Simona Sora: Ideea acestui număr mi-a venit citind articolele din volumul Bonnes et mauvaises mœurs dans la société roumaine d'hier et d'aujourd'hui, pe care l-ai coordonat la NEC împreună cu Ionela Băluţă. Acolo, homosexualitatea era privită juridic, mai ales ca "drept la viaţă privată". Mă întrebam dacă discuţia nu ar trebui pornită mai degrabă din afara legislaţiei, tocmai pentru mai buna ei înţelegere, adică de la istorie, antropologie, psihologie, studii de viaţă privată.Constanţa Vintilă-Ghiţulescu: Cu siguranţă că discuţia ar trebui să pornească de la o cercetare riguroasă. La noi se încearcă încadrarea în nişte cadre juridice şi articole de lege a unui fenomen despre care nu ştim foarte multe lucruri. De altfel, nu sîntem restanţieri numai la analiza homosexualităţii ca temă de cercetare pentru istorie, sociologie sau antropologie, ci şi la multe altele. Trăim încă, dacă vrei, în sfera incontrolabilă, dar atît de minunată, care satisface toate fantasmele, a miturilor şi legendelor, cînd este vorba de "sodomiţii" poporului român.Simona Sora: Florence Tamagne cum face în destul de recenta Istorie a homosexualităţii, apărută în 2000 la Seuil? De unde începe, de la greci, de la Oscar Wilde?Constanţa Vintilă-Ghiţulescu: Homosexualitatea are o lungă istorie pe care noi, românii, o cunoaştem foarte puţin: de la rugurile din secolul al XVII-lea, la blamările bisericilor, de la toleranţa regăsită chiar şi în spaţiul englez, nu numai în Biserica Ortodoxă Română, şi pînă la reglementările stricte şi punitive atît de bine descrise de Michel Foucault în a sa Istorie a sexualităţii. Florence Tamagne analizează mai degrabă homosexualitatea ca practică culturală. O generaţie de intelectuali, eliberată de spaimele războiului (sfîrşitul primului război mondial), îşi caută refugiul în plăcerile vieţii, în experienţele de tot felul, iar a fi homosexual (sau lesbiană) devine o modă de bonton. La Londra, la Berlin sau la Paris, trebuia să fii gay pentru a pătrunde în anumite cercuri intelectuale. Autoarea demonstrează cu rigurozitate cum se nasc, odată cu această "modă", o literatură, reviste, un stil de viaţă, locuri de întîlnire, saloane, cluburi literare, baruri. De la Thomas şi Klaus Mann şi pînă la VirginiaWoolf, de la André Gide şi Oscar Wilde, poeţi şi scriitori au trăit în această lume pentru care a fi homosexual însemna altceva decît pentru noi. Este o epocă a inovaţiilor, o epocă în care se încearcă definirea unei identităţi homosexuale, cu militantisme şi congrese internaţionale, cu apariţia unei Ligi mondiale pentru reformă sexuală (1921), cu dezbateri publice şi represiuni, cu vechi şi noi prejudecăţi. Din păcate, apropierea celui de-al doilea război mondial a schimbat iremediabil avîntul acestei dezbateri.Simona Sora: Care crezi că ar fi, dintre multele tensiuni ale homosexualităţii - public/privat, înnăscut/dobîndit, masculin/feminin - dilema veritabilă?Constanţa Vintilă-Ghiţulescu: Cred că dilema este mult mai simplă şi ţine mai degrabă de ceea ce simţi că vrei să fii sau trebuie să fii la un moment dat într-o societate care te acceptă, te tolerează sau te respinge.