O criză de conştiinţă

Publicat în Dilema Veche nr. 682 din 16-22 martie 2017
O criză de conştiinţă jpeg

Dialogul dintre atei și cre­din­cioși riscă să fie compromis de o percepție reciproc simplificatoare și de prezența unor fracțiuni bigote, de ambele părți. La o extremă se află ateismul iconoclast, care „pune mustăți“, din principiu, pe chipul oricărei autorități, și militanții raționaliști, „castrații metafizic“ pentru care orice enunț neîncadrabil în previzibilitatea lui „1 + 1 = 2“ este o formă de delir. La cealaltă extremă se găsesc credincioșii fundamentaliști, convinși că știința e dușmanul credinței ori că celelalte confesiuni sînt lucrarea antihristului.

Ateismul îmi amintește adesea de „criza de conștiință“ a tînărului Alioșa, din Frații Karamazov, descumpănit de faptul că trupul răposatului părinte Zosima duhnește la fel ca al oricărui păcătos. E, în fond, dezamăgirea – pe alocuri candidă, pe alocuri legitimă – a tuturor celor care observă că preoțimea are slăbiciuni omenești, că biserica predică iubirea, dar are nevoie și de bani, că Dumnezeu îngăduie răul în lume sau că moartea rămîne, pînă una-alta, o mare certitudine.

Secretariatus pro non credentibus (Secretariatul pentru necredincioși) al Vaticanului distinge între următoarele categorii de atei: cei care declară că „nu știu nimic“ despre existența lui Dumnezeu; cei care o tăgăduiesc; cei care se îndoiesc de ea (ateismul sceptic); cei care susțin că e inaccesibilă inteligenței umane (ateismul agnostic); cei care consideră lipsită de sens întreaga problematică (ateismul semantic sau neopozitivist); cei care resping orice revelație efectivă („necredincioșii“ pro­priu ziși); cei care îl exclud pe Dum­nezeu din acțiunile omenești (ateismul speculativ-practic) și cei care își îndreaptă atenția exclusiv asupra unui sistem de valori din care Dumnezeu e absent (indiferentism practic). În treacăt fie spus, Secretariatul, devenit mai nou „Consiliu pentru dialog interreligios“, îi situează pe atei la rubrica „alte religii“.

În tot cazul, ateismul și credința nu sînt stări definitive, iar departajarea netă între cele două tabere nu e de cursă lungă. Credinciosul poate lua chipul preotului care trece nepăsător, iar ateul pe cel al bunului samaritean, din parabola cu același nume. Credinciosul poate fi descalificat prin fariseism, ateul poate recupera prin bunătate. De unde și „dilemele ateismului“. Ce e mai important: a trăi efectiv „creștinește“ sau apartenența de fapt și de drept la Biserică? Dacă un credincios și un ateu dovedesc deopotrivă bunătate și compasiune, care mai e relevanța diferenței dintre ei? Mai mult, nu e cu atît mai greu să fii „bun“ în absența unui „sens“, a unei perspective eschatologice, a unei răsplăți?

Dar să lăsăm Dosarul să vorbească.

Ilustraţie de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.