mănîncă la plimbă-tava, economisind astfel bani pentru un tricou cu Roger Waters sau un album U2 semnat. Din fericire, în cei peste 15 ani de cînd fac parte din acest trib nomad, numărul celor care-şi împart bugetul de vară între festivalurile locale şi cele internaţionale a crescut vizibil. Mai mult, am ajuns să vedem mereu feţe cunoscute, fie că vorbim despre mari concerte la Zagreb, Budapesta sau Praga ori despre festivaluri în Bulgaria, Anglia sau Germania. Printr-un proces aproape alchimic, tinerii care bîntuie continentul cu rucsacurile în spate au devenit cetăţeni de onoare ai Muzicii Bune. 

Primele contacte cu concertele şi festivalurile de afară au venit odată cu călătoriile în interes de serviciu din anii ’90. În 1996, la prima mea participare (doar ca jurnalist acreditat, din păcate) la turneul de tenis de la Roland Garros, am descoperit celebrul Virgin Megastore de pe Champs Elysées. În fazele incipiente ale concursului aveam destul timp liber, astfel că petreceam ore întregi în acest adevărat templu audio-video. Acolo am văzut primele afişe cu toate concertele importante din Paris şi tot acolo am asistat la o prestaţie live a Cesariei Evora. Era doar un mini-concert ocazionat de o lansare de disc, dar tot era ceva. Am început să cutreier apoi Cartierul Latin şi zona Montmartre, mai ales seara tîrziu, în căutarea beciurilor în care se produceau trupe de rock şi mai ales jazz. Aşa am ajuns, într-o săptămînă de februarie parizian, la Conservatorul de la Porte de Pantin, unde am asistat la un regal de free jazz – rock experimental cu Marc Ribot, Magma şi Sun Râ Arkestra. Mai tîrziu, Internetul ne-a facilitat căutarea de concerte şi festivaluri. Ajunsesem să scormonesc săptămînal în rubrica „tour dates“ de pe paginile web ale cîtorva zeci de artişti şi trupe preferate. Căutarea în sine valora cît un sfert de concert, mai ales dacă era vorba despre artişti destul de bătrîni, încît să ajungi să te întrebi dacă nu era ultima şansă de a-i vedea la lucru. Erau vremuri excelente, un adevărat pionierat într-ale turismului de concert, fiindcă aproape fiecare destinaţie era nouă, astfel că descoperirea unei pieţe interesante, magnetismul unei clădiri frumoase ori senzaţiile culinare trăite în cîte-un birt erau emoţii la fel de puternice. Uneori, cele mai speciale concerte erau cele la care ajungeai din întîmplare. Îmi amintesc de un concediu dedicat festivalului de jazz de la Perugia, prin 2007. În timpul plimbărilor noastre prin satele din Umbria şi Toscana, am nimerit, în acelaşi weekend, la trei concerte ale unor nume de legendă: Lou Reed, Peter Gabriel şi Van Der Graaf Generator. N-am putut intra la toate, deşi biletele nu erau mai mult de 15 euro de persoană, dar am aflat că la ei se poate şi fără să-ţi impui să aduci trei mii de oameni într-o sală cu acustică mizerabilă. Cu cîţiva ani înainte (în Canada, cu bugetul epuizat), am muncit la o fermă la care trebuia să curăţ zilnic grajdurile (literalmente!) a 80 de oi, doar pentru că banii urmau să-mi asigure un loc în primele rînduri la un concert Rush. Şi poveştile cu şi despre concerte pot continua.  

Acum ştim aproape tot ce merită văzut-admirat-gustat-încercat în multe oraşe care găzduiesc, prin tradiţie, şi concerte sau festivaluri. Spre exemplificare, ştim că la Praga berea Pilsner Urquell la halbă şi mîncarea cu mult sos sînt mult mai bune şi hotărît mai ieftine pe inelul 3 (unde inelul 1 e cel din centrul oraşului), la doar 4-5 staţii de tramvai de zona turistică. Mai ştim că la Budapesta mergi degeaba dacă nu ajungi să mănînci măcar o dată la For Sale (unde găseşti pe masă un castron cu alune din partea casei, ale căror coji trebuie aruncate pe jos), sau că la Sofia poţi găsi modele de bascheţi Converse care pe la noi n-au ajuns vreodată. La Belgrad poţi mînca în fiecare seară în oraş, aşa cum fac toţi sîrbii; mîncarea este extrem de bună şi foarte ieftină, iar pe Sava şi pe Dunăre ai sute de cîrciumi plutitoare din care poţi alege. Vorbind despre buget, există şi aici diverse variante. Înainte, mergeam la concertele din străinătate cu maşina sau cu avionul fiindcă ne permiteam. Acum, paradoxal, dar adevărat, mergem cu avionul fiindcă e mult mai ieftin. Dacă ştii ce concerte vrei să bifezi şi-ţi iei biletele din timp, poţi ieşi foarte bine, financiar vorbind. Mai mult, există agenţii de turism care s-au specializat pe oferte dedicate turismului de concert/festival, aşa că, imediat ce ai încercuit data şi locul, poţi începe căutarea. Concertul te va răsplăti, cu vîrf şi îndesat, pentru toate eforturile pe care le depui. Mie, cel puţin, mi s-a întîmplat de fiecare dată.

Cătălin Toader este jurnalist.

Foto: C. Toader

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.