O întîlnire cu principiul divin din lume

Adrian URMANOV
Publicat în Dilema Veche nr. 437 din 28 iunie - 4 iulie 2012
O întîlnire cu principiul divin din lume png

„Milă voiesc, iar nu jertfă“ spune Iisus la un moment dat, însă contextul nu are nimic de a face cu mila socială, cu mila-filantropie, ci cu o formă aparte de iertare. În creştinism, a milui înseamnă a menţine în viaţă pe cel miluit; mila-iertare a lui Hristos este o succesiune neîntreruptă de noi începuturi, de ridicări din moarte, din eşec. Mila te orientează permanent către viitorul celui de lîngă tine şi te forţează să te concentrezi exclusiv pe potenţialul divin pe care îl poartă în el, ca fiinţă zidită după chipul lui Dumnezeu. Pentru cel care are milă (pentru Hristos, în primul rînd), toţi sîntem fiinţe fără trecut şi cu nimic altceva înaintea noastră decît această perspectivă a îndumnezeirii. 

Mila creştină nu are nimic de a face cu o alegere, cu a discerne între cei faţă de care poţi avea milă şi cei care nu sînt vrednici a fi miluiţi. De asemenea, mila lui Hristos nu conţine nici un element de superioritate faţă de cel miluit, şi se păstrează în afara oricărei nuanţe de autoritate şi forţă. Mila creştinului nu poate avea discernămînt, pentru că asta presupune a judeca, şi nu provine dintr-o atitudine superioară sau de autoritate a celui care o practică, pentru că asta o rupe de smerenie. Pe de o parte, a avea milă înseamnă să vezi în celălalt propria neputinţă, manifestată în alte forme, însă avînd acelaşi fundament uman. Atunci cînd ajuţi, ajuţi cu conştiinţa şi ruşinea celui care se recunoaşte pe sine în cel ajutat. Dintr-o altă perspectivă, a avea milă presupune a recunoaşte în omul din faţa ta acel chip al Dumnezeirii pe care L-a întrupat Hristos. A milui se transformă astfel într-un proces de căutare şi slujire a ceea ce este divin în fiecare om şi în lume per ansamblu. 

Există însă momente în care Hristos se referă exact la sugestiile iniţiale – a hrăni, a îmbrăca, a vizita pe cel din închisoare, a ajuta pe cel bolnav etc. Există, de asemenea, exemplul limpede al Sfîntului Pavel, care organizează primele „programe“ creştine de ajutor reciproc, iar Scrisorile sale abundă în îndemnuri de a contribui la astfel de activităţi. Însă şi aceste exemple, la rîndul lor, trebuie corectate prin prisma contextului. Astfel, Hristos condamnă nu atît lipsa acestor activităţi (lista Sa nu este exhaustivă, iar mîntuirea nu este direct dependentă de aceste activităţi, pentru că asta ar condiţiona material accesul la mîntuire), ci condamnă incapacitatea (lipsa voinţei şi a efortului pe care voinţa îl presupune) de a recunoaşte în fiecare om imaginea chipului Său. Deloc întîmplator, Iisus le reproşează lipsa lor de dragoste faţă de El Însuşi – pe Mine M-aţi văzut şi nu M-aţi hrănit, pe Mine nu M-aţi îmbrăcat etc. În mod similar, Sfîntul Pavel face o categorică distincţie valorică între activităţile de ajutor social şi cele de ajutor duhovnicesc – diaconii sînt „creaţi“ tocmai pentru a prelua asupra lor aceste activităţi de natură practică, pentru a nu deturna preoţii de la adevărata lucrare – aceea a rugăciunii şi a contribuţiei la mîntuirea lumii întregi. 

Mila în sensul cu adevărat creştin este periculoasă pentru că presupune manifestarea iubirii faţă de Dumnezeu printr-o atitudine interioară de jerftă faţă de orice om. Iar a spune că orice om – alb sau negru, bărbat sau femeie, drept sau păcătos (iar păcătos poate însemna oricît de multe) – este imaginea lui Hristos este înfiorător de mult. A spune că toţi aceşti oameni sînt cunoscuţi, iubiţi şi respectaţi de Dumnezeu „din pîntecele mamei“ lor, şi că această dragoste rămîne nemişcată, neschimbată, neîmpuţinată de-a lungul întregii vieţi este mult mai greu şi dincolo de înţelegerea noastră. Însă tot ce vine „din“ Dumnezeu este dincolo de mintea noastră; iar ceea ce aparţine logicii noastre este, cu siguranţă, urmarea unei desfigurări a adevărului.

În esenta lui, creştinismul este simplu – înseamnă a urma lui Hristos, cu singurul scop al Învierii din morţi. Creştinii au fost şi au rămas nebunii acestei lumi pentru că nădejdea lor este „nebunie şi sminteală“. Însă orice nu se judecă în oglinda morţii nu este creştinesc, iar oricine nu trăieşte „în buza morţii“ nu este creştin. În mod fundamental, milă înseamnă a contribui la această nebunie a speranţei în Înviere. Din perspectiva aceasta, rugăciunea şi activităţile de misiune sînt manifestări ale milei net superioare faţă de activităţile filantropice. Într-o lume în care nebunia nădejii în Înviere dispare, legea iubirii rămîne pentru că este scrisă pe „tăbliţele de carne ale inimii“; formele ei de manifestare se deformează, însă, şi decad duhovniceşte, de la o slujire jertfelnică a acelei părţi dumnezeieşti din fiecare dintre noi, la o slujire rece a nevoilor materiale. 

În treacăt ar merita, poate, menţionat şi faptul că mîntuirea este o stare de a fi care vizează nu numai omul, ci şi realitatea materială care îl înconjoară; mîntuirea presupune omul în acea stare a lui de a fi care încorporează cosmosul. Cu alte cuvinte, nădejdea Învierii şi mila care o însoţeşte nu trebuie direcţionate numai către fiinţele umane; există, din această perspectivă a luptei între moarte şi Înviere, o responsabilitate umană, a fiecăruia dintre noi, faţă de materialitatea în care ne trăim viaţa, o stare de responsabilitate din care s-ar putea dezvolta principiile unei ecologii creştine.

Adrian Urmanov este poet; doctorand în cadrul Universităţii Durham, Marea Britanie (Arts and Humanities Research Council scholarship).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.