„Nu putem salva în ritmul în care abandonează alţii“ - interviu cu Marilena CRISTIAN, preşedintele Asociaţiei Robi

Publicat în Dilema Veche nr. 458 din 22-28 noiembrie 2012
„Nu putem salva în ritmul în care abandonează alţii“   interviu cu Marilena CRISTIAN, preşedintele Asociaţiei Robi jpeg

Nu doar în Bucureşti sau în marile oraşe ale ţării avem problema animalelor fără stăpîn. După Revoluţie, problema a fost pusă pe tapet de nenumărate ori, însă fără rezultate reale. În acest context, asociaţiile de protecţie a animalelor sînt de multe ori blamate că nu se implică în mod real, ci îşi protejează doar vizibilitatea (prin menţinerea cîinilor pe stradă şi prin mitinguri de protest la iniţiativele autorităţilor, iniţiative privind eutanasierea ca unică soluţie) pentru atracţia de fonduri. Robi este o asociaţie mică, care nu dispune de fonduri generoase sau de vizibilitate, dar care reuşeşte să rezolve, chiar şi punctual, cîteva cazuri. Am discutat cu directoarea asociaţiei, punînd în balanţă subiectele tabu privind soarta cîinilor maidanezi, cu reuşitele înregistrate de acţiunile voluntarilor din asociaţie.

Povestiţi-ne despre dumneavoastră, de la înfiinţare pînă în prezent. Cine sînteţi şi ce proiecte desfăşuraţi pentru protecţia animalelor abandonate?  

Asociaţia Robi s-a înfiinţat în anul 2001 cu un scop precis: de a schimba legislaţia referitoare la protecţia animalelor în Romania şi, desigur, de a salva cît mai multe dintre animalele fără stăpîn. Prin „salvat“ nu înţelegem doar luarea lor de pe străzi şi aducerea în adăposturi, ci şi promovarea lor pentru adopţie în familii responsabile. Totodată, ne-am propus să sterilizăm cît mai multe animale, cu şi fără stăpîn, considerînd că aceasta e soluţia de micşorare a numărului celor fără stăpîn.

Nu ne-am înfiinţat de dragul fondurilor, ci ca să ajutăm animalele şi totodată să contribuim la soluţionarea unei probleme a oamenilor. Însă fără fonduri nu ne putem desfăşura activitatea, aşa că orice donaţie făcută asociaţiei este importantă, oricît de mică ar fi ea. Şi cu siguranţă va fi folosită doar în scopul destinat ei. De implicat ne implicăm cu adevărat şi asta se poate vedea, site-ul nostru fiind actualizat aproape zilnic, paginile de Facebook sînt, de asemenea, o mărturie a activităţii noastre. Cît îi priveşte pe cei care blamează ONG-urile, nu sînt în cunoştinţă de cauză. Nu numai că fac minuni cu fonduri insuficiente, dar tot ONG-urile oferă autorităţilor soluţii viabile pentru rezolvarea problemei cîinilor şi a pisicilor fără stăpîn. Din păcate, putem afirma cu din ce în ce mai multă convingere că autorităţile nu sînt interesate, ba chiar depun toate eforturile să nu rezolve problema. Chiar azi (13 noiembrie) am fost convocaţi la Primăria Municipiului Bucureşti la o şedinţă organizată de Comisia pentru Relaţii cu Organizaţii Neguvernamentale şi alţi Parteneri Sociali. Am propus impunerea obligativităţii sterilizării animalelor cu stăpîn (cu excepţiile de rigoare), iar unul dintre reprezentanţii Primăriei ne-a spus clar că se va opune unei astfel de hotărîri pe motiv că îşi va pierde masa electorală. Aceasta este încă o dovadă că problema cîinilor fără stăpîn are conotaţii politice şi că, deşi există soluţii, cei care au capacitatea de a le impune n-o fac de teamă că pierd ceea ce au cîştigat în funcţiile lor publice.

Revenind la primul nostru obiectiv, putem afirma cu mîndrie că am realizat o schimbare care a căpătat denumirea de Legea nr. 9/2008 privind protecţia animalelor, schimbare datorată fericitei noastre întîlniri cu Marius Marinescu, senator în vremea în care l-am cunoscut. Împreună, am pus bazele unor amendamente aduse Legii 205/2004 privind protecţia animalelor.

Problema animalelor fără stăpîn a existat şi în alte ţări europene. Care a fost soluţia europenilor în a nu mai avea animale pe stradă şi de ce în România nu putem aplica acele metode?  

