Nuntă self-made la Florenţa

Raluca CHIŞCU
Publicat în Dilema Veche nr. 699 din 13-19 iulie 2017
Nuntă self made la Florenţa jpeg

Nu ne-a fost greu să luăm această decizie: pentru cineva speriat de ce a ajuns să însemne azi „nunta“, un cuplu mai degrabă introvertit și puțin dornic de prea multă atenție, pare alegerea perfectă.

„Elopement“ se numește în engleză căsătoria realizată „în secret“, o fugă a mirilor, departe de ceilalți, pentru a-și lua angajamentul că se vor strădui să-și facă bine unul celuilalt. Nu aflasem de acest termen cînd am început să organizăm căsătoria noastră la Florența.

Ne place foarte mult Italia, iar de Florența nu ne simțim niciodată îndestulați. Așa am ajuns ca, într-unul dintre concediile noastre acolo, să facem o vizită la Biserica Ortodoxă Română din Florența și (un pic luați și noi prin surprindere!) să stabilim împreună cu preotul data și ora căsătoriei. De aici a început organizarea.

N-am spus nimănui de planul nostru cu excepția părinților. Am hotărît că acest moment este despre noi și pentru noi, și vrem să ne bucurăm din plin de această zi. Am decis să plecăm doar cu nașii și cu fiica noastră, care avea pe atunci 2 ani și jumătate. Nici nașii noștri n-au știut, pînă în ultima clipă, cînd i-am rugat să vină de la Sibiu cu bagajele și documentele pregătite.

Din momentul deciziei pînă în ziua nunții au trecut cîteva luni de căutări și pregătiri. Întîi rochia de mireasă, care trebuia transportată cu avionul, împreună cu multe alte bagaje, și care trebuia să semene cu rochia zînei celei bune din „Cenușăreasa“ (într-o carte din copilărie, zîna cea bună purta o rochie bleu, amplă, cu o fundă la spate, iar eu, copil fiind, mi-am promis că voi avea o asemenea rochie „cînd voi fi mare“, iar aceasta a fost ocazia perfectă!). Apoi căutarea locului de cazare, în apropiere de Florența, care a fost ales, în final, datorită unui drum cu chiparoși care îl lega de drumul principal. Amenajat într-o veche mănăstire, așezat pe un deal înconjurat de viță-de-vie, locul servea atît pentru agroturism, cît și ca firmă producătoare de vinuri.

Căutarea fotografului a fost o altă încercare, și am fost foarte norocoși să găsim un tînăr fotograf român, stabilit la Cremona, cu care am discutat toate detaliile pe Skype. Florile, comandate pe Internet la o florărie din apropiere, s-au transformat (cu ajutorul nașei), într-un buchet rustic, cu miros de eucalipt.

Părea că n-am uitat nici un detaliu și, în ziua stabilită, Sebastian (fotograful nostru) a ajuns la timp pentru a ne face cîteva poze pe drumul cu chiparoși, înainte de a pleca cu toții spre biserică, în Florența. Trecînd, în grabă, cu mașina prin Piazza Pitti (zonă cu trafic interzis), ne-am ales cu o amendă usturătoare, dar și cu o poză trimisă de Poliția italiană pe e-mail (de neprețuit!).

O slujbă religioasă emoționantă, solemnă. În biserică, în afară de noi și de preot, mai erau doar două femei: soția preotului și o prietenă a acesteia. Nimeni nu a rîs, nu a tușit, nu și-a dres glasul, și nici un telefon nu a sunat pentru a perturba acest moment.

Am lăsat copilul cu nașii (părinți, la rîndul lor) pentru a lua masa de prînz, iar noi am plecat într-o plimbare prin Grădinile Boboli, aflate în apropiere, și ne-am reîntîlnit după două ore, urmînd să ne îndreptăm spre Piazza del Duomo.

Apropiindu-ne de Ponte Vecchio, am avut o surpriză. Un trecător a strigat „Viene la sposa!“ (Vine mireasa!) și dintr-odată pe Ponte Vecchio, printre sutele de turiști, s-a creat un culoar în fața noastră, cu oameni care aplaudau și ne felicitau cînd treceam prin dreptul lor. Spuneam că nu sîntem doritori de prea multă atenție? Ei bine, am avut din plin, pentru că tot drumul pînă la Dom s-a desfășurat astfel, cu oameni care veneau să ne felicite, să facă poze cu noi, care aplaudau și strigau „Auguri!“ (Felicitări!) și „Viva la sposa!“ (Trăiască mireasa!). Dintr-un moment care părea să fie foarte privat și intim, a devenit unul la care luau parte trecători de toate națiile, oameni necunoscuți, care împărtășeau cu noi un moment de bucurie.

Așa am început această nouă călătorie în viața, întîlnind oameni minunați: Ludmila, cea care s-a ocupat de rochie, o designeriță plină de viață și umor, care nu s-a mirat deloc cînd i-am dus cartea mea cu „Cenușăreasa“. Sebastian, fotograful, alături de viitoarea lui soție, doi oameni buni, discreți, care se străduiau să-și croiască și ei o nouă viață într-o țară străină. Preotul, care a fost și el vizibil emoționat, și nu mică ne-a fost surpriza să primim un e-mail de la el, cîteva luni mai tîrziu, în care se interesa dacă sîntem bine. Lecția acestui drum a fost că în căsătorie, ca și în viață, nu ești de fapt singur, iar oamenii pe care îi întîlnești îți pot face viața mai frumoasă.

Raluca Chișcu e psiholog și psihoterapeut.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.