Soluţia aplicată nu doar de europeni, ci în multe state şi oraşe civilizate din toată lumea este una singură şi se referă la eradicarea cauzei, adică la stoparea abandonului animalelor din proprietate privată pe domeniul public. Dacă nici un cetăţean n-ar abandona vreun animal, problema cîinilor şi a pisicilor fără stăpîn nu ar exista. În acest sens, prima măsură care trebuie luată este controlul înmulţirii animalelor aflate în proprietate privată, de unde sînt abandonate animalele în exces. Cîtă vreme această problemă nu este rezolvată, nici problema animalelor fără stăpîn nu poate avea rezolvare.

Foarte mulţi oameni se lasă cuprinşi de sentimentalism cînd vine vorba de cîinii vagabonzi. Sub lozinci de genul „cîinele muşcă doar dacă eşti om rău“ se ascunde însă de multe ori o implicare doar pe jumătate, şi mă refer aici la hrănitul haitelor de cîini pe stradă sau la clamarea „drepturilor animalelor“, dar mai puţin la o acţiune directă, de exemplu la adoptarea respectivelor patrupede. Care este mentalitatea românilor în ceea ce priveşte adopţia şi cum se implică Asociaţia Robi în construirea acestei mentalităţi?  

În general, oamenii adoptă un animal pentru că au nevoie de un căţel sau pisoi în curtea sau în viaţa lor, dar există şi oameni pentru care adopţia are altă valoare... şi o fac din compasiune pentru animal, chiar dacă nu aveau nevoie de încă un cîine sau un pisoi în viaţa lor. Noi încercăm să schimbăm mentalitatea celor care se folosesc de animale şi să-i determinăm să vadă în ele nişte prieteni, care trebuie respectaţi ca orice membru al familiei. Promovarea căţeilor şi a pisoilor de care ne ocupăm (culeşi toţi de pe stradă) este una dintre principalele preocupări ale voluntarilor Robi. Noi am iniţiat şi campania de adopţii numită Adopet, desfăşurată sîmbătă de sîmbătă în parcul din faţa Primăriei Sectorului 2, campanie care a fost preluată, ca idee, de multe alte ONG-uri din toată ţara.

Cît de greu financiar este să susţii funcţionalitatea unui adăpost pentru animalele fără stăpîn?

Este cumplit de greu. Întreaga noastră activitate se bazează pe donaţii, 2% şi sponsorizări sporadice. Practic, nu avem siguranţa zilei de mîine şi niciodată suficiente fonduri pentru a ne realiza toate obiectivele şi asta ne împiedică să obţinem realizările la care speram.

Asociaţiile de protecţie a animalelor lucrează împreună, aveţi deschidere şi colaboraţi unele cu celelalte? Şi legat de aceasta – care este relaţia cu autorităţile statului?

Asociaţiile de protecţie a animalelor lucrează împreună în mod special la capitolul legislaţie, altfel fiecare are obiectivele ei pe care le realizează în funcţie de posibilităţi. Relaţia cu autorităţile nu e nici bună, nici rea, mai degrabă nu există. Adică noi vorbim, noi auzim şi cam atît.

Sînteţi formatorii unor cercuri concentrice? Aveţi ecouri că acţiunile Asociaţiei Robi au creat aceste cercuri concentrice?  

Recunoaştem cu mîndrie că Asociaţia Robi a constituit un exemplu pentru multe alte ONG-uri, prin cîteva dintre ideile şi acţiunile desfăşurate de-a lungul timpului. A dat roade insistenţa cu care am susţinut ideea că problema animalelor de pe străzi nu poate fi rezolvată dacă nu se stopează abandonul animalelor de către stăpînii lor – o boală nu se vindecă dacă tratezi doar simptomele şi nu te ocupi de cauză. Noi adunăm azi doi cîini de la un colţ de stradă, iar la colţul celălalt un proprietar care nu şi-a sterilizat căţeluşa abandonează vreo şase pui. Nu putem noi steriliza şi salva în ritmul în care abandonează alţii. Ideea că trebuie rezolvată această cauză a problemei a fost înţeleasă şi preluată de mulţi oameni şi de alte organizaţii. Alte exemple urmate de mulţi dintre colegii noştri: Adopet-ul şi mai ales campania de colectare de hrană pentru animalele din adăposturi, numită de noi „Donează o conservă!“ – a fost preluată de multe alte asociaţii.  

a consemnat Stela GIURGEANU

Foto: Asociaţia Robi

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.